Destinul. Exista sau nu?

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Sorina02

Poate ca destin nostru tine doar de noi, dar cum se face in momentul in care oameni ce nu ar merita nici o secunda niste lucruri atat de oribile, care s au bucurat din plin de tot ce au avut, caci da exista astfel de persoane, cunosc, sunt puse in fata unor situații in care nu pot face absolut nimic sa schimbe asta, nu mai pot avea un curs al vieții firesc precum sa rămâi paralizat sau sa ti pierzi părinții de la o varsta foarte frageda. Cum se mai poate susține ca stie Dumnezeu ce e mai bun pentru tine? Cand unii au totul si nu apreciază nimic, iar altii au un suflet nobil si nici sa mai poată merge nu pot, raman doar niste simple ființe fara speranța..

Subiectul este unul foarte sensibil si foarte profund.
Cunosc un copil care si-a pierdut ultimul parinte, care o certa dur atunci cand traia,si erau o familie saraca si au luat-o o alta familie,dupa moartea mamei ei, si ii merge foarte bine, la scoala are rezultate foarte bune si a inceput o alta viata.
Cand unii au totul su nu apreciaza nimic, le au spre pierzarea lor nu spre binele llor.

Iar cei care nu pot merge,ca a venit si exemplul din link-ul lui crinrin:Ei au speranta,dar trebuie sa le-o arate cineva. Oare unul care ar suferii pe nedrept ,oare nu ar avea nici un scop asta? Unul care ar suferii mult timp pe nedrept, probabil ca in Cereasca Imparatie va fi Judecator.Ar fi credibil caci viata lui de aici ,este o marturie ca ar fi drept in ceea ce ar judeca, ca ar stii cat a suferit aici,ptr ca cineva a judecat stramb.Tot asa unul care aici nu ar avea picioare,probabil ca acolo ar putea fi postas. Un om dinasta ar aprecia fiecare zi fiecare pas facut cu picioarele lui,atunci cand le va avea din nou,va stii ca nu sunt ceva datorat de Dumnezeu ,ci sunt un dar de la Dumnezeu.Cand astepti in tacere sa primesti ceva ,asteptarea asta te va face sa apreciezi ceea ce primesti.

Uneori suntem pusi in fata unor situatii grele sau teribile de-a dreptul ptr ca suntem incorsetati in niste idei fixe, care trebuie sa fie oprite sau schimbate cu "tone de dinamita". Sau altfel spus cu incercari grele.
Joni Eareckson Tada a avut un accident la doar 17 ani care a lasat-o paralizata, la inceput a fost deprimata ,chiar disperata si si-a pus multe intrebari fundamentale asupra vietii.Si concluzia ei dupa ani de privatiuni ,handicap sever "N-as schimba scaunul cu rotile pentru nimic in lume!"
"Nu cred ca mi-as fi pus aaceste intrebari fundamentale asupra vietii daca nu as fi trecut prin aceasta suferinta."In zecile de ani care au urmat accidentului sau,viata lui Joni a fost marcata de realizari extraordinare(in fata ei era presedintele Bush junior-min 1:50
Prin lucrarile ei de arta,muzica,prin carti,conferinte,aparitiile la radio tv,a inspirat milioane de oameni din intreaga lume. In 1979 a fondat "Joni and friends", o misiune internationala,care a adus dragostea si speranta lui Iisus persoanelor cu handicap si familiilor acestora.Prin toate acestea ,a cunoscut in mod intim atat durerea suferintei cat si prezenta lui Dumnezeu.
"Multi cred ca sunt o persoana puternica insa nu sunt sunt de fapt o persoana slaba.Ma trezesc dimineata si ma gandesc:"Doamne ,nu am putere ptr ziua aceasta,sunt atat de obosita de boala asta ,si cand ma simt coplesita spun:"Doamne ,chiar daca eu nu am putere ptr ziua aceasta,Tu ai!""
astea sunt fragmente din fimuletul: https://www.youtube.com/watch?v=onk5b62ZcF8
Urmariti pana la capat filmul merita cu siguranta.Cum am spus subiectul e extrem de profund .Intre cartile pe lista de asteptare,pe care vreau sa le citesc am si cartea asta:
http://www.liferomania.ro/carti-crestine/joni.html