Întâlnire membrii forum

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Iorest

Și dacă ai merge cu grup de pe forum la mănăstire tot ai fi alături de mai mulți.

Ca primă experiență în mănăstire e bună orice formă de apropiere, eu am fost mai demult la Oașa într-o tabără, nu ni s-a servit carne doar regim lactovegetarian la trapeză, lunea, miercurea și vinerea doar vegetarian și în sărbători parcă am mâncat pește.

Program de slujbe Athonit, de la 3 noaptea începeau slujbele doar la lumina lumânării și acolo te simțeai oarecum într-o contemplație insolită, Liturghia se termina în jur de 7 și ceva parcă, la 8 masa, după ascultări și munci cu călugării prin mănăstire.
În fiecare zi agape și sinaxă pe tematica taberei sau diferite drumeții de recreere.

Înainte de sărbători privegheri lungi, chiar simțeai Harul mânăstirii, unii se spovedeau de pe la 3 noaptea, fiecare se ruga în vreun cotlon, nici nu știai care pe unde e și nici nu aveai de ce, atmosfera era prea încărcată spiritual să te preocupi cu altceva.

Și e groaznic faptul că pierzi astea când te întorci în lume. Eu, cel puțin, le pierd. Experiența Israelului m-a ținut cel mai mult, dar și aceea s-a diluat (bine, eu aș călători lunar în Țara Sfântă). Nu știu păstra harul.

[Iorest]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Și e groaznic faptul că pierzi astea când te întorci în lume. Eu, cel puțin, le pierd. Experiența Israelului m-a ținut cel mai mult, dar și aceea s-a diluat (bine, eu aș călători lunar în Țara Sfântă). Nu știu păstra harul.

Da așa este, am simțit imediat când am ieșit din atmosfera mănăstirească eram ca și cum aș fi pășit în altă țară cu alte obiceiuri, așezări spirituale, altă curgere a timpului.
Pământul mănăstirilor e similar de multe ori cu cel al ambasadelor spirituale.

Singurul lucru pe care l-am resimțit - dar mai mult când am ieșit din atmosfera mănăstirii - a fost oboseala, adică în mănăstire tu ai zis că nu aveai vis, eu nu știu exact când și cât dormeam,parcă am fost ca într-un vis, dar n-am simțit oboseala cu atâta intensitate ca atunci când am ieșit din programul taberei.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Iorest

Da așa este, am simțit imediat când am ieșit din atmosfera mănăstirească eram ca și cum aș fi pășit în altă țară cu alte obiceiuri, așezări spirituale, altă curgere a timpului.
Pământul mănăstirilor e similar de multe ori cu cel al ambasadelor spirituale.

Singurul lucru pe care l-am resimțit - dar mai mult când am ieșit din atmosfera mănăstirii - a fost oboseala, adică în mănăstire tu ai zis că nu aveai vis, eu nu știu exact când și cât dormeam,parcă am fost ca într-un vis, dar n-am simțit oboseala cu atâta intensitate ca atunci când am ieșit din programul taberei.

Exact așa! Eu am nevoie de mai multe ore de somn decât mi-aș dori. În Israel, în afară de prima noapte (când nu fusesem nicăieri în afară de aeroport), am avut un somn extrem de ușor. Mă trezeam înainte de a suna ceasul, nu resimțeam oboseala. Acasă, în schimb... sunt o putoare.

[Iorest]

Cred că și încărcătura spirituală din mănăstiri și locuri sfinte ia povara oboselii de pe umeri, sau o face mai suportabilă, iar în cotidian în lipsa acelei atmosfere și un călugăr sau un om spiritual ar resimți ispita de a dormi mult mai mult, de a nu se ruga frecvent, curgerea timpului în viteza urbanității e mai obositoare.
Nu degeaba se zice că monahul e ca un pește pe uscat, în afara mănăstirii.

Și locul aduce râvna, mai ales dacă e un loc unde înaintașii spirituali au petrecut timp cât niște vieți de sfântă nevoință prin care au înduhovnicit spațiul de rugăciune, chiar și pe cel fizic.