Cele 7 Trambite Apocaliptice si Cuvantul lui Dumnezeu.

[Moroco]

În prealabil postat de gpalama

............

Provocari, procesomanie, insulte, hule, obedienta, diversiune si lingusism, penibil.

Nu fug nicaieri dar ma opresc.

Rraspopitule, du-te de invata ce zice Domnul Hristos-Cuvantul: "Mila voiesc si nu jertfe!", invata sa nu judeci, sa nu oasndesti, sa nu insulti, sa nu lovesti, sa nu calci credinta in picioare si sa porti un dialog onest, sincer cu buna credinta! Asta ne invata BISERICA!

Rastalmacirea vorbelor mele si practicarea cu marsavie a tacticii decredibilizarii si compromiterii interlocutorilor incomozi e specifica securistilor infiltrati in BOR si propagandei si nicidecum duhovnicilor pe care-i idolizezi din interes ca sa ma scoti hulitor.

Nu-ti pasa ce-ti faci, nu te pazesti, esti obedient, iresponsabil si sinucigas-kamikaze.

N-am sa te ajut sa te distrugi, asa ca ma opresc din dialog pana revi la un ton serios desi nu ai avut asa ceva niciodata. Stiu ca n-am cu cine discuta caci v-a invatat satana si antihristul sa nu credeti si sa lepadati Calea Ortodoxa a dialogului pentru a practica prigoana, teroarea, exclusivismul.

Sunt aici de 15 ani, nu fug nicaieri, sunt oricand gata sa raspund.

Decat un lingusitor si un obedient la osandirile nedrepte ale BOR din vremea de trista amintire... asta te dovedesti .

[Moroco]

1.Trambita nr.1 preot ortodox din BOR.

Preotul Iosif Trifa a fost judecat si caterisit pe nedrept in 1937-1938 . A fost iertat si reabilitat postum de catre Sfantul Sinod al BOR in 1990 la intiativa par. mitropolit Serafim Joanta. De atunci Trambita nr.1 si OD sunt parte componenta a BOR. Multe priciesne frumoase cantate la liturghie sunt scrise de poeti ai Oastei Domnului.

"Dar toţi cei care îndrăznesc să vorbească prea deschis, prea limpede şi prea înflăcărat, trebuie să fie mereu prigoniţi şi să sfârșească pe o cruce. Când trimisul acesta al lui Hristos a spus:

Iosif Trifa: nu numărul mătăniilor sau al pomenilor, sau al pelerinajelor…nici formalismul sterp încărcat de superstiţii şi bigotism…nici amestecătura de obiceiuri păgâneşti şi destrăbălarea devenite tradiţie, le vrea Dumnezeu de la noi, ci naşterea din nou, o viaţă nouă predată total în slujba lui Hristos şi trăirea fiecăruia dintre noi în toate virtuţile Evangheliei. Aceasta este voia şi porunca lui Dumnezeu. Şi dacă ne numim creştini, aceasta se pretinde de la fiecare, dar mai întâi de la noi păstorii şi îndrumătorii altora. Acesta şi numai acesta este adevărul, – unul pentru totdeauna şi pentru noi toţi.

Acest adevăr nu i s-a putut răbda, ierta, uita."

Dialog intre preotul Vasile Oatu si par. Iosif Trifa:

De cum ne-am văzut faţă către fată, Părintele Iosif m-a întrebat cu ochii înlăcrimaţi:

– Părinte Vasile, spune drept, credeai să mă mai vezi? Credeai să mă mai vezi şi să mai putem vorbi amândoi acuma? Credeai să ne mai întâlnim?

Şi i-am răspuns:

– Numai întemeiat pe minunea învierii, dar altfel nu.

– Părinte Vasile, a adăugat Părintele Iosif, de patru ori am fost înviat ca din morţi. De patru ori am trecut prin moarte şi Domnul m-a ridicat. De aceea nu mă mai tem de moarte şi nici nu vreau să mă mai gândesc la ea. Văd că Dumnezeu mă are în grija Sa neconte*nit. Şi atunci ce grijă mai pot eu avea? De acum fie voia Domnului. Eu nici nu mă mai gândesc la moarte.

Ostas, poet si detinut pentru credinta in Dumnezeu. Traian Dorz: „Fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră“ este o poruncă şi nu numai un sfat, pentru toţi credincioşii lui Dumnezeu. Dar mai ales pentru împreună-lucrătorii Lui (I Petru 1, 15). Căci mai ales ei trebuie să trăiască înaintea Lui în sfinţenie şi în neprihănire toate zilele vieţii lor (Luca 1, 75). Îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după Chipul lui Dumnezeu, de o sfinţenie şi o neprihănire pe care o dă adevărul (Efeseni 4, 24). Şi, după cum Hristos S-a sfinţit El Însuşi pentru ucenicii Săi (Ioan 17, 19), tot aşa şi ei trebuie să se sfinţească pentru ucenicii lor. Fiindcă numai aşa aceştia vor putea fi sfinţiţi în adevăr.

...pentru a face o lucrare înaltă, frumoasă şi durabilă trebuie neapărat să te ridici mereu tot mai sus pe schelele sfinţeniei. Căci numai de acolo vei putea spune cu tot curajul smereniei cereşti: Urmaţi-mă pe mine, fraţilor… şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi (Filipeni 3, 17). Vă rog să călcaţi pe urmele mele (I Corinteni 4, 16), căci şi eu calc pe urmele lui Hristos (I Corinteni 11, 1). Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine faceţi! Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi (Filipeni 4, 9). Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului… aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi… (I Tesaloniceni 1, 6-7). Fiindcă atunci lucrarea ta va avea spre cine să privească şi să se îndemne la sfinţenie; tu vei fi o pildă înaltă pentru ea. De aceea, frate lucrător cu Dumnezeu, nu te mulţumi niciodată cu tine însuţi, cu ceea ce ai ajuns să faci. Nu înceta niciodată să-ţi dai toate silinţele spre a uni tot mai mult şi mai mult o virtute sfântă cu alta. O stare sfântă cu alta. O treaptă sfântă cu alta (II Petru 1, 5-11). Pentru ca încercarea credinţei (şi lucrării) voastre să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Iisus Hristos (I Petru 1, 7).

Cele trei mijloace de sfinţire ale vieţii, mai puternice, sunt:

1. Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, Biblia. Cercetarea şi meditaţia lui zilnică, cu toată stăruinţa atenţiei şi cu toată dorinţa ascultării.

2. Rugăciunea fierbinte, adâncă, puternică, sinceră, iubitoare, necurmată şi din toată inima… Însoţită cât mai adesea de post. Şi totdeauna de înfrânare.

3. Părtăşia frăţească. Cercetarea frăţească. Ajutorarea frăţească. Unitatea frăţească. Adunarea frăţească. Ascultarea frăţească. Dragostea frăţească."

[Moroco]

2. Trambita nr.2 Ciobanasul Petrache Lupu omu' lui Dumnezeu, tanar ortodox care indeamna oamenii spre acultare de sfanta biserica.

"Petrache le-a spus ceea ce Moșul îl învățase să spună. Le-a zis femeilor să nu mai lepede copiii, oamenilor să nu mintă, să nu se dușmănească, să nu fure, să nu preacurvească, să-și respecte părinții și pe cei bătrâni, să postească posturile, miercurile și vinerile, și să nu mai facă fapte rele, neplăcute lui Dumnezeu."

Petrache Lupu: Pocăiţi-vă, îndreptaţi-vă, feriţi-vă de rele, mergeţi la Sfânta Biserică şi vă rugaţi şi împliniţi poruncile învăţate de ea”.

Asta e miza. Minunile există, iar Dumnezeu ni se poate arăta!

Un orb tamaduit. -Povestiţi-ne cum a fost. Cum s-a petrecut minunea, ca să spun aşa…
-Sincer să fiu, nu mi-l amintesc deloc pe Petrache Lupu cel de atunci, de imediat de după ce am început să văd. Părinţii mi-au spus însă că Petrache s-a rugat la Maica Domnului şi la Domnul nostru Iisus Hristos pentru mine; simplu, ţărăneşte, aşa cum se ruga el pentru toţi cei care veneau la Maglavit. Tot de la părinţi ştiu că m-au dus la salcia tămăduitoare şi că acolo am întins pălmuţele mele de copil şi în ele a picurat apă din salcie. Cu acea apă mi-au umezit ei ochii. Ceea ce ţin minte au fost luminile…
-Ce fel de lumini?
-Nu, să nu vă închipuiţi cumva că este vorba de ceva supranatural! Era noapte. Mulţime de oameni stăteau întinşi pe iarbă, frânţi de oboseală, veniţi la Maglavit de departe, cu felurite probleme. Când, deodată, eu m-am trezit din somn şi am început s-o strig pe mama: „Mamă, ia uite ce lumini! Ce lumini!”. Vedeam mii de lumânări aprinse la „locul sfânt”. Vedeam felinarele căruţelor şi focurile în jurul cărora stăteau oameni. Am început să mă plimb printre cei care dormeau, să-i „deranjez”, minunându-mă de mulţimea luminilor din jur. Pur şi simplu uitasem că nu văzusem vreodată. Bucuria a fost de nedescris. Părinţii căutau să mă ţină pe loc, însă nu aveam neam astâmpăr. Creştinii care mă cunoscuseră că fusesem orb şi acum vedeam – eram sosiţi noi de vreo câteva zile la Maglavit – le spuneau părinţilor: „Lăsaţi-l, lăsaţi-l să umble!”.
-Aţi mai avut de atunci probleme cu vederea?
-Nu, niciodată. Mulţumesc lui Dumnezeu.

[Moroco]

3.Trambita nr.3 Par. ortodox prooroc, ieromonah si staret Arsenie Boca cu vederea lui profetica exprimata in pictrura bisericii Sf.Nicolae de la Draganescu, prin lentila caruia putem vedea si noi impreuna cu el persoanele Ceresti.

Cuvinte-mesaj:
"Mã, nu toti din lume se prãpãdesc, nici toti din mãnãstire se mîntuiesc"

"Nici abuzul, nici refuzul".

"Cine face curte nu face carte"

"Cine face curte nu face carte".

"Nasteti-vã sfinti!"

"Sã-ti feresti capul de frig si de prostie!"

"În mintea strîmbã si lucrul drept se strîmbã"

"Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã"

"Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse"

"Bobul lui se preschimbã în tãciune, iar el se crede grîu nedreptãtit"

"Ajutati-mã sã vã pot ajuta"

"Fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate"

"Domnul Hristos a fost rãstignit cu spatele pe crucea materialã si cu fata pe crucea spiritualã"

"Domnul Hristos a fost rãstignit cu spatele pe crucea materialã si cu fata pe crucea spiritualã".

"Să ai întelegere fatã de neputinta omeneasca"

"A fi fericit înseamnă a-l face fericit pe celălalt".

"De la cârma minţii atârnă totul. Dacă nu ai ordine în minte nu poţi avea ordine în viaţă".

"Iubeşte smerenia, că prin ea Dumnezeu îţi va acoperi păcatele. Smerenia este sarea virtuţilor".

"Toate diamantele lumii sunt un gunoi, faţă de o clipă petrecută în lumina dumnezeiască".

„Oare ştii, omule, că din prima şi până în ultima zi a vieţii tale alergi mereu? Îţi transporţi sufletul spre limanul împărăţiei lui Dumnezeu, în căruţa trupului tău. Fii hotărât! Încearcă şi ai să vezi cât poate un om care vrea să fie curat”.

"Când vin necazurile tu să rosteşti: aşa-mi trebuie". "Fă binele şi aşteaptă răul".

"Fără îndoială, la ziua Judecăţii nu vom fi întrebaţi ce-am citit, ci ce-am făcut; nici dacă vom vorbi cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine”.

"Nu suntem născuţi de timp, ci de veşnicie. Aşa se face, că avem într-o fărâmă de ţărână şi celălalt tărâm. Deşi trăim o vreme îmbrăcaţi de lumea aceasta, totuşi ni se întâmplă clipe când fratele vis şi sora moarte ne dau târcoale şi ne despică făptura în două".

"Viaţa înfrânată duce la redobândirea sănătăţii încât să poţi deosebi binele de rău".

"Rugăciunea e respiraţia sufletului, iar postul e apa care stinge văpaia patimilor".

"Cea mai grea luptă în viaţa aceasta nu este alta decât biruirea de sine. Căci biruirea de sine duce la propăşirea binelui”.

"Voi, ca tineri începători ai vieţii, sunteţi poate ispitiţi de ideea că tineri fiind, de ce să începem cu copii din primul an, ci să ne mai trăim puţin viaţa că mai avem vreme şi de copii. Cu acest gând, dacă-l primiţi şi-l luaţi de bun, vă deschideţi calea către păcat şi către tot felul de necazuri care vin".

"La convieţuirea căsătoriţilor, nu-i bun nici abuzul, nici refuzul. Abuzul îl atinge pe soţ, refuzul pe soţie, dar şi pe soţ".

"Copiii sunt roadele dragostei; evitarea nu e dragoste, ci crimă. Căutarea plăcerii numai, cu evitarea rostului firesc al instinctului, e viciu şi păcat".

"Când te scoli dimineaţa din somn, gândeşte-te că Dumnezeu îţi dă ziua pe care n-ai fi putut să ţi-o dai singur, şi pune deoparte prima oră sau măcar un sfert de oră din ziua ce ţi s-a dat şi adu-o drept jertfă într-o rugăciune de mulţumire şi de cerere bună".

"Oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de oameni să părăsească păcatul. Acum judecaţi, care şi de cine să asculte întâi: Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu?"

"Când îţi iei răspunderea de a rodi copii, Stăpânul vieţii îţi va ajuta să ai şi ce le da de mâncare şi-ţi va asigura şi cinstea căsătoriei. Deci, nici abuzul, nici refuzul, ci o dreaptă socoteală şi o convieţuire corectă şi cinstită".

"Oare de ce vin oamenii aşa de în silă la spovedit? - Fiindcă ştiu că li se cere lepădarea de păcate. Ori lor le plac păcatele mai mult decât înfrânarea de la ele".

"Nu e un biruitor mai mare pe pământ, decât acela care se biruieşte pe sine însuşi şi domneşte asupra patimilor sale".

"Când Mântuitorul porunceşte iubirea de vrăjmaşi, El n-o face ca să te îngenuncheze în faţa celui rău, ci ca să te elibereze de răul din tine şi în felul acesta să-l limiteze".

"În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă".

„Dă-ţi osteneala să suferi cu răbdare lipsurile şi slăbiciunile altora, oricare ar fi ele, pentru că şi tu ai multe din acestea pe care trebuie să le sufere alţii”.

„Să nu laşi nici pe fratele tău să se culce întristat împotriva ta, nici tu să nu te culci scârbit împotriva lui, ci mergi şi te împacă cu fratele tău".

„Nu există vrăjmaş mai mare pentru om, decât omul însuşi şi de nimic nu trebuie să se teamă omul ca de el însuşi. Cine îşi stăpâneşte simţămintele, acela îşi petrece viaţa în pace”.

"În cadrul familiei există o gamă întreagă a desfrânării, prin aşa-zisele aberaţii sexuale, încât se pune accentul numai pe plăcerea erotică, nebunească, care devine o a doua natură a soţilor, încât ajung sărăciţi de putere şi robiţi de durere”.

„Plăcerea, căutată numai pentru ea însăşi, cheamă repetarea din ce în ce mai deasă a actului, până ce ajunge la distrugerea sistemului nervos. Mai mult chiar: ea aprinde organismul şi-l împinge până dincolo de posibilităţile sale funcţionale; ea cere extenuarea şi atrage urmările ei, aberaţiile şi nenumitele perversiuni; ea provoacă frângerea oricărei cenzuri morale şi-şi duce supuşii până la doaga nebuniei”.

"Iubirea nu are marginile omului, nici spaţiul, nici timpul. Nu piere niciodată, e puternică, încât străbate dincolo de mormânt şi ajunge pe cel iubit. Străpunge iadul, care nu-i poate sta împreună şi străbate cerul”.

„Nimeni nu-i atât de înţelept să se poată îndrumă singur, dar se cade să ne suferim, să ne mângâiem şi să ne ajutăm, să ne învăţăm şi să ne îndrumăm unii pe alţii. Ceea ce te face atât de supărăcios nu-i zelul pentru aproapele, ci o iubire de sine, năzuroasă, arţăgoasă, posomorâtă. Pietatea cea adevărată e blajină şi răbdătoare, fiindcă ea te arată cine eşti...”

„Închide-i gura celui ce bârfeşte la urechile tale, ca să nu săvârşeşti păcat îndoit împreună cu acela: pe ţine obişnuindu-te cu patimă pierzătoare iar pe acela neoprindu-l de a flecări împotriva aproapelui”.

„Dacă pe unii îi urăşti, pe alţii nici nu-i iubeşti, nici nu-i urăşti, pe alţii iarăşi îi iubeşti dar potrivit, şi în sfârşit pe alţii îi iubeşti foarte tare, din această neegalitate se cunoaşte că eşti departe de dragostea desăvârşită care cere să iubeşti pe tot omul la fel deopotrivă”.

[Moroco]

4.Trambita nr.4 Maica stareta ortodoxa Veronica Gurau de la Vladimiresti.

Profetiile Maicii Veronica de la Manastirea Vladimiresti. Interesant , as
spune eu, mai ales ca a fost constestat si stigmatizata atat de catre BOR ,
cat si de catre comunisti.

In Romania are loc cea mai mare lucrare harica din lume.
La cererea lui Decebal, la Tronul de Lumina, se infaptuieste in Romania, cea mai mareata lucrare harica infintata si sustinuta de trimisa Cerului cu misiune speciala- Gurau Vasilica- azi Maicuta Veronica, care vine din Orasul de Aur al Maici Domnului, fiind inzestrata cu harurile Maicii Domnului. Din copilaria ei descrisa in volumele publicate Viata si vedeniile Maicii Veronica, redam
cateva momente esentiale.

Este al cincilea copil al familiei Gurau. Mama a vrut sa-l avorteze, dar o voce in vis i-a spus:
" Sa nu indraznesti sa omori acest copil, ca va fi pentru fericirea si mantuirea multora si de mare folos omenirii!". Si asa a si fost. La sapte ani, pe cand mergea la scoala este invaluita intr-un nor haric, care o va proteja de necazurile mari pe care ea avea sa le intampine chiar din partea celor pe care urma sa-i ajute.
La noua ani ramane orfana. Singura avere de la mama ei fiind icoana Maicii Domnului, care trebuia sa-i tina loc de mama. Fratii vitregi n-o doresc deloc, iar cel mai mare caruia ii ramane casa, este nevoit s-o ia la el. Dupa plecarea fratelui Petrica in armata, copila ramane cu sotia acestuia, care si-a propus sa scape de ea fara ca nimeni sa stie. A spus vecinilor ca a dat-o pe Lica(de la Vasilica) de crescut si a inchis-o intr-un chiler( magazie), fara foc si fara mancare. Aici avea sa traiasca micuta Lica doua ierni si doua veri.
De aici incep miracolele; un copil normal nu ar fi putut trai fara caldura si fara hrana dar ea cum a trait? Sfantul Pantelimon (doctor fara de arginti) i-a spus mai tarziu intr-o vedenie:
" Eu am fost harazit de la nasterea ta sa te ocrotesc si sa te invalui cu harul Duhului Sfant ca satraiesti." La un moment dat, fiind plina de paduchi ce o mancasera atat de tare incat ramasese numai piele si os, I s-a adresat Maicii Domnului:
"Mama mea m-a dat in grija Ta! Si Tu de ce ma lasi sa ma manance paduchii?" Iar Maica Domnului, din icoana, i-a raspuns:
"Nu te teme! Vei fi mai fericita ca toti!" Si intr-adevar, trairile duhovnicesti ale Maicutei in legatura ei cu Cerul nu le-a avut nimeni, dar a platit scump si mai plateste inca.
Dupa cumplita suferinta de la fratele Petrica, este luata in sfarsit sa fie crescuta de unchiul Ionica Barbu, care nu avea copii. Aici o duce ceva mai bine, nefiind scutita dde suferinte. Tot aici isi incepe pregatirea duhovniceasca, ducandu-se la biserica si la adunarile "Oastea Domnului", iar cand I se interzicea sa mearga la biserica, se ruga si se spovedea cu lacrimi, celui mai frumos copac din gradina, pe care in acel moment il vedea in flacari (foc imaterial binenteles!).
Eliszar
Prima vedenie cu Mantuitorul iisus Hristos
La saptesprezece ani, pe cand culegea porumb cu sora ei vitrega, ii apare in toate maretia si splendoarea Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, care o intreaba:
-Ce aveti in cos? Oare mancati azi de dulce?
-Nu mancam de dulce, ca este Sfanta Vineri. Mama ne-a pus noua poame (struguri)!
-Asa sa spui la lume ca sunt trei zile de post pe saptaman: lunea, miercurea si vinerea.
Eu care stiam ca sunt numai doua zile de post ii raspund:
-Bine, am sa le spun, dar stiu ca lumea n-o sa ma creada, caci stiu ca lunea nu este zi de post.
El atunci imi zice:
-Lasa, am eu grija! Cine crede, bine, cine nu, am eu grija! Tu este datoare sa spui!
-Vezi colea, v-am dat papusoi sa nu muriti de foame si tot felul de roade aveti pe fata pamantului si lumea este tot rea. Eu demult am voit sa va pierd, dar nu m-am indurat de ruga Maicii mele, ca sta pururea in genunchi si se roaga: -Iarta-i Fiule si de asta data! Si oamenii o injura si o necinstesc, si Ea are rani la genunchi stand si rugandu-se pentru voi!
Eu am inceput sa plang si am zis: - Cred ca asa o fi, suntem rai, si am dat iarasi sa pornim.
Apoi imi zice: - Cuvintele care le-ai vorbit cu mine sa le spui la lume si sa nu te rusinezi!
-Lasa ca am sa le spun si de ce sa ma rusinez! Dar stiu ca lumea nu are sa ma creada!
-Lasa sa nu creada, va vedea ea cand va veni Focul cel mare si moartea cea infricosata, atunci va fi prea tarziu!
Eu il intreb: -Matale de ce nu calci pe pamant? Lasa privirea in jos si putin zambind imi zice:
-Eu nu calc pe pamant, ca pamantul s-a spurcat! Eu ii raspund: -Cred ca asa o fi! Apoi se intoarce catre mine, avand degetele in forma Sfintei Cruci si imi face semnul Sfintei Cruci in fata zicandu-mi:
-Sa ma asculti!
-Lasa ca am sa te ascult! Apoi se inalta la cer catre rasarit, uitandu-ma dupa dansul pana s-a acoperit de nori.
Continuarea profetiei Maicii Veronica de la Vladimiresti.
"Focul il trimit pe acest Pamant!"
O vedenie la fel de infricosatoare este si cea din ziua de 3 feb. 1938, cand ii apare din nou Mantuitorul:
-Nu pot sa mai rabd! Focul il trimit pe acest pamant! Deodata apare in partea dreapta a
Mantuitorului, Sfanta Fecioara, Maica Domnului, inconjurata de o lumina, imbracata in negru, cu o naframa neagra lasata pe cap, de nu se vedeau ochii de lacrimile ce-i curgeau pe obraz, sta cu mainile inclestate si se ruga catre Mantuitorul. Vad pe Mantiutorul ca intoarce capul catre Dansa si zice:
-De ce mama plangi? Si n-a raspuns nimic Sfanta Fecioara. Si iarasi o intreaba:
-Pentru ce mama plangi? Atunci am auzit un glas plin de durere zicand:
-Plang, Fiul meu, ca sa-i ierti si de asta data!
-Nu pot mama sa-i mai iert! Caci au facut pacate mari, strigatoare la cer, nu mai indrazni si da asta data sa ma opresti! Atunci Maicuta Domnului cu lacrimi in ochi curgand la vale pe obraz si framantandu-si mainile ii zice:
-Iarta-i, Fiul meu, si de asta data! Apoi Mintuitorul ii zice:
-Le-am dat timpuri bune, dar ei tot rai, le-am dat seceta, ei tot rai, le-am facut minuni, ei nu vor sa creada, le-am dat pagube, ei nu vor sa se intoarca. Iata, pe tine ca pe o mama te ascult, dar ca un Dumnezeu n-as putea sa te mai ascult. Atunci Preasfinta Fecioara s-a plecat catre Mintuitorul si
deodata a disparut. Si Mintuitorul se intoarce spre mine, zicandu-mi:
-Vezi cit se roaga Maica Mea pentru voi? De nu s-ar fi rugtat Ea pentru voi de mult v-as fi pierdut!
Eliszar
Asa sa se faca!
O alta proorocire este prevazuta in vedenia din 10 iunie 1938 : "De n-au sa asculte toate cite ti le-am dat, voi ridica domn peste domn si imparat peste imparat si focul si nenorocirea vor veni peste voi."
Constructia minastirii Vladimiresti a fost facuta tot pe baza de vedenii dumnnezeesti. In vedenia din ziua de 21 august 1938, din mina Mintuitorului iese o lumina puternica care intra in pamant,
spunindu-i:
"Aici sa fie altarul meu, aici sa ridicati o minastire in cinstea Maicii mele. sa fie un schit cit de sarac de maici dar numai de fecioare. aceasta minastire sa poarte numele maicii mele, ca daca n-ar fi fost maica mea sa se roage pentru voi de mult v-as fi pierdut!"
Desi saraca si orfana, la porunca Mintuitorului, tinara copila raspunde ferm:
"Da Doamne, se va face!" ... si s-a facut. A mers in toata tara timp de patru ani si a strins banut cu banut, vorbind oamenilor in acelasi timp despre vedeniile avute. Este extraordinar de interesant istoricul acestei sfintei minastiri. [...]
continuarea mai jos

[Moroco]

Continuarea profetiei Maicii Veronica de la Vladimiresti.
"Acestea sunt clopotele ceresti..."
O descriere asemanatoare este si cea din vedenia din 11 iulie 1939:
"Sfinta Fecioara, ce-a fost cu sunetul clopotelor si acel cor minunat ce cinta aseara?" Preasfinta Fecioara imi zice: "Acestea sint clopote ceresti iar corul ce ai auzit este corul ingerilor ce slujesc cu Fiul Meu si Mintuitorul vostru care face slujba totdeauna. Voi aminati din zi in zi cautind sa faceti ziduri inalte (schitul), dar aminarea voastra este zadarnica. Cand veti voi sa-l mai faceti, nu mai este primit, fiindca nu mai aveti timp, ca anii durerilor v-au cuprins. Aceste suflete care isi vor petrece viata in acest loc, prin rugaciunile si chinurile ce li se pregatesc vor cistiga Tara Romaneasca." Eu am inceput sa pling iar Preasfinta Fecioara imi zice:
"Nu te teme caci eru voi fi cu voi si va voi scapa de la toate".

Alta data, in vedenia din 26 octombrie 1939, Mintuitorul Iisus Hristos ii apare imbracat in haine arhieresti, stind pe Scaunul de Judecata, spunindu-i: "Vasiliso, norodul striga asupra ta ca biserica se face pentru voi!" Apoi ridica mina in sus si zice: "Iata Biserica voastra!" Atunci am vazut ca se desface Cerul in doua si s-a format o scara poleita cu aur. Apoi vad sus o biserica mareata din care ieseau raze de lumina. Eu am strigat cu glas tare:
"Doamne Iisuse Dumnezeul meu, ia-ma si pe mine acolo!" Domnul nu mi-a raspuns nimic, intorcand spatele catre mine. Deodata am simtit doua miini care m-au apucat de subtiori. Am ramas atunci cu trupul in nesimtire insa vedeam cum intr-o clipa am ajuns la acea biserica pe care o vazusem sus. Dea dreapta bisericii era Prea Sfinta Nascatoare de Dumnezeu imbracata in vesminte galbene, ce straluceau ca soarele iar pe cap purta o cununa despre care nu pot spune cum era fiindca in nici o icoana nu am vazut-o asa de impodobita. De alta parte a bisericii, am vazut un parinte cu mantie pe el si in mina dreapta tinea o sabie. La un semn al Mintuitorului, usile s-au deschis. Mintuitorul a intrat in Biserica. Eu simteam acele miini ce ma purtau de subtiori ca ma baga in biserica. Vazind-o asa de luminoasa, am strigat cu glas tare: "Cine slujeste in aceasta biserica?"
Domnul mi-a zis: "Aici slujesc ingerii pina la venirea fecioarelor intelegatoare!" (fecioarele cele intelegatoare sint toate sufletele care au ajuns la stadiul de fecioara - puritate).

Pentru cei ce sint inruditi cu instrumentul milosteniei, le oferim vedenia din 5 ianuarie 1940: Vineri, in ziua de 5 ianuarie 1940, pe la ora 1 ziua am iesit afara din bordeiul unde locuiam si iata ce vazui:
un parinte monah cu o haina pe el zdrentuita, cu incaltamintea rupta de I se vedeau degetele, cu un culion vechi de tot si cu un bat in mina. Cand l-am vazut, cu inima zdrobita de mila lui, m-am aplecat si facandu-i metanie i-am zis: "Blagosloveste parinte!"
El mi-a raspuns: "Dumnezeu sa te blagosloveasca fiica mea". Eu l-am intrebat:
- De unde vii taica parinte? - De pe cale lunga, fiica mea, flamind si rufos dupa cum ma vezi. Vocea lui duioasa m-a facut sa pling si am zis:
- Taica parinte, noi azi ajunam si nu avem ce va da de mincare, dar sa cer putina piine de la o sora de la care i-a adus mama ei de acasa.
El imi raspunde: - Daca vrei! Apoi imi zice: - Stati bine in bordei? Eu i-am raspuns:
- Multumim lui Dumnezeu. Apoi ii spun: - Taica parinte, acum e frig si sfintia ta esti gol, nu ramii la noi? El ma intreaba: - Dar am loc? Eu i-am raspuns: - Rog eu pa parintele nostru sa te primeasca in chilie la dinsul.
El imi zice: - Bine! Apoi, eu vazindu-l asa rufos, mi s-a facut mila de el si am zis:
- Taica parinte, eu am doua rase, vrei sa-ti dau una sfintiei tale, caci nu se cunoaste ca-i de sora.
El imi spune: - Daca vrei. Atunci plina de bucurie, cobor pe scari in bordei, zicandu-i:
- Nu vii in bordei la noi? El nu mi-a raspuns nimic. Vazind ca nu-mi raspunde nimic, l-am trimis in chilie la parintele nostru. Am intrat in bordei, am taiat piinea ce o aveam si am iesit afara. Vazind ca nu mai este parintele calugar unde l-am lasat, am mers in chilie la parintele nostru, crezind ca este acolo, dar nu l-am gasit. Atit stiu ca am zis:
"O, Doamne unde s-o fi dus parintele cel strain?" Alerg fuga in alt bordei unde locuieste un frate batrin si-l intreb:
"N-ai pe nimeni inauntru frate?" El imi spune: "N-am sora!" Ies afara, tinguindu-ma ca unde s-o fi dus. Mi-a venit in gind sa ma duc in bisericuta (paraclis) sa vad poate o fi acolo si merg sa-l caut. In fata bisericii vad pe Domnul nostru Iisus Hristos sus in aer, tinar si frumos, in haina alba, cu parul lasat pe umeri si cu miinile ridicate de la cot in sus, aratindu-mi ranele si zicand cu o voce blinda:
- Iata, Vasilico, pe Cel ce-L cauti tu! Nu-ti vreau piinea, nici haina ta, ci iti vreau dragostea!"

[Moroco]

5.Trambita nr.5 Parintele ortodox Ioan Iovan de la Vladimiresti si apoi de la manastirea Recea.

Pr. Ioan Iovan: "Chiar dacă ai păcate grele, spală-ți sufletul în sângele lui Hristos"

"Când te apropii de Euharistie, principalul e să crezi în prezenţa reală a trupului şi sângelui Domnului în ea şi că eşti păcătos, dar şi să fi luptat în tot felul împotriva păcatelor şi pentru curăţirea de ele. Adică să nu vii ca unul ce te împaci, cu nepăsare, cu starea de păcătos"

"Nu disperaţi, nu vă deznădăjduiţi, vă rog, că ce-i valabil astăzi, nu-i şi mâine, poimâine, peste o lună sau peste un an. Nu vă descurajaţi! În toate privinţele, cereţi ajutor lui Dumnezeu şi Maica Domnului nu va înceta să vă ajute!"