Cearta in familie

[crincrin]

Cunosc o femeie care intretine trei copii si un sot alcoolic.
El e o ruina de om si foarte multi au sfatuit-o sa-l dea pe poarta afara. Isi duce crucea de foarte multi ani si din ce am observat, Dumnezeu ii da har. Nu stiu cum sa explic, are ceva special femeia asta, se vede pe chipul ei. Cred ca bunatate si inca ceva.. harul nu-l pot descrie, dar sigur e cu ea.
Sunt convinsa ca toti copiii ei vor ajunge bine, se vor aranja la casa lor, ca o rasplata a lui Dumnezeu, aici, pe pamant, ca rabdarea ei nu e in zadar. Probabil, daca l-ar fi alungat, ar fi intepenit in vreun sant. Stiu sigur ca mama, fratele, sora si cumnatul ei au sfatuit-o insistent sa-l lase. Nu e tata pentru copii, nu e sot femeii sale, nu e barbat in casa si totusi nu l-a lasat de izbeliste. Unde mai pui ca a si inselat-o. Un tablou jalnic al unei casnicii in mijlocul caruia ea straluceste. Si mai cred ca prin jertfa ei, patima bauturii, transmisa pe linie paterna in familia lui, nu va musca si din copiii lor.

Mai stiu un caz al unei femei casatorite, cu copii, care la un moment dat s-a indragostit de altcineva. S-a rupt de pacat urmand calea bisericii si mi-a descris lupta infioratoare pe care a dus-o cu dracul desfranarii care a impins-o sa greseasca. Mai sa-si piarda mintile. Dar a iesit invingatoare. In prezent, copiii ei au devenit remarcabili, daruiti de Dumnezeu. Nu intru in detalii, dar este evident ca Dumnezeu vede si rasplateste lupta cea buna.

Familie crestina este si aceea in care exista probleme mai ceva ca la necredinciosi. Totul e sa nu plecam urechea la ce ne sopteste diavolul.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

[fallen]

Cu siguranta o vacanta v-ar prinde bine, chiar si o perioada fara el.
Poate mai e ceva: poate ca lucrurile ( gandurile sentimentele temerile noastre) nu sunt "ale noastre" ( nu ca am.fi.posedati doamne fereste ) ci le vedem așa, în negru din cauza problemelor noastre ( anxietate, depresie). Vedem amenintare acolo unde nu e defapt, sau dispret, umilire. Si nu doar la noi. Poate si la el e la fel. Daca jigneste și dispretuieste nu inseamna ca chiar meriti asta ci ca si el din cauza unor probleme sau ispite care il lupta vede o realitate deformata. Uneori jignirea celor dragi poate fi o forma de autoagresiune chiar dacă el nu isi da seama. Ori e "parere de sine" în cazul unora...ori e urmare a faptului ca tu ai stima de sine scazuta și asta te "scade " si in ochii lui...ori îi lipsește ceva ( se teme ca nu il iubești indeajuns sau ca nu l-ai iubit niciodata, poate nu ai mai aratat suficienta afectiune fata de el decan au venit copiii cu grijile aferente)... pot fi multe cauze si bine ar fi dacă si-ar deschide si el sufletul,.eventual sa mergeți la o consiliere de cuplu, dar acest lucru e greu de realizat daca intervine "autosuficienta"sau dacă pur și simplu omul.nu vrea sau nu poate sa isi deschidă sufletul de teama sa nu dezgroape niste rani.
Dacă era mai bine sa nu se fi despartit parintii nu stiu ce sa zic, eu înclin sa cred xa nu. Deci așa zice și al meu ca si ai lui s-au despartit și poate era mai bine sa nu...desi nu a fost martor la neintrlegerile lor. Eu cred ca și în cazul tau, desi nu ao vazut cu ochii tai, mama ta tot ti-a insuflat teama de așa ceva. Uneori amenintarea unei nenorociri , teama de a nu se produce, ne face cel puțin la fel de mult rau. Poate ai văzut prin ochii mamei tale Cum e o casnicie cu probleme . Poate nici ea nu a depasit momentul și de asta acum ti se intampla si tie la fel. Si mie, și multor femei. Si barbatilor, chiar dacă ei sunt autorii. Altii sunt victime, femeile fiind cele care creaza tulburare și probleme . Poate ca pur și simplu nu stim Cum sa ne traim viata în pace și armonie, și nici Cum sa ne învățăm copiii...Raul pana la al ... (nu mai stiu cat)- neam, binele pana la al miilea...deci clar ca daca cei dinaintea noastră nu ar fi facut și multe lucruri bune, nu mai apucam sa fim noi acum aici...
Va inteleg și eu cand snt acasă cu copilul și este și taica
-su sunt foarte stresata. Poate când va merge la gradi și veți găsi ceva de lucru sa mai iesiti din casa va mai detensionati. Pacat ca nu puteti sa că descarcati sufletul la duhovnic , poate era mai bine daca era doar "al dvs" nu și al lui...așa ori e partinitor ori dvs credeti asta și va e frica sa ii spuneti tot ce se intampla sau simtiti, credeți ca se intampla ori pur și simplu va e rușine și nu vreți sa va discreditat soțul. ..ceea ce e de inteles în cazul vostru.

[Yasmina]

În prealabil postat de crincrin

Cunosc o femeie care intretine trei copii si un sot alcoolic.
El e o ruina de om si foarte multi au sfatuit-o sa-l dea pe poarta afara. Isi duce crucea de foarte multi ani si din ce am observat, Dumnezeu ii da har. Nu stiu cum sa explic, are ceva special femeia asta, se vede pe chipul ei. Cred ca bunatate si inca ceva.. harul nu-l pot descrie, dar sigur e cu ea.
Sunt convinsa ca toti copiii ei vor ajunge bine, se vor aranja la casa lor, ca o rasplata a lui Dumnezeu, aici, pe pamant, ca rabdarea ei nu e in zadar. Probabil, daca l-ar fi alungat, ar fi intepenit in vreun sant. Stiu sigur ca mama, fratele, sora si cumnatul ei au sfatuit-o insistent sa-l lase. Nu e tata pentru copii, nu e sot femeii sale, nu e barbat in casa si totusi nu l-a lasat de izbeliste. Unde mai pui ca a si inselat-o. Un tablou jalnic al unei casnicii in mijlocul caruia ea straluceste. Si mai cred ca prin jertfa ei, patima bauturii, transmisa pe linie paterna in familia lui, nu va musca si din copiii lor.

Mai stiu un caz al unei femei casatorite, cu copii, care la un moment dat s-a indragostit de altcineva. S-a rupt de pacat urmand calea bisericii si mi-a descris lupta infioratoare pe care a dus-o cu dracul desfranarii care a impins-o sa greseasca. Mai sa-si piarda mintile. Dar a iesit invingatoare. In prezent, copiii ei au devenit remarcabili, daruiti de Dumnezeu. Nu intru in detalii, dar este evident ca Dumnezeu vede si rasplateste lupta cea buna.

Familie crestina este si aceea in care exista probleme mai ceva ca la necredinciosi. Totul e sa nu plecam urechea la ce ne sopteste diavolul.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Cunoasteti femeia dar nu si copiii!
Sunt clienti siguri pt sedintele viitoare de terapie si consiliere.
Cineva trebuie sa-i salveze,terapetul...preotul...
Oamenii (aici copii) sunt lasati sa traiasca in armonie, cu iubire; daca nu o au ,o iau razna!
Simplu!

[fallen]

În prealabil postat de Yasmina

Cunoasteti femeia dar nu si copiii!
Sunt clienti siguri pt sedintele viitoare de terapie si consiliere.
Cineva trebuie sa-i salveze,terapetul...preotul...
Oamenii (aici copii) sunt lasati sa traiasca in armonie, cu iubire; daca nu o au ,o iau razna!
Simplu!

Lasă că și noi (.mulți dintre) suntem "candidați " la terapie și consiliere. Cineva a avut grija sa ne traumatizeze cândva, dacă nu acasă, atunci la școală sau pe strada sau la munca, etx

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Lasă că și noi (.mulți dintre) suntem "candidați " la terapie și consiliere. Cineva a avut grija sa ne traumatizeze cândva, dacă nu acasă, atunci la școală sau pe strada sau la munca, etx

Pai ce am zis eu ca sunt perfecta?
Eu ,una m-am dus si m-am cautat; am facut terapie, i-am ascultat pe duhovnici sa-i iert pe cei care mi-au facut rau gratuit etc ...
Insa mi-as fi dorit sa fi avut o familie frumoasa,cu parinti normali,crestini care sa-mi poarte de grija ,nu sa ma faca clienta pe la psihologi.
Ca doar de asta vorbim in crestinism,cum sa-ti pese de altii si sa nu le faci rau.

[fallen]

Poate ca cine a făcut terapie susținută ajunge sa învețe Cum sa își vindece traumele și sa nu creeze altele la rândul lui. Însă majoritatea muritorilor sunt nevoiți sa își reprime propriile traume și sa nu și le mai amintească riscând ca la rândul lor sa repete același greșeli care le-au făcut părinții cu ei. Poate din cauza ăsta sunt și multi creștini în special femei ( si barbati cu siguranta dar ei recunosc mai greu motivul)care ajung chiar sa se teama sa își întemeieze o familie sau chiar sa stea prea mult intr-o relație, ca sa nu repete greșelile părinților.

[Iorest]

În prealabil postat de fallen

Poate ca cine a făcut terapie susținută ajunge sa învețe Cum sa își vindece traumele și sa nu creeze altele la rândul lui. Însă majoritatea muritorilor sunt nevoiți sa își reprime propriile traume și sa nu și le mai amintească riscând ca la rândul lor sa repete același greșeli care le-au făcut părinții cu ei. Poate din cauza ăsta sunt și multi creștini în special femei ( si barbati cu siguranta dar ei recunosc mai greu motivul)care ajung chiar sa se teama sa își întemeieze o familie sau chiar sa stea prea mult intr-o relație, ca sa nu repete greșelile părinților.

Cred că e o greșeală de logică pe care recunosc că majoritatea o fac, să proiectezi dinspre părinți spre situația ta, sau să privești relațiile tale prin prisma greșelilor și ratărilor în relațiile personale ale unor cunoscuți.
Nici nu mai sunt aceleași condiții de viață, nu există 2 oameni la fel și atunci de ce s-ar putea compara 2 relații adică 4 oameni ?

Cel mai bine e să încerci și să vezi, mai nasol e să-ți pară rău că n-ai încercat, din fiecare experiență eșuată înveți măcar ceva pe care încerci să nu-l repeți și privind înapoi nu ai avea reproșuri mari de conștiință că ai pierdut mult timp în care ai fi putut încerca .

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Iorest

Nici nu mai sunt aceleași condiții de viață, nu există 2 oameni la fel

Nu, dar greșelile pe care le putem face/le facem sunt aceleași. Păcatele sunt aceleași de la începuturile omenirii, formele de ispitire devin tot mai subtile, însă fondul se menține.
Toate-s vechi și nouă toate...

[fallen]

În prealabil postat de Iorest

Cred că e o greșeală de logică pe care recunosc că majoritatea o fac, să proiectezi dinspre părinți spre situația ta, sau să privești relațiile tale prin prisma greșelilor și ratărilor în relațiile personale ale unor cunoscuți.
Nici nu mai sunt aceleași condiții de viață, nu există 2 oameni la fel și atunci de ce s-ar putea compara 2 relații adică 4 oameni ?

Cel mai bine e să încerci și să vezi, mai nasol e să-ți pară rău că n-ai încercat, din fiecare experiență eșuată înveți măcar ceva pe care încerci să nu-l repeți și privind înapoi nu ai avea reproșuri mari de conștiință că ai pierdut mult timp în care ai fi putut încerca .

Nu zic ca nu încearcă . De încercat încearcă dar... la prima bănuială bat în retragere. Iar unii nu se tem de experiențele părinților ci chiar de repetarea propriilor greșeli sau experiențe neplăcute.
De ex dacă o femeie a avut un tata alcoolic sau violent, când va vorbi cu un băiat și acela ar da vreun semn ca e pe cale sa ..., ar fugi mâncând pământul. Și chiar ar face bine. Ăsta ar trebui sa facă oricine în atare situație. Problema e in situații nu atât de evident de evitat. Unii de exemplu au o problema cu pattenerii autoritar( tirani), geloși, posesivi, obsesiv-compulsivi, zgârciți, habotnici, etc...și nu neapărat din experiența părinților ci chiar și din propriile experiențe anterioare eșuate. Nu toți fug, unii/unele încearcă sa se descurce, sa depășească impedimentele, cu sau fără succes. Cel mai grav e atunci când ști ca și celălalt a mai.avut o experiență anterioara eșuată exact din aceleași motive dar tu speri ca cu tine va fi altfel, nu o va mai repeta, sau ca tu vei gestiona mai bine situația. (😅 LOL )

[Yasmina]

În prealabil postat de crincrin

Cunosc o femeie care intretine trei copii si un sot alcoolic.
El e o ruina de om si foarte multi au sfatuit-o sa-l dea pe poarta afara. Isi duce crucea de foarte multi ani si din ce am observat, Dumnezeu ii da har. Nu stiu cum sa explic, are ceva special femeia asta, se vede pe chipul ei. Cred ca bunatate si inca ceva.. harul nu-l pot descrie, dar sigur e cu ea.
Sunt convinsa ca toti copiii ei vor ajunge bine, se vor aranja la casa lor, ca o rasplata a lui Dumnezeu, aici, pe pamant, ca rabdarea ei nu e in zadar. Probabil, daca l-ar fi alungat, ar fi intepenit in vreun sant. Stiu sigur ca mama, fratele, sora si cumnatul ei au sfatuit-o insistent sa-l lase. Nu e tata pentru copii, nu e sot femeii sale, nu e barbat in casa si totusi nu l-a lasat de izbeliste. Unde mai pui ca a si inselat-o. Un tablou jalnic al unei casnicii in mijlocul caruia ea straluceste. Si mai cred ca prin jertfa ei, patima bauturii, transmisa pe linie paterna in familia lui, nu va musca si din copiii lor.

Mai stiu un caz al unei femei casatorite, cu copii, care la un moment dat s-a indragostit de altcineva. S-a rupt de pacat urmand calea bisericii si mi-a descris lupta infioratoare pe care a dus-o cu dracul desfranarii care a impins-o sa greseasca. Mai sa-si piarda mintile. Dar a iesit invingatoare. In prezent, copiii ei au devenit remarcabili, daruiti de Dumnezeu. Nu intru in detalii, dar este evident ca Dumnezeu vede si rasplateste lupta cea buna.

Familie crestina este si aceea in care exista probleme mai ceva ca la necredinciosi. Totul e sa nu plecam urechea la ce ne sopteste diavolul.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Ce legatura are viitorul copiiilor cu mama care duce lupta desfranarii ??
Sunt suflete diferite ,cu experiente si dari de seama diferite.

De ce sa am viata pangarita deja pt ca mama nu a reusit sa duca lupta cu dracul desfranmarii?
Total neadecvat.