Sfintii Zilei

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cristiboss56

Iar când credincioasa Evdochia, soţia împăratului Teodosie (408-450), împodobea Ierusalimul, Patriarhul Iuvenalie i-a dăruit cinstitele lanţuri. Pe unul l-a dus la Constantinopol, iar pe celălalt la Roma, unde a fost aşezat în Biserica Sfântului Apostol Petru.

Da, lantul Sf Petru a fost asezat in basilica Sf. Petru, dar numai pana cand a fost gata biserica Sf Petru Inlantuit (San Pierro in Vincoli), ridicata din porunca imparatesei Evdochia (Eudoxia) special ca sa adaposteasca lantul. Ei bine, acea biserica ridicata in anul 430...exista si azi. Situata intre Forum Romani si basilica Santa Maria Maggiore, e un obiectiv de prim rang al oricarui pelerinaj in Cetatea Eterna. Cele doua lanturi ale Sf Petru, cel cu care a fost legat la Ierusalim si cel cu care a fost legat la Roma s-au sudat miraculos unul de altul cand Papa Leon, ajuns in posesia amandurora, le-a apropiat unul de altul. In aceasta stare se pastreaza pana azi acolo unde au fost asezate din porunca imparatesei Eudoxia si pot fi vazute intr-un splendid relicvariu.

Dar biserica imparatesei Eudoxia mai este, azi, cunoscuta si dintr-un alt motiv: adaposteste mormantul Papei Iuliu al II-lea, o capodopera a lui Michelangelo: un complex statuar dominat de statuia lui Moise.

Sfantul Lavrentie de Cernigov

http://www.doxologia.ro/sfantul-lavr...igov#nodeviata

[cristiboss56]

Sfântul Maxim s-a născut către anul 580 în Constantinopol şi a primit o învăţătură temeinică de la cei mai vestiţi dascăli ai vremii. Către anul 610, împăratul Heraclie l-a făcut mare sfetnic al său, dar din cauza ereziei monotelite, pe care însuşi împăratul o îmbrăţişase, Sfântul Maxim a plecat la mănăstirea din Hrisopole, s-a făcut călugăr şi învăţa pe toţi dreapta credinţă ortodoxă. Rătăcirea monoteliţilor spunea că în Hristos este o singură lucrare şi o singură voinţă, dar Sfântul Maxim învăţa că după întrupare Persoana Domnului Hristos are două firi (dumnezeiască şi omenească), două voinţe şi două lucrări, deosebite pentru fiecare fire a Lui. În 638, Heraclie a dat hotărârea Ectesis, prin care se afirma că în Hristos cele două firi sau naturi (divină şi umană) sunt unite într-o singură voinţă. În 648 Constans a dat hotărârea numită Typos şi astfel s-a umplut tot Răsăritul de rătăcire. Sfântul Maxim a mărturisit cu mult curaj credinţa cea dreaptă şi pentru aceasta a fost exilat, apoi i s-au tăiat limba şi mâna dreaptă. S-a mutat în pace la Domnul în 662, având 82 de ani.

[cristiboss56]

Sfântul Clement era din Ancira Galatiei şi s-a născut către anul 280. A intrat în mănăstire la vârsta de 12 ani, iar pentru viaţa sa înţeleaptă a fost făcut arhiereu la 20 de ani. S-a nevoit în propovăduirea dreptei credinţe pe timpul lui Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305). Sfântul Agatanghel era roman de neam şi a fost botezat de însuşi Sfântul Clement pe când acesta se afla la Roma. Deci, fiind ei prinşi de păgâni, au fost întemniţaţi şi trimişi apoi la locurile lor natale pentru a fi judecaţi. Însă Agatanghel s-a ascuns în corabia care-l ducea pe Clement, fiindcă nu voia să se despartă de dânsul, şi astfel amândoi au ajuns la Ancira. Acolo au fost judecaţi, şi pentru că L-au mărturisit cu mult curaj pe Mântuitorul Iisus Hristos, au fost cumplit chinuiţi. Nevrând ei să se lepede de credinţă, dregătorul a poruncit să li se taie capetele şi aşa au primit cununa muceniciei.

[cristiboss56]

Marele Grigorie s-a născut în cetatea Nazianz, către anul 328. În tinereţe, a studiat la cele mai înalte şcoli ale vremii: la Cezareea Capadociei, la Cezareea Palestinei, la Alexandria şi Atena. A fost sfinţit episcop de Sfântul Vasile cel Mare, prietenul său, pentru cetatea Sasima. Sfântul Grigorie era un cuvântător înnăscut. El a rostit vestitele cinci Cuvântări teologice în care a tălmăcit învăţătura despre Sfânta Treime. A fost o vreme şi întâistătător al Noii Rome şi a adus dovezi contra ereziilor dezbătute în timpul Sinodului 2 Ecumenic. S-a mutat la Domnul în 389. Astăzi pomenim şi pe Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului, cel care a luptat împotriva arianismului în timpul lui Valens (364-378). Venind împăratul arian la Tomis, Sfântul Bretanion l-a înfruntat spunându-i că nu este alt crez decât cel de la Niceea şi, ieşind din biserică împreună cu poporul, l-a lăsat pe Valens singur cu alaiul său. Pentru aceasta a fost exilat, dar a fost readus pe scaunul său la insistenţele credincioşilor. La cererea Sfântului Vasile cel Mare, Sfântul Bretanion a trimis în Capadocia moaştele Sfântului Sava. În 380 a trecut în pace la Domnul.

[cristiboss56]

Fericitul Xenofont s-a născut în Constantinopol şi, ca mirean, a ajuns senator în timpul lui Iustinian cel Mare (527-565). El avea multe averi materiale, dar era şi mai bogat din punct de vedere spiritual. Soţia sa, Maria, îl urma întru toate, căutând să placă lui Dumnezeu. Şi aveau doi fii, Ioan şi Arcadie, pe care i-au crescut în dreapta credinţă şi pe care i-au trimis la Beirut, din Fenicia, pentru a studia la şcoli înalte. Pe drum spre Beirut s-a stârnit o furtună mare, care a sfărâmat corabia, încât nu se ştia dacă a mai scăpat cineva cu viaţă. Aflând despre aceasta, Xenofont şi soţia sa au plecat să-şi caute fiii pe care îi credeau morţi şi mult s-au minunat aflând, după îndelungate căutări, că Arcadie şi Ioan erau călugări în Ierusalim. Cei doi feciori intraseră în mănăstire, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că i-a scăpat din valurile puternice. Deci, fericindu-şi fiii, Xenofont şi Maria s-au făcut şi ei monahi şi mergând fiecare în mănăstirea sa, atât au sporit în bunătăţile sufletului, şi ei şi fiii lor, încât Dumnezeu lucra prin ei minuni mari.

[cristiboss56]

Astăzi pomenim aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur de la Comane şi aşezarea lor în Biserica „Sfinţilor Apostoli” din Constantinopol. Această faptă vrednică de laudă s-a săvârşit în timpul împăratului Teodosie cel Mic (408-450), fiul împăratului Arcadie, în anul 438. Pentru că asupra cetăţii şi a împărăţiei veniseră în acea vreme multe nenorociri, poporul socotea că toate relele erau o pedeapsă dumnezeiască, pentru nedreptăţile pe care împărăteasa Eudoxia le făcuse Sfântului Ioan Gură de Aur, căci ea uneltise ca el să fie îndepărtat din scaun şi trimis să moară în exil. Deci, Sfântul Proclu, noul patriarh, l-a îndemnat pe împărat să aducă moaştele Sfântului Ioan în cetate, ca un semn de împăcare. Astfel, cinstitele odoare au fost luate şi puse într-o raclă de aur, iar când soborul a ajuns la Constantinopol, însuşi împăratul a îngenuncheat şi s-a rugat cu lacrimi ca Sfântul Ioan să ierte fărădelegea mamei sale, Eudoxia, care fusese pricina morţii lui. Pentru că aceasta s-a petrecut în ziua de 27 ianuarie, Biserica a hotărât ca să se prăznuiască în fiecare an aducerea moaştelor Sfântului Ioan Hrisostom, spre veşnica sa pomenire.