Sfintii Zilei

[tabitha]

31 August - Sfântul Aidan de Lindisfarne



În secolul al VII-lea, regiunea Northumbria (sud-estul Scoției de astăzi) cuprindea două regate, Bernicia și Deira, și constituia câmpul de bătaie în care sorțile regilor rivali aveau să determine care dintre Biserici, cea Celtică sau cea Romană avea să devină forța misionară principală. În anul 616, pe când regele Ethelfrith al Northumbriei era înfrânt în luptă și ucis, fiul său, Oswald, s-a refugiat în Scoția și a fost convertit la creștinism la Iona. Edwin, noul rege, s-a creștinat și el, dar sub influența episcopului de York, Paulinus, care era devotat Romei. După moartea lui Edwin, în 633, episcopul Paulinus a abandonat activitatea misionară în nordul Angliei. Prințul Oswald s-a întors din exil și, probabil, a fost înscăunat rege, drept pentru care a trimis o delegație la Iona, căutând un episcop care să predice evanghelia în Northumbria.

Cel dintâi episcop celt, Corman, a sosit în Northumbria, dar s-a reîntors în scurtă vreme la Iona, spunând că anglii din Northumbria sunt mult prea încăpățânați și dificili. Istoricul Beda scrie că, întâlnindu-se să discute această chestiune, un călugăr irlandez numit Aidan, a sugerat faptul că, poate, Corman fusese prea dur cu ascultătorii săi neînvățați și „nu le-a dat, așa după cum ne-a spus Apostolul [Pavel], lapte” („Şi eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci în Hristos. Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu puteaţi mânca şi încă nici acum nu puteţi, fiindcă sunteți tot trupești” 1 Corinteni 3, 1-3). Nu după multă vreme, Aidan a fost trimis în Northumbria, ca episcop.

Puține lucruri sunt cunoscute despre viața timpurie a Sfântului Aidan; știm doar că a ucenicit Sfântului Senan, în insula Scattery. În Northumbria a ajuns în anul 635, și cu îngăduința regelui Oswald, a avut reședința în insula Lindisfarne, aproape de castelul regal de la Bamburgh. Parteneriatul lor a fost fructuos, iar regele Oswald chiar a slujit ca traducător al cuvintelor Sfântului Aidan, care nu cunoștea limba engleză.

După ce Oswald a fost ucis în luptă, în anul 542, Sfântul Aidan a conlucrat la fel de bine cu Oswin, regele din Deira. Aidan a călătorit pe jos, predicând, prin mai toată Northumbria, vorbind cu oricine îi ieșea în cale. Atunci când regele Oswin i-a dăruit un cal, pentru a-l folosi în terenurile mai dificile, Aidan l-a dat, nebunește, unui cerșetor care cerea milostenie. Oswin a fost furios, până când, așa după cum scrie Beda Venerabilul, Sfântul Aidan l-a întrebat dacă nu cumva, regelui, îi este mai de preț fiul unei iepe decât un fiu al lui Dumnezeu? Oswin l-a iertat pe Sfântul Aidan, promițând că nu va mai întreba, și nici nu va regreta, dacă averea sa va fi împărțită fiilor lui Dumnezeu. Atât regele Oswald, cât și regele Oswin, sunt cinstiți în Anglia ca sfinți și martiri.

celtic_cross_inMai mulți călugări scoțieni și irlandezi îl ajutau pe Aidan în lucrarea misionară, construind biserici și răspândind creștinismul celtic, astfel încât Lindisfarne a devenit „capitala” creștinătății engleze. Mulți tineri anglo-saxoni își dobândeau educația la Lindisfarne; printre ei, Sfânta Eata, egumena Mănăstirii Melrose și, mai apoi, a Mănăstirii Lindisfarne. Mai târziu, ucenicul Sfintei Eata, Sfântul Cuthbert, avea să devină episcop de Lindisfarne.

Sfântul Aidan a dus o viață simplă, încurajându-i pe laici să postească și studieze Scriptura. El însuși postea miercurea și vinerea, și arareori mânca la masa regelui. Dacă se afla la vreun praznic, dădea mâncarea celor flămânzi. Darurile pe care le primea, le împărțea săracilor sau le dădea pentru eliberarea sclavilor, dintre care unii au și ajuns preoți. În vremea postului Mare, se retrăgea pe mica insulă Farne pentru rugăciune și nevoință. În anul 651, pe când se găsea pe această insulă, a văzut fum ieșind dinspre cetatea Bamburgh, care se afla sub asediul regelui păgân Penda din Mercia, și s-a rugat ca vântul să se schimbe, iar mulți dintre asediatori au pierit de foc.

Atunci când regele Oswin a fost ucis de vărul său, Oswy, regele Berniciei, în 651, Sfântul Aidan s-a necăjit mult, iar după douăsprezece zile, a murit în chilia sa din curtea bisericii din Bamburgh.

preluat de pe : pemptousia.ro

[tabitha]

Astăzi 11 Septembrie l-am sărbătorit pe Sfântul Siluan Athonitul (1938).

[forever...]

Sfanta Eufimia s-a nascut in Calcedon si a trait in vremea imparatului Diocletian (284-305). Tatal ei, senatorul Filofron si mama sa, Theodorisia, erau crestini. Pentru ca refuzat sa implineasca porunca proconsului Pricus de a aduce jertfe idolilor, a fost supusa la multe chinuri. Cand a fost intrebata de ce a sfidat porunca data de proconsul, Sfanta Eufimia a raspuns: "Comanda imparatului si a ta se cuvine sa fie implinita atunci cand nu este contrara poruncii lui Dumnezeu. Dar daca ea este potrivnica poruncii lui Dumnezeu, atunci ea nu numai ca nu trebuie implinita, dar trebuie si combatuta”. A fost aruncata intr-un cuptor incins, intr-o apa plina de taratoare otravitoare, dar insemnandu-se cu semnul sfintei cruci, a iesit nevatamata. Si-a dat sufletul cand a fost aruncata la fiarele salbatice.

Sfanta Eufimia mai este praznuita pe 11 iulie, cand facem pomenire de minunea petrecuta la sfintele sale moaste. (Pentru a se descoperi daca invatatura cu privire la cele doua firi din Hristos este adevarata, Sfintii Parinti au scris intr-o carte dreapta credinta - in Hristos sunt doua firi, unite intr-un mod neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit si ereticii si-au scris intr-o alta carte invatatura lor si le-au pus pe amandoua pe pieptul Sfintei Eufimia. Dupa putine zile, au deschis din nou racla si au vazut ca la picioarele ei se afla cartea ereticilor, iar cea a Sfintilor Parinti in mainile ei).

Moastele Sfintei Eufimia pot fi venerate in Catedrala patriarhala "Sfantul Gheorghe" din Fanar.

http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/...ta-eufimia.jpg

[tabitha]

În prealabil postat de mirela.t

Astăzi 11 Septembrie l-am sărbătorit pe Sfântul Siluan Athonitul (1938).

Interesant că este sărbătorit "cu adevărat" pe 24 septembrie -
adică atunci când "cade" 11 septembrie pe calendarul vechi !

[adrian7]

Sfantul Siluan Athonitul praznuit pe 24 septembrie a fost un "dascal profetic si apostolic" si a lasat in urma sa un pretios manuscris in Muntele Athos, dupa cum este scris si in cartea "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" - Cuviosul Siluan Athonitul.
Tot in aceasta carte Sfantul Siluan spune cum multumeste Parintelui Ioan din Kronstadt ca datorita lui a ajuns in Sfantul Munte Athos.

Maica Domnului sa ne acopere cu Sfantul Ei Acoperamant pe toti!

SFintii Chiriac si Ioan de la Bisericani
Cu multa bucurie va marturisesc ca ne-a ingaduit Maica Domnului sa ajungem la Bisericani la Sfintii cei bineplacuti ai Ei. Dragii mei cei care aveti drum prin Moldova noastra faceti popas si urcati la Bisericani. Nu o sa va para rau. E atat de multa bucurie acolo. Drumul e foarte bun, peisajul pitoresc.. practic din sosea va abateti cel mult jumatate de ora cu masina dar la capatul drumului gasiti multa bucurie..Va doresc tuturor sa ajungeti la Bisericuta din copac si la Pestera sfintilor.
Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste pe noi pentru rugaciunile Sfintilor Chiriac si Ioan de la Bisericani si ale tuturor Sfintilor Tai.

[tabitha]

În prealabil postat de Jennyy

Maica Domnului sa ne acopere cu Sfantul Ei Acoperamant pe toti!

SFintii Chiriac si Ioan de la Bisericani
Cu multa bucurie va marturisesc ca ne-a ingaduit Maica Domnului sa ajungem la Bisericani la Sfintii cei bineplacuti ai Ei. Dragii mei cei care aveti drum prin Moldova noastra faceti popas si urcati la Bisericani. Nu o sa va para rau. E atat de multa bucurie acolo. Drumul e foarte bun, peisajul pitoresc.. practic din sosea va abateti cel mult jumatate de ora cu masina dar la capatul drumului gasiti multa bucurie..Va doresc tuturor sa ajungeti la Bisericuta din copac si la Pestera sfintilor.
Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste pe noi pentru rugaciunile Sfintilor Chiriac si Ioan de la Bisericani si ale tuturor Sfintilor Tai.

Doamne ajută, Jenica. Mulțumim !!

[forever...]

În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Ciprian vrăjitorul şi a sfintei Iustina fecioara.

Acesta era din Antiohia Siriei în vremea împăratului Deciu (către 250), de bun neam şi bogat, filozof şi vrăjitor cumplit. Şi a fost câştigat la credinţa cea întru Hristos de către Iustina fecioara şi creştina, care pe toate demonicele lui lucrări ca pe o pânză de păianjen le-a sfărâmat, fiind şi ea din Antiohia. Căci un bărbat oarecare elin, numit Aglaid, de dragostea frumuseţii ei rănindu-se şi neajungându-şi scopul a venit la Ciprian; iar acesta de trei ori trimiţând demonii către tânăra, n-a izbutit nimic. Deci după ce a cunoscut că meşteşugul său este neputincios, s-a botezat şi, arzând vrăjitoreştile sale cărţi, a crezut în Domnul. Apoi a fost făcut episcop şi pe mulţi povăţuindu-i la credinţa lui Hristos, a fost prins împreună cu Iustina de către stăpânitorul Damascului, şi strunjindu-li-se coastele au fost băgaţi în cazan de fier; şi fiind trimişi la Nicomidia li s-au tăiat capetele. Iar marele Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, nu pe altul, ci pe acesta îl numea iubit Fecioarei. Şi se săvârşeşte soborul lor la locul muceniciei, care se afla de acea parte, la locaşurile lui Solomon.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de mirela.t

31 August - Sfântul Aidan de Lindisfarne



În secolul al VII-lea, regiunea Northumbria (sud-estul Scoției de astăzi) cuprindea două regate, Bernicia și Deira, și constituia câmpul de bătaie în care sorțile regilor rivali aveau să determine care dintre Biserici, cea Celtică sau cea Romană avea să devină forța misionară principală. În anul 616, pe când regele Ethelfrith al Northumbriei era înfrânt în luptă și ucis, fiul său, Oswald, s-a refugiat în Scoția și a fost convertit la creștinism la Iona. Edwin, noul rege, s-a creștinat și el, dar sub influența episcopului de York, Paulinus, care era devotat Romei. După moartea lui Edwin, în 633, episcopul Paulinus a abandonat activitatea misionară în nordul Angliei. Prințul Oswald s-a întors din exil și, probabil, a fost înscăunat rege, drept pentru care a trimis o delegație la Iona, căutând un episcop care să predice evanghelia în Northumbria.

Cel dintâi episcop celt, Corman, a sosit în Northumbria, dar s-a reîntors în scurtă vreme la Iona, spunând că anglii din Northumbria sunt mult prea încăpățânați și dificili. Istoricul Beda scrie că, întâlnindu-se să discute această chestiune, un călugăr irlandez numit Aidan, a sugerat faptul că, poate, Corman fusese prea dur cu ascultătorii săi neînvățați și „nu le-a dat, așa după cum ne-a spus Apostolul [Pavel], lapte” („Şi eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci în Hristos. Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu puteaţi mânca şi încă nici acum nu puteţi, fiindcă sunteți tot trupești” 1 Corinteni 3, 1-3). Nu după multă vreme, Aidan a fost trimis în Northumbria, ca episcop.

Puține lucruri sunt cunoscute despre viața timpurie a Sfântului Aidan; știm doar că a ucenicit Sfântului Senan, în insula Scattery. În Northumbria a ajuns în anul 635, și cu îngăduința regelui Oswald, a avut reședința în insula Lindisfarne, aproape de castelul regal de la Bamburgh. Parteneriatul lor a fost fructuos, iar regele Oswald chiar a slujit ca traducător al cuvintelor Sfântului Aidan, care nu cunoștea limba engleză.

După ce Oswald a fost ucis în luptă, în anul 542, Sfântul Aidan a conlucrat la fel de bine cu Oswin, regele din Deira. Aidan a călătorit pe jos, predicând, prin mai toată Northumbria, vorbind cu oricine îi ieșea în cale. Atunci când regele Oswin i-a dăruit un cal, pentru a-l folosi în terenurile mai dificile, Aidan l-a dat, nebunește, unui cerșetor care cerea milostenie. Oswin a fost furios, până când, așa după cum scrie Beda Venerabilul, Sfântul Aidan l-a întrebat dacă nu cumva, regelui, îi este mai de preț fiul unei iepe decât un fiu al lui Dumnezeu? Oswin l-a iertat pe Sfântul Aidan, promițând că nu va mai întreba, și nici nu va regreta, dacă averea sa va fi împărțită fiilor lui Dumnezeu. Atât regele Oswald, cât și regele Oswin, sunt cinstiți în Anglia ca sfinți și martiri.

celtic_cross_inMai mulți călugări scoțieni și irlandezi îl ajutau pe Aidan în lucrarea misionară, construind biserici și răspândind creștinismul celtic, astfel încât Lindisfarne a devenit „capitala” creștinătății engleze. Mulți tineri anglo-saxoni își dobândeau educația la Lindisfarne; printre ei, Sfânta Eata, egumena Mănăstirii Melrose și, mai apoi, a Mănăstirii Lindisfarne. Mai târziu, ucenicul Sfintei Eata, Sfântul Cuthbert, avea să devină episcop de Lindisfarne.

Sfântul Aidan a dus o viață simplă, încurajându-i pe laici să postească și studieze Scriptura. El însuși postea miercurea și vinerea, și arareori mânca la masa regelui. Dacă se afla la vreun praznic, dădea mâncarea celor flămânzi. Darurile pe care le primea, le împărțea săracilor sau le dădea pentru eliberarea sclavilor, dintre care unii au și ajuns preoți. În vremea postului Mare, se retrăgea pe mica insulă Farne pentru rugăciune și nevoință. În anul 651, pe când se găsea pe această insulă, a văzut fum ieșind dinspre cetatea Bamburgh, care se afla sub asediul regelui păgân Penda din Mercia, și s-a rugat ca vântul să se schimbe, iar mulți dintre asediatori au pierit de foc.

Atunci când regele Oswin a fost ucis de vărul său, Oswy, regele Berniciei, în 651, Sfântul Aidan s-a necăjit mult, iar după douăsprezece zile, a murit în chilia sa din curtea bisericii din Bamburgh.

preluat de pe : pemptousia.ro

Ce vremuri... Ce frumuseţe de oameni!
Mulţumesc, Mirela, pentru minunata postare. M-ai făcut să plâng niţel...

[sophia]

Astazi 16 septembrie serbam pe Sf. Sophia cu fiicele ei: Pistis, Agapis si Elpis (Credinta, Dragoste si Nadejde). Esenta credintei. Mai mult nu este de spus.

http://www.crestinortodox.ro/calenda...is-121233.html

http://www.crestinortodox.ro/icoane/...s-121240.html#

Nu stiu de ce nu pot sa pun poza. Imi da mereu eroare la incarcare.