Întâlnire membrii forum

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Iorest

Da așa este, am simțit imediat când am ieșit din atmosfera mănăstirească eram ca și cum aș fi pășit în altă țară cu alte obiceiuri, așezări spirituale, altă curgere a timpului.
Pământul mănăstirilor e similar de multe ori cu cel al ambasadelor spirituale.

Singurul lucru pe care l-am resimțit - dar mai mult când am ieșit din atmosfera mănăstirii - a fost oboseala, adică în mănăstire tu ai zis că nu aveai vis, eu nu știu exact când și cât dormeam,parcă am fost ca într-un vis, dar n-am simțit oboseala cu atâta intensitate ca atunci când am ieșit din programul taberei.

Exact așa! Eu am nevoie de mai multe ore de somn decât mi-aș dori. În Israel, în afară de prima noapte (când nu fusesem nicăieri în afară de aeroport), am avut un somn extrem de ușor. Mă trezeam înainte de a suna ceasul, nu resimțeam oboseala. Acasă, în schimb... sunt o putoare.

[Iorest]

Cred că și încărcătura spirituală din mănăstiri și locuri sfinte ia povara oboselii de pe umeri, sau o face mai suportabilă, iar în cotidian în lipsa acelei atmosfere și un călugăr sau un om spiritual ar resimți ispita de a dormi mult mai mult, de a nu se ruga frecvent, curgerea timpului în viteza urbanității e mai obositoare.
Nu degeaba se zice că monahul e ca un pește pe uscat, în afara mănăstirii.

Și locul aduce râvna, mai ales dacă e un loc unde înaintașii spirituali au petrecut timp cât niște vieți de sfântă nevoință prin care au înduhovnicit spațiul de rugăciune, chiar și pe cel fizic.