Destinul. Exista sau nu?

[DragosP]

De la Dumnezeu, e simplu.

[suslik]

În prealabil postat de DragosP

De la Dumnezeu, e simplu.

Just.
Ah, era sa uit: destinul nu exista. Ce isi face umanoidul sapient cu labuta lui se cheama determinism aplicat.

[Jonnyw2013]

Extrem de dezamagitoare raspunsurile voastre Sophia,DragosP si Suslik. Nici unul nu mi-ati dat de inteles, ca ati fi vazut macar primul episod din "Joni si prietenii". Mie mi s-a parut ceva teribil, si voi nici macar nu cred ca ati vazut filmul mentionat. Adica eu un om foarte atent la detalii, sa scriu cat mai atent si detaliat, si voi nici macar nu cred ca ati vazut filmul.

Eu aveam un alt topic in care se potrivea foarte bine, dar am scris aici ptr ca in urma cu cateva luni am scris despre povestea lui Joni Earecson Tada si mi s-a parut ceva deosebit,si am zis sa scriu tot aici ca o continuitate.
Ce este remarcabil, unirea tuturor membrilor familiei, ca sa aiba grija de Joni dupa accident.Ce am vazut eu ca o chestie comuna in cadrul oamenilor cu infirmitati care au trecut cu bine peste,deci si la Nick Vujicick nu numai la Joni ,sunt relatiile foarte calde si apropiate in interiorul familiei.

[sophia]

@Dragos - Nu e asa. De la si pentru Dumnezeu este smerenia.

@Johnny - nu stiu de ce faci referire la mine.
Mai intai ca eu am raspuns in general la subiect.
In al doilea rand ca ma deranjeaza astfel de lucruri scrise pe forum.
Mai era un fir unde scria simpllu sau cum il cheama despre o carte extrem de trista si tot cita din ea.
Si l-am rugat si pe el sa inceteze.
Va admir ca voi sunteti atat de tari incat sa va ocupati de astfel de subiecte. Eu nu sunt. Nu stiu cum sunt altii.
Eu de ex., sunt acum daramata de povestea cu Stela Popescu si Cristina Stamate si cine mai este in situatii din astea cumplite.
Plus ca fiecare are problemele lui personale prin care trece.
De aceea e mai bine ca pe forumuri sa scriem lucruri care sa dea putere oamenilor si nu sa-i deprime mai rau.

Legat de cazul expus de tine si altele la fel, am spus si eu ca este foarte important ca au ajutor din partea familiei si a anturajului. Altfel nu ar fi rezistat.
Dar nu toti au acest noroc. De asta nu se poate generaliza.
Plus depinde si de taria fiecarui om, de constructia lui psihica. Unii sunt mai tari, altii mai labili.
Si depinde si de sansa fiecaruia.
Stiu si eu cazuri de oameni care au devenit infirmi din cauza unor accidente si totusi si-au facut viata mai departe, s-au casatorit. Unii au facut si copii.
Cum le-a dat Dumnezeu.
Nu toti vorbesc despre credinta lor...Asta este un alt aspect.

Ma opresc aici.

[Iorest]

...........................

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de sophia

@Johnny - nu stiu de ce faci referire la mine.
Mai intai ca eu am raspuns in general la subiect.
In al doilea rand ca ma deranjeaza astfel de lucruri scrise pe forum.
Mai era un fir unde scria simpllu sau cum il cheama despre o carte extrem de trista si tot cita din ea.
Si l-am rugat si pe el sa inceteze.

Deci altfel spus:"Doamne, nu ne vorbi direct catre inima ca ne deprima.Lasa-ne in ale noastre ca sa nu ne deprimam. Nu vrem nicicum sa iesim din ideile noastre!"
Pe mine ma ridica cand vad filmele astea cu Joni si prietenii. Mi se par extraordinare.

Eu cred ca este un exemplu, ca noi la randul nostru sa cautam pe altii. Exemplul nu e dat ca numai altii din familie mai apropiati sau departati sa ne caute ,ci noi sa facem un pas catre ei sa ii cautam. Sa dam, si poate de multe ori mai si primim,unii nu uita, si numai ca i-ai cautat in spital sau i-ai ajutat cand au avut nevoi. Uneori si numai ca i-ai ascultat iti vor multumii. Unii sunt asa atenti la problemele lor ca uita sa ii asculte pe altii.

În prealabil postat de sophia

Va admir ca voi sunteti atat de tari incat sa va ocupati de astfel de subiecte. Eu nu sunt. Nu stiu cum sunt altii.
Eu de ex., sunt acum daramata de povestea cu Stela Popescu si Cristina Stamate si cine mai este in situatii din astea cumplite.
Plus ca fiecare are problemele lui personale prin care trece.
De aceea e mai bine ca pe forumuri sa scriem lucruri care sa dea putere oamenilor si nu sa-i deprime mai rau.

Legat de cazul expus de tine si altele la fel, am spus si eu ca este foarte important ca au ajutor din partea familiei si a anturajului. Altfel nu ar fi rezistat.
Dar nu toti au acest noroc. De asta nu se poate generaliza.
Plus depinde si de taria fiecarui om, de constructia lui psihica. Unii sunt mai tari, altii mai labili.
Si depinde si de sansa fiecaruia.
Stiu si eu cazuri de oameni care au devenit infirmi din cauza unor accidente si totusi si-au facut viata mai departe, s-au casatorit. Unii au facut si copii.
Cum le-a dat Dumnezeu.
Nu toti vorbesc despre credinta lor...Asta este un alt aspect.

Legat de daramarea dupa situatia Stelei Popescu. Eu treaba o vad altfel femeia asta a tinut un copil care nu a fost al ei, a inveselit lumea pe scena si sunt convins ca si in lumea reala. De fapt multi oameni deasta au nevoie, cineva care sa le zambeasca,sa le spuna o vorba buna, sa incerce sa comunice.Deci eu cred ca doamna Stela Popescu are un loc rezervat in cer. Deci ce e asa trist ca termini o viata scurta de vreo 80 de ani si incepe vesnicia. Toti care ne nastem pe acest pamant, trecem prin asta,mai devreme sau mai tarziu. Trecand prin viata asta scurta si trecand prina anii grei ai batranetii, o sa stim sa apreciem ca vom fi mereu tineri.Nu prea stiu detalii de doamna Cristina Stamate.

Joni Eareckson Tada chiar e fericita crede-ma si asta dupa ce am citit o carte de ea si am vazut 5 sau 6 filme din seria amintita. Ea stie ca nu mai are mult de dus crucea asta a paraliziei,poate 10-20 de ani. Nu stiu ce nu iti place la filmele astea,daca vrei vorbim pe Pm de asta. Am rabdare sa te ascult.
Dumnezeu sa te binecuvinteze Sophia

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

Sunt lucruri pe care noi nu le putem intelege si/sau explica. La fel ca si liberul arbitru.
De unde au unii atata siguranta si cunoastere?

În prealabil postat de DragosP

De la Dumnezeu, e simplu.

În prealabil postat de sophia

@Dragos - Nu e asa. De la si pentru Dumnezeu este smerenia....

Nu numai. Şi viaţa, şi dragostea şi însuşirile pe care le avem (talanţii, remember?) şi înmulţirea acestora... TOATE sunt de la Dumnezeu.

Ma opresc aici.

Deocamdată bine faci. Pe viitor însă, caută să-ţi deschizi inima către Dumnezeu şi să raţionalizezi mai puţin cele pe care <deocamdată> nu le poţi pricepe.
Doamne ajută!

[Jonnyw2013]

In toamna asta am auzit o predica a unui preot al Oastei Domnului drag sufletului meu.Apoi dupa vreo trei saptamani aud tot o predica cu aceeasi tema,a altui preot in care se vorbeste de viata si jertfa lui Maximilian Kolbe .

Se intampla in august 1941 in lagarul de la Auschwitz. Legile lagărului erau foarte dure si prevedeau ca în momentul în care un detinut evadează si nu este găsit în 48 de ore, alti detinuti din lotul său erau condamnati la moarte prin înfometare. La sfîrsitul lunii iulie evadează un detinut din blocul 14, bloc în care se afla si preotul Maximilian Kolbe. Deoarece nu a fost descoperit în termenul fixat, brigada este tinută în picioare pe platou o zi întreagă, apoi sunt desemnati cei sortiti mortii, prin decimare (fiecare al zecelea deținut trebuia să moară). Între acesti detinuti se afla unul care, de teamă, a început să-si strige copii care se aflau acasă pe nume. Deodată din rândul celor rămasi apare un preot slab, cu chipul străveziu care se oferă să moară în locul lui.
"€žDomnule Comandant, vă rog să-mi permiteti să raportezâ€"
"€žCe vrei? "
"€žVă rog să-mi permiteti să merg eu în locul numărului N."
Era o cerere nemaiauzită, printre detinuti, de neînchipuit, imposibilă, pentru un om care considera că în fata mortii se uită totul, dar nu si propria existentă. Comandantul întreabă:
"€žCine esti? €"
"€žSunt un preot catolic€ "
"€žSunt de acord "€
În locul preotului catolic, detinutul care care fusese crutat se reîntoarece în rândurile brigăzii si va supravietui celui de al doilea război mondial. Va da mărturie despre modelul de credintă al preotului catolic Maximilian Kolbe.

Moartea în lagărul mortii
Împreună cu cei nouă care erau trimisi la moarte, Maximilian Kolbe, se îndrepta spre celula în care au fost dezbrăcati si azvârliti pe podeaua rece. Celula nu avea ferestre si nici aerisire. â€"Unul dintre paznici va povesti mai târziu cum după câteva ore, din mormântul celor îngropati de vii a început să se audă murmur de rugăciuni si cântări în cinstea Maicii Domnului"€.
Kolbe ii conducea pe prizonieri în rugăciune catre Fecioara Maria. De fiecare dată când gardienii îl verificau, stătea în picioare sau îngenunchea în mijlocul celulei si privea calm la cei care intrau. După două săptămâni de deshidratare si de foame, doar Kolbe a rămas în viată. "Gărzile au vrut ca buncărul să fie golit, asa că i-au dat lui Kolbe o injectie letală cu formol. Kolbe se spune că si-a ridicat mâna stângă si a asteptat calm injectia mortală. A murit pe 14 august. Rămăsitele sale au fost incinerate la data de 15 august, ziua sărbătorii Adormirii Maicii Domnului.

Preotul care a predicat, a spus, ca Maximilian Kolbe ar fi spus catre Franciszek Gajowniczek (caci acesta era numele celui salvat):"€Eu azi mor ptr tine,dar fa in asa fel ca moartea mea sa nu fie in zadar!"€
Eu cred ca un om ,asa cu o "€žviata de imprumut"€, cum a fost Franciszek Gajowniczek, cred ca oricat de multa pocainta ar face ,ar simti ca e putina,oricata cautare a Intelepciunii ar face i s-ar parea putina,oricata milostenie ar face i s-ar parea putina,oricat ar ajuta pe altii i s-ar parea putin.O mare ,o teribila influenta are o intamplare dinasta cand destinul, tie schimbat intr-o secunda, omul asta care a facut asta, devine ptr tine mai important ca un frate,modelul lui ramane ptr totdeauna in inima ta.
Situatii ca asta pot scoate oameni din necredinta. Iar cei care sunt atei, isi pot pune intrebari, oare de ce Maximilian Kolbe a facut asta, si a primit moartea cu sufletul impacat si in rugaciune ptr altul.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Maximilian_Kolbe
https://en.wikipedia.org/wiki/Franciszek_Gajowniczek