AutoVortex

[Nietzsche]

În prealabil postat de Iorest

Sinodul din Gangra a clarificat prin vocea a 21 de Episcopi prin care a vorbit Duhul Sfânt:

https://www.crestinortodox.ro/istori...ra-126033.html

In secolul al IV-lea, biserica din localitatea Gangra a gazduit un important sinod local, numit pana astazi "Sinodul local din Gangra".

Scrisoarea sinodala pastreaza semnatura a 21 de episcopi, intruniti mai ales pentru a judeca si a lua o masura in privinta lui Eustatiu de Sevasta (Armenia) si a urmasilor acestuia, care condamnau Nunta, dispretuiau unele slujbe ale Bisericii, tineau adunari proprii, purtau o haina ciudata, condamnau bogatia si, mai ales, posibilitatea sfintirii unora dintre crestini.


Canonul 1 Gangra, pentru osanda celor ce defaima Casatoria: "Daca cineva ar defaima Nunta, si pe ceea ce se culca cu barbatul sau, credincioasa fiind si evlavioasa, ar urgisi-o sau ar defaima-o, ca si cum nu ar putea intra in Imparatia cea cereasca, sa fie anatema."

Canonul 4 Gangra, pentru apararea clerului casatorit: "Daca cineva ar afirma ca nu se cuvine a primi cuminecatura de la un presbiter insurat, cand liturghiseste aceasta, sa fie anatema."

Canonul 9 Gangra, pentru osanda celor potrivnici Casatoriei: "Daca cineva se dedica fecioriei si infranarii nu pentru bunatatea si sfintenia fecioriei, ci pentru ca, scarbindu-se, se-ndeparteaza de casatorie, sa fie anatema."

Canonul 10 Gangra, pentru osanda celor ce batjocoresc Casatoria: "Daca cineva dintre cei ce traiesc in feciorie pentru Domnul, si-ar bate joc de casatoriti, sa fie anatema."

Canonul 14 Gangra, pentru osanda celor ce defaima Casatoria: "Daca vreo femeie ar parasi pe barbatul sau si ar vrea sa se retraga, scarbindu-se de casatorie, sa fie anatema."

Canonul 15 Gangra, pentru indatoririle parintilor fata de copii (asceza nu dezleaga de indatoririle legale fata de copii): "Daca cineva si-ar parasi copiii, si nu i-ar mai creste, si nu i-ar indrepta cat atarna de el, spre cuvenita cinstire de Dumnezeu, ci sub pretextul ascezel i-ar neglija, sa fie anatema."

Trebuia și Iisus anatemizat că nu a avut toată viața sa parte de o femeie. Când te gândești că este Dumnezeu, creatorul feminității dar nu a avut parte de sexualitatea, frumusețea, gingășia unei femei. Să o țină în brațe să-i pupe boticul acela scump de păpusică. Să simtă că este bărbat... Aici se află cei mai acrii struguri, nu e de mirare că a avut astfel de cerințe:

Sfânta Evanghelie după Matei
Capitolul 19
12.Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.

[Nietzsche]

În prealabil postat de GMihai

Simplu. Porcariile astea sunt fie influente gnostice, asa cum am spus mai sus, in sensul ca gnosticii considerau creatia materiala ca fiind fundamental inferioara celei spirituale, cu consecinte in sensul unei viziuni eronate asupra ascetismului, fie, alternativ, sunt rezultatul unor frustrari pe principiul "strugurii sunt acri".

Dacă tot vorbim de struguri acrii și de vulpea neputincioasa exemplul cel mai elocvent este tagma preoteasca. Cu o logică înspăimîntătoare, au îndrăznit răsturnarea ecuaţiei aristocratice a valorilor(bun=nobil=puternic=frumos=fericit=iubit de Dumnezeu), menţinînd răsturnarea prin ura cea mai îndîrjită (ura neputinţei), afirmînd că„doar necăjiţii sînt cei buni, doar săracii, neputincioşii, înjosiţii sînt cei buni, suferinzii, nevoiaşii, bolnavii, urîţii sînt şi singurii pioşi, singurii evlavioşi, numai lor li se cuvine fericirea — pe cînd voi, voi nobilii şi despoţii, voi sînteţi pentru veşnicie cei răi, cei cruzi, lacomi, nesătui, lipsiţi de Dumnezeu, voi veţi rămîne veşnic şi cei nefericiţi, blestemaţi şi osîndiţi! Crestinismul de aici își trage seva, a ţinut partea a tot ceea ce este slab, josnic,degenerat, el şi-a croit un ideal din contrazicerea instinctului de conservare a vieţii puternice; el a corupt însăşi dreapta raţiune a naturilor spiritual puternice, întrucît ne-a propovăduit să resimţim valorile cele mai înalte ale spiritualităţii ca fiind atinse de păcat, ca unele ce conduc la eroare, la ispite.

Pentru mine, viaţa contează ca un instinct de a creşte, a aduna, a acumula putere, unde lipseşte voinţa de putere, acolo întîlnim decădere, nihilism.

Creştinismul o religie a milei.
Mila se opune afectelor tonice care sporesc energia sentimentului vieţii; ea acţionează depresiv. Omul îşi pierde din putere cînd îi este milă. Pierderea puterii, pe care suferinţa o aduce în viaţă cu sine, sporeşte şi se multiplică pe sine, încă şi mai mult, datorită milei. Însăşi suferinţa devine contagioasă prin milă; în anumite condiţii, datorită milei se poate ajunge la pierderea totală a vieţii şi a energiei de viaţă.

Mila se opune cruciş, în mare şi total, legii evoluţiei, care este cea a selecţiei naturale.
Ea se apără pe sine în favoarea dezmoşteniţilor şi condamnaţilor vieţii, există prin numărul mare al rataţilor de tot felul, pe care îi ţine în viaţă, conferă vieţii înseşi un aspect mai întunecat şi mai îndoielnic. S-a îndrăznit ca mila să fie numită virtute (ceea ce în orice morală nobilă trece drept o slăbiciune); s-a mers apoi mai departe, s-a făcut din milă virtutea, fundamentul şi originea tuturor virtuţilor - fireşte, numai din punctul de vedere al unei asemenea filosofii, fapt ce trebuie avut întotdeauna în vedere, care era nihilistă, care şi-a scris pe drapel negarea vieţii. Prin milă, viaţa este negată, încă o dată spus: acest instinct depresiv şi contagios se pune de-a curmezişul mizeriei, cît şi ca şi păstrător al oricărei mizerii, asupra a ceea ce ne convinge mila este nimicul... - Omul nu rosteşte „nimicul": el foloseşte pentru aceasta pe „dincolo"; sau pe „Dumnezeu"; sau „viaţa cea adevărată", stingerea, fericirea... Această retorică nevinovată, ce ţine de domeniul idiosincraziei religioase şi morale, apare imediat mult mai puţin nevinovată dacă se înţelege tendinţa care este învăluită aici în mantia sublimelor cuvinte: o tendinţă adversară vieţii.

[Iorest]

În prealabil postat de Nietzsche

Dacă tot vorbim de struguri acrii și de vulpea neputincioasa exemplul cel mai elocvent este tagma preoteasca. Cu o logică înspăimîntătoare, au îndrăznit răsturnarea ecuaţiei aristocratice a valorilor(bun=nobil=puternic=frumos=fericit=iubit de Dumnezeu), menţinînd răsturnarea prin ura cea mai îndîrjită (ura neputinţei),

Asta a făcut comunismul în primii ani de instaurare, eu din ce văd aristocrații ctitoreau biserici, apăreau în pictura votivă a ctitorului, aveau loc în față, monarhul era uns rege de patriarh și avea drept să stea pe scaunul episcopului.

În prealabil postat de Nietzsche

afirmînd că„doar necăjiţii sînt cei buni, doar săracii, neputincioşii, înjosiţii sînt cei buni, suferinzii, nevoiaşii, bolnavii, urîţii sînt şi singurii pioşi, singurii evlavioşi, numai lor li se cuvine fericirea — pe cînd voi, voi nobilii şi despoţii, voi sînteţi pentru veşnicie cei răi, cei cruzi, lacomi, nesătui, lipsiţi de Dumnezeu, voi veţi rămîne veşnic şi cei nefericiţi, blestemaţi şi osîndiţi!

Puterea fără responsabilitate corupe infinit, cred că au fost destule războaie în care fiecare voia să răpească de la celălalt, era necesar ca Biserica să vină ca un factor de echilibru, să aducă alinare, ce trebuia să propovăduiască Biserica sinuciderea colectivă a celor care au pierdut războaie și au fost degradați civic, s-au născut cu handicapuri, s-au născut într-o tagmă săracă etc ?

Dacă toți săracii ar fi exterminați, nici bogați nu ar mai fi bogați pentru că nu ar avea cine să muncească ca să le satisfacă capriciile și standardele înalte de viață, bogații nu plătesc impozit integral pentru averi și le ascund prin paradisuri fiscale, săracii sunt taxați cu 40% sau mai mult din tot ce câștigă și se asmuțește fiscul peste ei.

În prealabil postat de Nietzsche

Crestinismul de aici își trage seva, a ţinut partea a tot ceea ce este slab, josnic,degenerat, el şi-a croit un ideal din contrazicerea instinctului de conservare a vieţii puternice; el a corupt însăşi dreapta raţiune a naturilor spiritual puternice, întrucît ne-a propovăduit să resimţim valorile cele mai înalte ale spiritualităţii ca fiind atinse de păcat, ca unele ce conduc la eroare, la ispite.

Nu toți oamenii necăjiți sunt josnici sau degenerați, de exemplu săracul Lazăr avea ghinionul să fie bolnav, oricine putea lua orice boală în antichitate chiar lepra, poate dacă bogatul nemilostiv îi dădea din când în când găzduire se mântuiau amândoi.

Ce ar trebui să propovăduiască Biserica, ai suferit în viața asta fără vină, vei mai suferi și dincolo că ești cel mai slab ?

Dar poate viermele slăbiciunii l-a ros mai rău pe un bogat care e obsedat de patimi și nu se poate elibera de ele în viața de după îl urmăresc ca niște halucinații, pe când dreptul Lazăr era puternic și călit în voință de încercările vieții, de frig, de foame, de sete, doar trupul era slab, duhul era puternic îl el.

În prealabil postat de Nietzsche

Creştinismul o religie a milei.
Mila se opune afectelor tonice care sporesc energia sentimentului vieţii; ea acţionează depresiv. Omul îşi pierde din putere cînd îi este milă. Pierderea puterii, pe care suferinţa o aduce în viaţă cu sine, sporeşte şi se multiplică pe sine, încă şi mai mult, datorită milei. Însăşi suferinţa devine contagioasă prin milă; în anumite condiţii, datorită milei se poate ajunge la pierderea totală a vieţii şi a energiei de viaţă.

Pierderea energiei de viață se face oricum odată cu înaintarea în vârstă, independent de milă sau nu, cei care trăiesc dezechilibrat pot fi și dintre cei care au prea multe resurse și se distrug din excese și vicii, plus o viață dezordonată.

În prealabil postat de Nietzsche

Mila se opune cruciş, în mare şi total, legii evoluţiei, care este cea a selecţiei naturale.

Legea evoluției i-ar măcina pe toți în final, tânărul ajunge bătrân, intelectualul poate deveni dement sau cu alzheimer, atleticul sănătos se poate îmbolnăvi sau accidenta, frumosul se poate sluți, bogatul poate sărăci, deci mila poate a fost inventată de politicieni care sunt printre cei mai bătrâni, unii sunt grași, pitici, cu defect de vorbire, cu chelie, cu dioptrii mari, nu dăm nume dar am avut și un președinte chior, și un prim ministru gras, pitic, chelios, cu dioptrii mărite, un alt politician și președinte de partid progresist este urât, are fața plină de bube, un altul socialist e înalt și cu burtă etc.

Deci după teoria evoluției poate ar mai rămâne o treime dintre politicieni și ei ar fi inutili la bătrânețe.

Teoria evoluției e folosită de cei mai slabi care stau la adăpostul pârhiilor (fie puterea de a legifera fie bogății imense), pentru a scăpa de cei sub ei ca și categorie socială, nu neapărat mai slabi dpdv biologic și intelectual.

Când vine vorba de ei și familiile lor fac apel la mila creștină, când vine vorba de alții ar impune legi evoluționiste.

[Nietzsche]

În prealabil postat de Iorest

De unde ai dedus hermeneutica aceasta ?

De la textul evanghelic citat, sunt cuvintele Nazarineanului, cerințele majestății Sale. Că doriți să omiteți trecând sub tăcere sensibilitatea conținutului îmi este indiferent. Nu eu sunt cel care își pune speranța în salvarea vieții sub auspiciul Galileeanului, ci dumneavoastră.

[Nietzsche]

În prealabil postat de Iorest

Biblia spune doar despre Căsătorie că e Taină adică o numește direct Taină, deci nu spune direct despre Mirungere, Hirotonie, Maslu, Spovedanie și Împărtășanie, Botez - Sfinții Părinți le-au interpretat pe celelalte drept taină pe modelul nunții creștine, așadar căsătoria e ceva de mare preț e Taină Model sau de Căpătâi.

Așa mare taină este că se renunță la ea la înviere:

Sfânta Evanghelie după Matei
Capitolul 22
30.Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

[Psalm 23]

Păcat ca nu și-a înțeles propria idee din "Dincolo de bine și de rău" și anume ca atunci când te lupți cu monștrii trebuie sa ai grija sa nu devii unul. Și mai ales ca atunci când privești prea mult în abis și abisul privește în străfundurile tale. Am parafrazat din memoria adolescentina când ii citeam cărțile. Eventuale erori de citare pune-le pe seama invariabilei decăderii a materiei cenușii cu timpul, Nietzsche ar fi înțeles, fie și în criza dementei finale. Spre diferența de el Karl Barth a înțeles un adevăr fundamental și anume ca in Biblie, pe ruinele tuturor apogeelor posibilităților umane Dumnezeu ne revelează posibilitatea Lui.

Dacă as fi putut i-aș fi citit lui Nietzsche ultima fraza din cartea lui Albert Schweitzer "The quest of the historical Jesus"., Este posibil sa fi vrut sa o trăiască pentru eliberare.

[Nietzsche]

În prealabil postat de Psalm 23

Păcat ca nu și-a înțeles propria idee din "Dincolo de bine și de rău" și anume ca atunci când te lupți cu monștrii trebuie sa ai grija sa nu devii unul. Și mai ales ca atunci când privești prea mult în abis și abisul privește în străfundurile tale. Am parafrazat din memoria adolescentina când ii citeam cărțile. Eventuale erori de citare pune-le pe seama invariabilei decăderii a materiei cenușii cu timpul, Nietzsche ar fi înțeles, fie și în criza dementei finale. Spre diferența de el Karl Barth a înțeles un adevăr fundamental și anume ca in Biblie, pe ruinele tuturor apogeelor posibilităților umane Dumnezeu ne revelează posibilitatea Lui.

Dacă as fi putut i-aș fi citit lui Nietzsche ultima fraza din cartea lui Albert Schweitzer "The quest of the historical Jesus"., Este posibil sa fi vrut sa o trăiască pentru eliberare.

Singurul creștin care a trăit a murit pe cruce. Moartea lui Iisus a fost o mare decepțir pt apostoli șii neînțeleasă. Asta pentru că nu există nicio explicație logică a morții Lui. Creștinismul s-a chinuit secole să explice această moarte și a eșuat lamentabil. Problema lui Nietzsche nu a fost cu Iisus ci cu teologii, care au negat această realitate pentru una imaginară fără sens. Pentru mine religia reprezintă un abis în care oricât de deștept ai fi e imposibil să nu te scufunzi. E ca o mare care pare a fi sărată dar e atât de dulce încât te trage la fund. Eu sunt o fire introvertită, am preferat mereu să meditez la valorile și sensul vieții. Când "prietenii" mei erau afară la fotbal eu meditam meditațiile lui Descartes. Intra mama peste mine în bibliotecă și mă întreba dacă mi-e foame, sete să vadă dacă mai trăiesc neînțelegînd plăcerea infinită a meditației. Ascultam simfonia lui Bach doar citind notele de pe portativ. Avea dreptate Schopenhauer când afirma ca asceticismul este doar pentru cei ultradotati, elitele societății pentru că doar ei pot sta fără să facă nimic și în același timp să se delecteze din plăcerea unei minți hiperbolice. Restul, plebea se limitează la cele 5 simțuri, plăcerea lor fiind atât de limitată de timp și spațiu încât trebuie sa-si ocupe timpul făcând "ceva", munca fiind marea lor realizare și mândrie. Trist, dar așa sunt sclavii triști...