Cearta in familie

[Yasmina]

În prealabil postat de Iorest

Am vrut să nu mai scriu deloc pe forum, dar mi se pare antrenant câteodată.



Chiar și în volumul Despre Familie din Cuvinte Duhovnicești al părintelui Paisie Aghioritul era dată drept exemplu o femeie care și-a îngrijit familia până la capăt deși soțul călca strâmb, iar copiii s-au realizat și au crescut cu recunoștință față de jertfa mamei lor.

Copiii pot să corecteze în căsnicia lor orice lucru deficitar în comportamentul părinților și mulți chiar au dorința de a nu repeta ceea ce nu le-a plăcut în căsnicia părinților lor, mi se pare o scuză facilă să dai vina pe mediul din familia nucleu pentru o eventuală nereușită în căsnicia proprie când ești deja adult și pe picioarele tale.

Unii oameni pot avea o ambiție extraordinară să reușească în căsnicie și să lupte pentru asta având și modele de jertfă, decepțiile părinților îi pot ambiționa și conștientizează valoarea căsniciei, chiar și orfanii visează să-și facă ei căminul pe care nu l-au avut și unii reușesc.



Am văzut cazul lui Mike Rotondo din USA, un tip care la 30 de ani a primit ordin de evacuare în instanță la cererea părinților care nu l-au mai suportat să trăiască sub același acoperiș fără să facă nimic și tipul a pierdut și custodia unui copil.

O fi fost crescut și el cu multă iubire, nativii comentau pe acolo că era crescut să fie prea „entitled”.

„By the way” , observ că și lui îi e destul de greu să aibă un loc de muncă, sunt multe zone de sărăcie și în State, Detroitul e oraș-faliment, există homeleși la colțuri și în statele bogate, deci nu doar în „romanika” e greu să ai și să ții de un job, din care să mai și trăiești după ce ai plătit chiria, acțiunea din subiect oricum se petrecea în Italia.



Era vorba de contextul mai larg al luptei pentru păstrarea familiei, e cea mai grea lupta cu desfrâul și faptul că o mamă luptă în tăcere să nu-și distrugă familia(probabil nici nu știu copiii și soțul că a căzut), dar în primul rând faptul că a conștientizat că nu e în regulă să trăiască duplicitar, că nu e îndreptățită să fie iresponsabilă față de o Sfântă Taină (nu cum se învață în narațiuni de tipul „Sex in the city” cu care s-a infectat mentalul colectiv mondial) e ceva remarcabil în ziua de azi când mulți își iau talpășița la cea mai mică chestie.


Greu să găsești vreun Sfânt Părinte lesne îngăduitor cu divorțul, nici Hristos n-a lăsat multe prescripții maritale.



Subscriu integral la ideea de mai sus.

Realitatea este alta, copiii absorb foarte mult din ambientul familiar si ei decid (se programeaza)in copilarie cum vor supravietui actului neglijent de acasa,abuzului sau violentei.
Cum sa fie un copil responsabil pt ce a devenit daca 18 ani sau mai mult a avut drept modele,doua lichele de parinti? Unde sa vada binele,echilibrul cand cel mai aproape exemplu este un dezastru?
Unde sa vada familia aia model, cand el are acasa doi oameni care se urasc de moarte?

Da,mai tarziu vede la altii si nu intelege de ce altii au reusit si el nu.

In ultima perioda m-a fascinat cam mult psihologia criminalistica.
Cert este ca parintii astia problematici dau societatii marea marja de criminali. Pt ca nu este nimic bun de urmat de pe urma unui betiv care nu-si face datoria de sot si parinte si este si violent pe deasupra.

Sfintii parinti si duhovnicii dau sfaturi dupa masura omului; nu dau acelasi sfat la toti. In concluzie, nu le spun tuturor femeilor si copiiilor sa stea si sa indure.
Nici eu nu cred in sfaturile la gramada.

Este foarte comun in US sa te dea parintii afara daca treci de 28-30 de ani si inca locuiesti cu ei.
Stiu pare SF insa daca stai si te gandesti cum lucrurile la ei sunt foarte larg materializate si totul se bazeaza pe credit ,pe faptul ca elevii de 16 ani pot lucra un part-time (si avea carnet de conducere tot la 16 ani),ca isi pot plati studiile prin credit sau imprumut de student, apoi tot prin credit isi pot lua o locuinta sau o pot inchiria ,toate aceste inlesniri pt independenta individuala care produce tranzactie dupa tranzactie si face lumea capitalista sa prospere.
Parintii vor ca copii sa urmeze acelasi model de independenta vizavi de familie (cu dependenta de credit insa).

Care era de fapt exemplul tau? Ca nu l-au iubit parintii destul?
Pai, pana la 30 de ani ce au facut ? Inca il mai iubesc de aceea l-au trimis sa pescuiasca singur ,nu sa fie o momaie dupa ce mor ei.

Da ,exista si parinti care fac un copil si apoi il divinizeaza,il protejeaza de toate greutatile etc...
Pt ca multi parinti sunt narcisisti si fac copii ca o extensie a egoului lor; sa devina ce nu au putut ei sa devina, sa nu treaca prin ce au trecut ei, sa urmeze modelul lor de fericire etc.
Toate sufletele astea au vieti distincte ,nu apartin ca propriete parintilor care ii cheama la viata cu un act fizic de reproducere.

[Iorest]

În prealabil postat de Yasmina

Realitatea este alta, copiii absorb foarte mult din ambientul familiar si ei decid (se programeaza)in copilarie cum vor supravietui actului neglijent de acasa,abuzului sau violentei.
Cum sa fie un copil responsabil pt ce a devenit daca 18 ani sau mai mult a avut drept modele,doua lichele de parinti? Unde sa vada binele,echilibrul cand cel mai aproape exemplu este un dezastru?
Unde sa vada familia aia model, cand el are acasa doi oameni care se urasc de moarte?

Da,mai tarziu vede la altii si nu intelege de ce altii au reusit si el nu.

Sunt copii din familii bune care au făcut praf tot ce li s-a lăsat, modele au tot avut.

După 18 ani faci ce vrei, sunt oameni care au reușit fără să aibă nu știu ce familii, dar nu s-au victimizat e mai comod să te victimizezi, să-ți cauți scuze, subterfugii, să dai vina pe părinți că nu ți-au lăsat o stare.

Oare la Judecata sufletului se va putea da vina pe părinți pentru păcatele personale, chiar de ar fi fost un mediu nociv acasă ?

Tot ce nu ți-a plăcut la părinți, poți să nu faci în căsnicia ta, nu merge să ascunzi eșecul marital numai în spatele părinților, e ca și cum nu ți-ai asuma mare lucru la trecerea prin viață și n-ai avea discernământ integru dacă stai doar la influența altora.

De fapt asta e maturizarea, să ieși din „labirintul codependenței” și să reușești, sunt mulți oameni care și-au depășit traumele, condițiile, i-a și ambiționat mult să aibă ceea ce n-au avut acasă și să-și facă ei, să-și educe ei copiii cum le-ar fi plăcut să fie educați ei.

Sunt șanse mari ca omul care vede cât de nocivă e băutura să nu bea, cel care a avut rude pierite în accident să conducă mai responsabil, cel care a avut rude bolnave de obezitate să se apuce de sport și dietă, deci e o evoluție și o compensație în toate, iar Dumnezeu ajută la „healingul” sufletesc al celor care au plecat dezavantajați la startul vieții și vor să depășească, condiția e și să vrea.

În prealabil postat de Yasmina

Da,mai tarziu vede la altii si nu intelege de ce altii au reusit si el nu.

In ultima perioda m-a fascinat cam mult psihologia criminalistica.
Cert este ca parintii astia problematici dau societatii marea marja de criminali. Pt ca nu este nimic bun de urmat de pe urma unui betiv care nu-si face datoria de sot si parinte si este si violent pe deasupra.

Infractorii care comit fapte de violență (pt că există și infractori economici, evazioniști, corupți, speculanți) sunt între 0,5 și 2% din populația unui stat, deci încă o dovadă că nu e musai ca oamenii care au avut în familie exemple negative, să fie la rândul lor niște „declasați” ai societății, sunt mai mulți factori care influențează.

E greșit raționamentul că toți care au avut copilării grele devin subiecți penali, unii devin oameni de succes pentru că au avut o ambiție și o motivație foarte mare să îndrepte unele lucruri.
Din nefericire în State sunt și criminali care au avut familii bune, dar au scăpat ei din mână și și-au făcut de cap.

În prealabil postat de Yasmina

Stiu pare SF insa daca stai si te gandesti cum lucrurile la ei sunt foarte larg materializate si totul se bazeaza pe credit ,pe faptul ca elevii de 16 ani pot lucra un part-time (si avea carnet de conducere tot la 16 ani),ca isi pot plati studiile prin credit sau imprumut de student, apoi tot prin credit isi pot lua o locuinta sau o pot inchiria ,toate aceste inlesniri pt independenta individuala care produce tranzactie dupa tranzactie si face lumea capitalista sa prospere.
Parintii vor ca copii sa urmeze acelasi model de independenta vizavi de familie (cu dependenta de credit insa).

Nu e un sistem eficient nici acesta, de altfel lipsa de experiență duce la „credite neperformante”, faliment timpuriu, investiții și cheltuieli nefezabile din lipsă de maturitate, oamenii îngropați în muncă și cu mai multe joburi pentru a putea prinde o pensie cândva.

Din ce înțeleg copiii scandinavilor pleacă cel mai repede de acasă, e tradiție să plece până în 21 de ani, dar acolo se încurajează foarte mult meseriile și se trăiește bine fără facultate.

În prealabil postat de Yasmina

Care era de fapt exemplul tau? Ca nu l-au iubit parintii destul?
Pai, pana la 30 de ani ce au facut ? Inca il mai iubesc de aceea l-au trimis sa pescuiasca singur ,nu sa fie o momaie dupa ce mor ei.

Da ,exista si parinti care fac un copil si apoi il divinizeaza,il protejeaza de toate greutatile etc...
Pt ca multi parinti sunt narcisisti si fac copii ca o extensie a egoului lor; sa devina ce nu au putut ei sa devina, sa nu treaca prin ce au trecut ei, sa urmeze modelul lor de fericire etc.
Toate sufletele astea au vieti distincte ,nu apartin ca propriete parintilor care ii cheama la viata cu un act fizic de reproducere.

Păi cam asta cred că a fost, niște părinți foarte protectivi s-au plictisit și ei de „poama” parentingului lor și au trecut la „tough love”, plus ideea ce i s-o fi întipărit și lui în minte că „aici (în State) copilul e îndreptățit să... și să...”, obligații are ?

O fi avut și el ghinion la locul de muncă, nu se știe nici fondul lui psihologic are circumstanțele lui.