Despre renunțarea la alcool și fumat

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Putem să stăm oricât în acest academism teologic din sfera dogmatica și canonică, împărțind judecăți în dreapta și în stânga...

E un fel de cerc de dialog și reflecție aici, un think tank :), vedem ce putem să facem constructiv.

Având în vedere că România scade în raport de populație, dar și de aspiranți la teologie, la un moment dat cred că se va face o restructurare a învățământului spre calitate atât intelectuală cât și duhovnicească.

Nu are cum să-ți dăuneze să ai și preoți pregătiți să răspundă la unele frământări și la dileme ale omului contemporan, cât și cu autoritate în ceea ce predică.

Dacă un preot e și pregătit și are și o viață morală, are cele mai mari șanse să întoarcă lumea spre credință și spre restaurarea morală.

Dacă e doar pregătit, dar nu excelează moral, măcar poate sfătui bine până la un punct, iar dezlegarea se consideră și aceea validă, mai departe treaba lui dacă se mântuie sau nu.

Dacă e moral, dar nu e pregătit, s-ar putea să aibă probleme în comunicarea cu partea pretențioasă a Bisericii, intelectuali, autodidacți, dar nu vatămă pe nimeni, măcar păstrează pe câți erau și dinainte de el.

Dacă un preot nu e nici pregătit, nici moral, atunci e cea mai nasoală situație pt parohie.

În prealabil postat de Seraphim7

Ce facem cu "harul", "credința", "darurile", "chemarea" etc... Nu e de ajuns sa le teorizam, ne plafonam în pocăință formală, rugăciuni ritualice și etichete canonice plus ierarhii umanizate...

Și da, cred ca este de datoria Bisericii, ca păstrătoare, continuatoare, organism divino-umam de a restaura firea umană căzută...

Iar acest proces nu poate fi făcut decât prin conlucrare directă cu Dumnezeu.

Fiecare chemare lucrează diferit nu neapărat din interiorul altarului, există și oameni pt treburile din afară ale bisericii, ai dreptate și cu continua restaurare a căderilor, însă nu știu dacă un om se poate restaura prin accederea la cea mai înaltă funcție, dacă nu cumva ce făcea în trecut nu se va activa și mai tare în lucrarea de slujire.

Dacă toți ar trebui să fie în altar, ar fi mai mulți preoți decât enoriași și așa în unele zone cam bate vântul de la lipsa de enoriași.

În fine, fiecare e liber să încerce, dacă are aprobarea mai marilor lui, am și șters o parte din ce mi se părea dur în mesajul meu anterior, până la urmă nu sunt eu responsabil, dar nici nu pot primi ca enoriaș tot felul de experimente pastorale, tot felul de neîmpliniți în preoție, nu suntem numai o turmă care trebuie să accepte chiar orice.

Eu îi voi semnala și în realitate unui preot dacă îl văd că sare calul, mai ales că există și partea cealaltă, asprime a duhovnicilor chiar tineri față de credincioși care sunt loviți de societate.

Să fii aspru cu alții în sensul de absurditate după ce mai marii tăi au fost îngăduitori cu căderile tale, e iarăși o scădere pastorală.

[Seraphim7]

Vreau sa expun mai jos câteva fragmente revelatoare despre chemare/lucrare în raport cu Sf Treime...

1. Şi erau în Biserica din Antiohia prooroci şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul.
2. Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat.
3. Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.(Fapte 13,1-3)


11. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
12. Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
13. Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
14. Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,
15. Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos.(Efeseni 4,11-15)


Și una frumoasa din 1Corinteni cap 12,începând cu versetul 28,si continuând în capodopera "1Corinteni 13"...Așa pentru cunoscători :))

[Iorest]

Așa pot să dau și eu un citat:

Faptele Sfinților apostoli cap 8
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=8

18. Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani,
19. Zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.
20. Iar Petru a zis către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani.
21. Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22. Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale,
23. Căci întru amărăciunea fierii şi întru legătura nedreptăţii te văd că eşti.

Există și oameni care n-au parte nici moștenire la chemarea punerii mâinii apostolilor și nu doar pt că aduc bani, pur și simplu nu toți au parte și moștenire la chemare, deci ne învârtim într-un argument circular.

Și Iuda a fost cu Iisus, poate a scos și demoni pentru numele lui când i-a trimis Iisus:
Matei cap. 10
5. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi;
6. Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
7. Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor.
8. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.

Nici măcar dacă ai puterea de a învia morți, a tămădui și a scoate demoni nu e sigur că rămâi în lucrare.

[Demetrius]

În prealabil postat de Iorest

Nici măcar dacă ai puterea de a învia morți, a tămădui și a scoate demoni nu e sigur că rămâi în lucrare.

Depinde de vointa de a ramane curat(si sincer); daca vrei neaparat ramai(curat), daca nu vrei nu ramai.