Depresia-refugiu,boala sau renunțare?

[iulius_]

Poti sa-ti speli haina de cate ori vrei, nu asta e solutia, pana la urma tot iti vei da seama ca trebuia s-o arunci de prima data. Contradictiile si prejudecatile gandirii in sens psihologic nu pot produce decat irationalitate.

[Seraphim7]

Dă-i pace,văd ca preferi sa te ascunzi după cuvinte.Zi omule ce te doare sau unde vrei sa ajungi...Ai venit,ti-ai dat vreo 2,3 filme in regia lui lars von trier,dar ai vrut sa para ca sunt de tarkovski.Ai tot invartit o țigară in mana iar cand cineva a vrut sa iti dea un foc ai zis ca nu fumezi.Esti asa ca dintr-o carte de bulgakov,da un bulgakov asa in zilele lui cele mai proaste.

[iulius_]

În primul post tu propui vindecarea ego-ului ("deprinderea unui egoism constructiv"!!!) și "otelirea caracterului" iar eu spun ca este greșită o asemenea abordare, tot constructiv vorbind...
Omul trebuie transformat nu vindecat. De ce spun asta? - de 2000 de ani omul tot vindecă și încă vindecă dar ego-ul e tot la locul lui, e fix în același loc în care l-a lăsat Iisus dar Iisus nu a venit să ne arate cum să vindecăm ego-ul ci cum să-l ELIMINĂM. Degeaba spunem mereu "trebuie să fac aia sau ailaltă" ca apoi să recadem la loc și sa fim iar și iar și iar în punctul din care am plecat. Însă pentru a putea renaște trebuie sa mori mai întâi, pentru ego-ul tău desigur, nu există naștere fără moarte însă omului ii vine greu sa abandoneze direct trecutul căci cine mai e el fără acest trecut și atunci îl tot vindecă dar asta e o treabă doar de suprafață, în interior e fix la fel de-aia am spus eu mai sus "Cunoaștete pe tine Însuți" și arunca haina direct, pornește de la interior căci odată ce egoul a dispărut nu va mai exista nimeni care sa vadă problemele.

Iată ce spune Avva Filimon:

"Veghează în permanență, nu-i permite minții tale să fie înghițită de obsesiile exterioare, mișcările tumultoase ale sufletului pot fi reduse la tăcere prin practicarea liniștii. În schimb, dacă le vei încuraja și le vei stimula, ele vor fi greu să le mai vindeci vreodată, la fel cum îți este imposibil să îți vindeci o rană dacă te scarpini mereu"

După cum spuneam mai sus, toate problemele apar când omul se identifică cu mintea crezând că tot ceea ce apare acolo e real.Cine creează depresiile de care amintești mai sus? Mintea se condiționează singură și apoi tot ea strigă după ajutor. Dar asta cu concursul tău bineînțeles căci nu te obliga nimeni sa crezi ce-ți spune ea. Dar mă rog, psihologii și psihiatrii trebuie să mănânce și ei o pâine.
Nu e mai simplu să veghezi permanent asa cum spune Avva Filimon și sa dezvolți o atitudine de observator detașat privind evenimentele din viata ta ca pe ceva ce ți se întâmplă și nu ca pe ceva exterior supra-impus? Fiecare are dreptul să aleagă dar să fie conștient de alegerea făcută.

În ceea ce privește caracterul, acesta nu e decât o treabă de suprafață (iarăși), în interior nu schimbă mai nimic și tot superficial rămâi. Caracterul îți permite să ai răspuns de-a gata și când situația o impune șablonul e deja pregătit, s-a dus spontaneitatea de moment și tot învechit rămâi. Facem reguli ca să schimbăm caractere sau să le "oțelim", o mare prostie, câte reguli o să se poată inventa? întotdeauna va rămâne ceva la care nu s-a gândit nimeni căci cu ce poți face regulile dacă nu cu mintea? și iarăși suntem limitați și incompleți.
Nimic nu e greșit dacă nu e repetat dar pentru asta trebuie să fii conștient, este singura soluție de a curge odată cu viata, fără observare (conștientizare) nu mai există nicio viață ci există un mare chin și-o mare suferință. Dacă știi vreo alta soluție scrie aici dar nu veni cu soluții ca cele din primul post.

[Seraphim7]

In primul rând,subiectul lansat in discutie este cu totul altul decât palavragelile tale.Eu vorbeam despre campul senzorial al despresiei.Tu ai venit cu niste texte paralele,in care ai inceput sa vorbești despre nimic,crezând ca vorbesti despre tot.Eu nu cred ca un om căzut in starile pe care le-am mentionat va opera cu metanoia ,akedia si alte concepte care se refera la structuri operaționale in sfera isihiei.Tu incerci sa teoretizezi teorii...eu te sfatuiesc sa incerci sa expui experiential.Degeaba imi faci tu demonstratii care imi sunt evidente,utilitatea ta este zero in cazuri de genu.Daca vrei sa fi relevant,iesi din carapace.Tu stai undeva ascuns si tot arunci lucruri amestecate in locuri aleatori crezand ca asa....In fine...Fa un pic de ordine in idei,nu iti fie frica sa te descoperi asa cum esti,admite greseala si iesi din fantezia iluziilor.Încearcă intai sa experimentezi viata,si apoi compară cu ce stiai si ce simți.

[iulius_]

Practica observatorului detașat sau a conștientizării a fost preluata și de psihologie.
Eu spun ca soluția nu este sa cauti răspuns la întrebări ci sa găsești starea în care întrebările nu se vor mai pune.
Pe mine ma interesează ca o stare de depresie, anxietate, etc sa nu apară în conștiință și nu ca aceste stări sa apară și apoi sa caut soluții de vindecare, asta e tot ce vreau eu sa spun aici - e mult mai ușor sa prevenim decât sa vindecam asa cum e mult mai ușor sa faci bani decât să-ți câștigi pacea interioara.

[Seraphim7]

Utopia asta psiho-emoțională pe care o propui tu,este esenta tuturor curentelor spirituale cu valente mistice.Hai sa ne detasat de tot,sa nu mai dorim,sa nu mai simțim,si bineînțeles sa nu mai nici gândim.Ne anihilam frumos si egoul,ne izolam si asa scapam de tot si toate si ne cunoaștem pe noi înșine.Fiindcă daca taiem orice legătura cu exteriorul vom fi conectați total la noi înșine,respectiv sinele nostru.No cu astea esti de acord?:)

[iulius_]

Serahim7, crede-mă, nu am niciun interes sa ma aflu în treaba pe-aici!
Poți sa gândești, poți să-ți dorești și sa simți orice, nu asta e problema, nu e nicio utopie, deci repet, poți sa gândești, poți să-ți dorești și sa simți orice însă NU TE IDENTIFICA CU ELE, asta e ceea ce nu vezi și nu ÎNȚELEGI TU ȘI NICI MULȚI ALTII, aceeași greșeală o făceam și eu, în Realitate nu exista nicio diferența dintre mine și tine, trebuie sa realizezi ca identificarea este sursa suferintei, totul apare și dispare însă tu nu poți sa spui ca simțământul tău de "a fi" a dispărut vreodată, totul este doar în mintea ta de-aceea mintea trebuie doar înțeleasă și depășită prin acceptare, atâta tot.. Ceea ce apare in minte nu este decât o descriere mentala a ființei de dincolo de minte. Exista ceva mult mai înalt decât tot acest nimic mental fără nicio existența reala căreia aproape toată lumea ii da importanta și apoi suferă. Toată aceasta gândire nu ar exista dacă nu ar fi ceva care să o susțină și cu care se confunda.De ce sa conștientizăm prostii inexistente? Nu trebuie sa ma crezi pe mine, verifica singur și vezi dacă ceea ce am spus eu e adevărat.
Cu ceva ani în urma eram exact în poziția ta însă cineva mi-a deschis ochii și mi-a arătat cum sa disting imaginația de realitate. La mine sentimentul ca nu sunt ceea ce apare in minte este atât de puternic încât dezidentificarea se realizează automat dar mi-au trebuit ani de munca pentru a realiza acest lucru. Tine cont ca un învățător spiritual îți poate arata Calea însă nu poate sa o realizeze în locul tău. Mi-au trebuit ani de zile pentru a realiza învățăturile în adevărată lor esență fără sa ma afund în prostii și idei conceptuale create de minte pentru minte...
Pilat din Pont l-a întrebat pe Iisus care este natura Adevărului. Ce a răspuns Iisus?
Nu trebuie decât sa cercetezi și vei realiza multe lucruri din acest răspuns...
Mintea nu poate face distincția între imaginație și realitate, faptul ca tu vezi efectiv un obiect sau ți-l imaginezi pentru minte este același lucru, sunt activați aceeași centri din creier. Mintea vede doar imagini aduse de către simțuri în conștiință, nu analizează în mod direct. Exista rugăciunea inimii pentru a arata omului ca Realitatea nu se poate vedea cu mintea.

"După ce intelectul și-a îndeplinit scopul de a descoperi locul în care sălășluiește inima (este vorba de inima spirituala nu inima fizica), EL VA ÎNCEPE SA VADĂ LUCRURI PE CARE ÎNAINTE LE IGNORA ȘI PE CARE NU ȘI LE-AR FI PUTUT IMAGINA NICIODATĂ CA LE VA DESCOPERI (...). DACĂ SE VA PETRECE ACEST LUCRU NU MAI PERMITE GÂNDURILOR SĂ-ȘI ASUME ÎN INTERIORUL INTELECTULUI TĂU VREO FORMA, FIE EA IMAGINATIVA SAU SILOGISTICA, ALUNGA FIECARE Gând INVOCAND NUMELE LUI Iisus și spunând - DOAMNE IISUSE HRISTOASE, MANTUIESTE-MA PE MINE. RESTUL ÎL VEI ÎNVAȚà SINGUR, CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU. " - Când se deschide inima totul se produce de la sine și nu mai este nevoie de repetarea practicii. De aici va răsări acea minte discriminativa care știe...(a se observa ca nu apare și cuvântul " pacatosul" asa cum vor unii sa ne inducă în eroare...)



Îmi este total indiferent dacă cuvintele mele sunt luate în considerare sau nu, mie mi s-a spus asa - ai încredere în mine o perioada pentru a vedea care este calea dar nu crede nimic pana nu cercetezi și investighezi, nu crede nimic din ceea ce nu poți cunoaște în mod direct, nu lua considerare nici mintea altora și nici măcar mintea ta".

Ego-ul omenesc este ultima forma de experimentare a conștiinței prin identificarea ei cu forma în care se manifesta, corpul și creierul uman.
Creierul uman prin neocortex are capacitatea de a se ridica deasupra gândurilor și a forța evoluția conștiinței, doar trebuie sa vezi și sa dezvolți aceasta capacitate.

Einstein nu a fost un om spiritual însă a spus 2 adevăruri fundamentale:
1.egoul este o iluzie optica a constiintei;
2.vreau sa cunosc mintea lui Dumnezeu, restul sunt detalii.

Este ultimul meu post pe acest forum, cu ceva timp în urma am pus 2 întrebări esențiale la care nu am primit răspuns nici în ziua de azi. Mintea nu exista, deci cum poți sa lupți cu ceva ce nu există?