Găsirea partenerului de viata/căsătoria binecuvantata

[simpllu]

Şi uite aşa din acţinea de a stabili canonicitatea icoanei am ajuns la rugăciuni de sfinţire. Cum s-a ajuns a aceste rugăciuni, de la cine le-am preluat (şi în ce perioadă!), nu interesează pe nimeni, important este că majoritatea asta fac. Ignoranţă pură! Uite aici şi explicaţia:

"Încă din vechime, înainte ca o icoană să fie cinstită, ea era adusă şi prezentată episcopului sau preotului, dar nu cu scopul de a o „sfinţi”, ci de a recunoaşte în ea „icoana”. În anumite regiuni ale Bizanţului iconografii nu scriau numele sfântului pictat, ci mergeau la episcop sau preot, şi dacă acesta recunoştea „canonicitatea” chipului zugrăvit, el însuşi scria cu mâna: „Iisus Hristos”, „Maica lui Dumnezeu”, „Sfântul Nicolae” sau numele care se cerea. Această acţiune a fost considerată în popor „sfinţire a icoanei”, dar ea nu presupunea citirea vreunei rugăciuni sau stropire cu agheasmă."

[flying]

În prealabil postat de simpllu

Să recunosc ce, ignoranţa în care preferaţi să vă scăldaţi?

Pai ignorant cred ca esti tu care habar nu ai ce postezi in citatele tale,spui ca sunt hotarari ale sinodului VII ec. dar de fapt sunt niste comentarii facute la 1000 de ani dupa sinod.

Agheasma nu poate „sfinţi” o imagine care nu este icoană, în sensul că nu poate acorda statutul de icoană a Maicii Domnului oricărei imagini de femeie cu prunc în braţe, dacă această nu corespunde normelor canonice prevăzute de Sinodul VII Ecumenic.

Citatul asta e din hotaririle sinodului VII Prutean ? Poti sa ne spui care sunt normele canonice prevăzute de Sinodul VII Ecumenic?