AutoVortex

[Iorest]

Răspund mai greu, am fost la mare în Constanța, știi tu soare, plajă, băuturi răcoritoare, șezlong, pălărie de paie, aerosoli din mare și încă savuram briza asta, (pe cei căsătoriți sau în cuplu i-am văzut cei mai fericiți.)

În prealabil postat de Nietzsche

Hai sa lasam vrajeala, cu ghebosul, cu dracul, antihristul. Hristos cere omului sa renunte la sexualitatea sa.

De unde ai dedus hermeneutica aceasta ?
Există texte de cateheză maritală sau omilii la căsătorie în care sfinți necăsătoriți nu dau cu ranga în căsătorie, din contră, eu nu am acces la toate textele bisericești să cumpăr toate cărțile despre căsătorie din pangar pe care mi le-aș dori, explică multe acolo.

Avem în Biserica ortodoxă română preoți care au mai mult de trei copii dacă nu mă-nșel părintele profesor de la Facultatea de Teologie din Sibiu, Vasile Mihoc are 13 copii, și la momentul știrii avea 36 de nepoți, poate între timp i s-au mai născut.

https://jurnaldebacau.ro/2019/07/08/...t-bacauanilor/

Are cineva curaj să spună că e vrednic de iad sau cva că nu a renunțat la sexualitate, are cineva impresia că doar de 13 ori s-a unit trupește cu doamna lui, ce-s toate porcăriile și toate gogomăniile astea pe care le tot văd rostogolite pe forumuri creștine de diverși indivizi de vreo 15 ani de când internetul e la liber și accesibil în România ?

Da căsătoria e foarte grea acum pentru că sunt mai multe variabile, credincioșenia soților, fidelitatea vs zburdălnicia, averea, educația, pregătirea, locul de muncă, capacitatea de comunicare și de reziliență în situații critice, încăpățânarea cea bună în salvarea unei relații de durată, renunțarea la sine până la călcarea - chenotică peste sine precum și Hristos a iubit Biserica, altruismul șamd, dar asta nu înseamnă să terfelim căsătoria pentru că noi nu ne-am bucurat de binecuvântările ei.

Biblia spune doar despre Căsătorie că e Taină adică o numește direct Taină, deci nu spune direct despre Mirungere, Hirotonie, Maslu, Spovedanie și Împărtășanie, Botez - Sfinții Părinți le-au interpretat pe celelalte drept taină pe modelul nunții creștine, așadar căsătoria e ceva de mare preț e Taină Model sau de Căpătâi.

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=5&id=19
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.

[GMihai]

În prealabil postat de Iorest

Are cineva curaj să spună că e vrednic de iad sau cva că nu a renunțat la sexualitate, are cineva impresia că doar de 13 ori s-a unit trupește cu doamna lui, ce-s toate porcăriile și toate gogomăniile astea pe care le tot văd rostogolite pe forumuri creștine de diverși indivizi de vreo 15 ani de când internetul e la liber și accesibil în România ?

Simplu. Porcariile astea sunt fie influente gnostice, asa cum am spus mai sus, in sensul ca gnosticii considerau creatia materiala ca fiind fundamental inferioara celei spirituale, cu consecinte in sensul unei viziuni eronate asupra ascetismului, fie, alternativ, sunt rezultatul unor frustrari pe principiul "strugurii sunt acri".

[Iorest]

În prealabil postat de GMihai

Simplu. Porcariile astea sunt fie influente gnostice, asa cum am spus mai sus, in sensul ca gnosticii considerau creatia materiala ca fiind fundamental inferioara celei spirituale, cu consecinte in sensul unei viziuni eronate asupra ascetismului, fie, alternativ, sunt rezultatul unor frustrari pe principiul "strugurii sunt acri".

Ar trebui și Biserica să fie mai organizată, într-un pangar găsești multe cărți despre psihoterapie ortodoxă aplicată pe diferite probleme contemporane ale căsătoriei, dar greu găsești omilii, predici, cateheze maritale, de la Sfinții Părinți la părinții profesori cărturari actuali, mai organizate cu referințe și la Biblie șamd.

Cărțile acestea ar trebui să fie în fiecare pangar :
https://www.egumenita.ro/autor/1144-preot-ilie-moldovan

Preot Ilie Moldovan

În Hristos şi în Biserică. Teologia iubirii I. Iubirea, Taina Căsătoriei

În Hristos şi în Biserică. Teologia iubirii II. Adevărul şi frumuseţea Căsătoriei

În 2020 a fost proclamat ca fiind anul familiei în Patriarhia Română, dar nu s-a simțit, cu excepția unor puține conferințe care și alea s-au mutat în online, farmecul conferințelor erau tocmai întâlnirile din orașele universitare.

Înțeleg că nu faci cateheze maritale într-un sat care se depopulează și are bătrânet, dar în parohiile cu tineret ar trebui lunar dedicată câte o cateheză de aceasta și tot nu s-ar plictisi oamenii.

[Demetrius]

În prealabil postat de GMihai

Simplu. Porcariile astea sunt fie influente gnostice, asa cum am spus mai sus, in sensul ca gnosticii considerau creatia materiala ca fiind fundamental inferioara celei spirituale,

Dar tu, sau... "crestinismul tau", impotriva caruia zici ca eu propovaduies(pe acilea), considerati ca e invers? Sau ca sunt egale?
Daca raspunzi da, indiferent pentru care intrebare, atunci da, propovaduiesc contra cu toata puterea pe care mi-o da Duhul Sfant. Aici e dovada ca nu sunt gnostic.*
E cat se poate de logic ca creatia materiala evolueaza, se innobileaza si devine spiritualizata (induhovnicita) si prin transcendenta se va mantui(ridica la cer). Si asta n-o spun din influente eleniste sau asiatice, ci din Scriptura(oare tu le-ai citit si meditat?):

21. Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.
22. Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum.
23. Şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.(Rom8,21-23)

În prealabil postat de GMihai

cu consecinte in sensul unei viziuni eronate asupra ascetismului,

Asceza(etapa a transcendentei), sau ignorarea trupului spre folosul duhului reiese tocmai din versetul (Gal5,17), postat mai sus si tot clerul si monahii si credinciosii sunt chemati s-o practice mai mult sau mai putin pentru a creste duhovniceste.
Cine-i cheama? Duhul Sfant.
Ce-i eronat?

În prealabil postat de GMihai

fie, alternativ, sunt rezultatul unor frustrari pe principiul "strugurii sunt acri".

Strugurii mei sunt dulci; toti.


*P.S. Prin urmare tu trebuie sa cauti sa afli mai mult despre tine.

[Iorest]

În prealabil postat de GMihai

Simplu. Porcariile astea sunt fie influente gnostice, asa cum am spus mai sus, in sensul ca gnosticii considerau creatia materiala ca fiind fundamental inferioara celei spirituale, cu consecinte in sensul unei viziuni eronate asupra ascetismului, fie, alternativ, sunt rezultatul unor frustrari pe principiul "strugurii sunt acri".

Sinodul din Gangra a clarificat prin vocea a 21 de Episcopi prin care a vorbit Duhul Sfânt:

https://www.crestinortodox.ro/istori...ra-126033.html

In secolul al IV-lea, biserica din localitatea Gangra a gazduit un important sinod local, numit pana astazi "Sinodul local din Gangra".

Scrisoarea sinodala pastreaza semnatura a 21 de episcopi, intruniti mai ales pentru a judeca si a lua o masura in privinta lui Eustatiu de Sevasta (Armenia) si a urmasilor acestuia, care condamnau Nunta, dispretuiau unele slujbe ale Bisericii, tineau adunari proprii, purtau o haina ciudata, condamnau bogatia si, mai ales, posibilitatea sfintirii unora dintre crestini.


Canonul 1 Gangra, pentru osanda celor ce defaima Casatoria: "Daca cineva ar defaima Nunta, si pe ceea ce se culca cu barbatul sau, credincioasa fiind si evlavioasa, ar urgisi-o sau ar defaima-o, ca si cum nu ar putea intra in Imparatia cea cereasca, sa fie anatema."

Canonul 4 Gangra, pentru apararea clerului casatorit: "Daca cineva ar afirma ca nu se cuvine a primi cuminecatura de la un presbiter insurat, cand liturghiseste aceasta, sa fie anatema."

Canonul 9 Gangra, pentru osanda celor potrivnici Casatoriei: "Daca cineva se dedica fecioriei si infranarii nu pentru bunatatea si sfintenia fecioriei, ci pentru ca, scarbindu-se, se-ndeparteaza de casatorie, sa fie anatema."

Canonul 10 Gangra, pentru osanda celor ce batjocoresc Casatoria: "Daca cineva dintre cei ce traiesc in feciorie pentru Domnul, si-ar bate joc de casatoriti, sa fie anatema."

Canonul 14 Gangra, pentru osanda celor ce defaima Casatoria: "Daca vreo femeie ar parasi pe barbatul sau si ar vrea sa se retraga, scarbindu-se de casatorie, sa fie anatema."

Canonul 15 Gangra, pentru indatoririle parintilor fata de copii (asceza nu dezleaga de indatoririle legale fata de copii): "Daca cineva si-ar parasi copiii, si nu i-ar mai creste, si nu i-ar indrepta cat atarna de el, spre cuvenita cinstire de Dumnezeu, ci sub pretextul ascezel i-ar neglija, sa fie anatema."

[Nietzsche]

În prealabil postat de Iorest

Sinodul din Gangra a clarificat prin vocea a 21 de Episcopi prin care a vorbit Duhul Sfânt:

https://www.crestinortodox.ro/istori...ra-126033.html

In secolul al IV-lea, biserica din localitatea Gangra a gazduit un important sinod local, numit pana astazi "Sinodul local din Gangra".

Scrisoarea sinodala pastreaza semnatura a 21 de episcopi, intruniti mai ales pentru a judeca si a lua o masura in privinta lui Eustatiu de Sevasta (Armenia) si a urmasilor acestuia, care condamnau Nunta, dispretuiau unele slujbe ale Bisericii, tineau adunari proprii, purtau o haina ciudata, condamnau bogatia si, mai ales, posibilitatea sfintirii unora dintre crestini.


Canonul 1 Gangra, pentru osanda celor ce defaima Casatoria: "Daca cineva ar defaima Nunta, si pe ceea ce se culca cu barbatul sau, credincioasa fiind si evlavioasa, ar urgisi-o sau ar defaima-o, ca si cum nu ar putea intra in Imparatia cea cereasca, sa fie anatema."

Canonul 4 Gangra, pentru apararea clerului casatorit: "Daca cineva ar afirma ca nu se cuvine a primi cuminecatura de la un presbiter insurat, cand liturghiseste aceasta, sa fie anatema."

Canonul 9 Gangra, pentru osanda celor potrivnici Casatoriei: "Daca cineva se dedica fecioriei si infranarii nu pentru bunatatea si sfintenia fecioriei, ci pentru ca, scarbindu-se, se-ndeparteaza de casatorie, sa fie anatema."

Canonul 10 Gangra, pentru osanda celor ce batjocoresc Casatoria: "Daca cineva dintre cei ce traiesc in feciorie pentru Domnul, si-ar bate joc de casatoriti, sa fie anatema."

Canonul 14 Gangra, pentru osanda celor ce defaima Casatoria: "Daca vreo femeie ar parasi pe barbatul sau si ar vrea sa se retraga, scarbindu-se de casatorie, sa fie anatema."

Canonul 15 Gangra, pentru indatoririle parintilor fata de copii (asceza nu dezleaga de indatoririle legale fata de copii): "Daca cineva si-ar parasi copiii, si nu i-ar mai creste, si nu i-ar indrepta cat atarna de el, spre cuvenita cinstire de Dumnezeu, ci sub pretextul ascezel i-ar neglija, sa fie anatema."

Trebuia și Iisus anatemizat că nu a avut toată viața sa parte de o femeie. Când te gândești că este Dumnezeu, creatorul feminității dar nu a avut parte de sexualitatea, frumusețea, gingășia unei femei. Să o țină în brațe să-i pupe boticul acela scump de păpusică. Să simtă că este bărbat... Aici se află cei mai acrii struguri, nu e de mirare că a avut astfel de cerințe:

Sfânta Evanghelie după Matei
Capitolul 19
12.Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.

[Iorest]

În prealabil postat de Nietzsche

Așa mare taină este că se renunță la ea la înviere:

Sfânta Evanghelie după Matei
Capitolul 22
30.Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

Eu văd că despre căsătorie se scrie pentru prima dată în Biblie că e Taină :

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, cap 5.

31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.

Ba mai spune apostolul Pavel că femeia se va mântui prin naștere:

Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel

cap 2.v5 Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie.

Deci există citate atât pentru traiul în necăsătorie dar în curăție, cât și pentru căsătorie.

În prealabil postat de Nietzsche

Trebuia și Iisus anatemizat că nu a avut toată viața sa parte de o femeie.

Hristos a primit să se nască din femeie...

În prealabil postat de Nietzsche

Când te gândești că este Dumnezeu, creatorul feminității dar nu a avut parte de sexualitatea, frumusețea, gingășia unei femei. Să o țină în brațe să-i pupe boticul acela scump de păpusică. Să simtă că este bărbat... Aici se află cei mai acrii struguri, nu e de mirare că a avut astfel de cerințe:

A avut doar 33 de ani, care au fost foarte scurți dacă ne gândim că a fost mai mereu plecat și nici măcar nu avea un loc stabil unde să stea, El se raporta altfel la firea umană.

Sfânta Evanghelie după Matei
Cap. 8
20. Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul.

În prealabil postat de Nietzsche

Sfânta Evanghelie după Matei
Capitolul 19
12.Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.

Există și oameni care trăiesc în curăție și dpdv acesta Biserica ortodoxă e cea mai echilibrată, recunoaște atât vocația oamenilor căsătoriți, cât și a celor necăsătoriți, ba mai mult un om care a devenit văduv poate deveni călugăr și poate accesa toate funcțiile , preot călugăr- ieromonah, Singhel, Protosinghel, Arhimandrit, episcop, mitropolit, patriarh e mai greu că e doar unul la câțiva zeci de ani.

Dacă Biserica ortodoxă ar desființa ideea de mănăstire, ar face un abuz față de cei care au vocația traiului în castitate, dacă i-ar obliga pe toți preoții să nu se căsătorească le-ar schilodi personalitatea preoților care au familie, ar naște oameni frustrați care poate ar face copii în afara căsătoriei, așa e mai bine că e la vedere totul, asumat.

[Demetrius]

În prealabil postat de Iorest

Hristos a primit să se nască din femeie...

Din fecioara!
E o mare diferenta fiindca fecioara nu si-a oferit trupul barbatului.
Sf Ioan Botezatorul este cel mai vrednic om nascut din femeie.

[Iorest]

În prealabil postat de Demetrius

Din fecioara!
E o mare diferenta fiindca fecioara nu si-a oferit trupul barbatului.
Sf Ioan Botezatorul este cel mai vrednic om nascut din femeie.

Da ai dreptate, mulțumesc pentru completare, a primit să vină în lume printr-o fecioară (fire femeiească) am vrut să zic, dar Maica Domnului a fost mireasă nemiresită cum e tradusă de către unii teologi rugăciunea-tropar - Apărătoare Doamnă.

[Nietzsche]

În prealabil postat de GMihai

Simplu. Porcariile astea sunt fie influente gnostice, asa cum am spus mai sus, in sensul ca gnosticii considerau creatia materiala ca fiind fundamental inferioara celei spirituale, cu consecinte in sensul unei viziuni eronate asupra ascetismului, fie, alternativ, sunt rezultatul unor frustrari pe principiul "strugurii sunt acri".

Dacă tot vorbim de struguri acrii și de vulpea neputincioasa exemplul cel mai elocvent este tagma preoteasca. Cu o logică înspăimîntătoare, au îndrăznit răsturnarea ecuaţiei aristocratice a valorilor(bun=nobil=puternic=frumos=fericit=iubit de Dumnezeu), menţinînd răsturnarea prin ura cea mai îndîrjită (ura neputinţei), afirmînd că„doar necăjiţii sînt cei buni, doar săracii, neputincioşii, înjosiţii sînt cei buni, suferinzii, nevoiaşii, bolnavii, urîţii sînt şi singurii pioşi, singurii evlavioşi, numai lor li se cuvine fericirea — pe cînd voi, voi nobilii şi despoţii, voi sînteţi pentru veşnicie cei răi, cei cruzi, lacomi, nesătui, lipsiţi de Dumnezeu, voi veţi rămîne veşnic şi cei nefericiţi, blestemaţi şi osîndiţi! Crestinismul de aici își trage seva, a ţinut partea a tot ceea ce este slab, josnic,degenerat, el şi-a croit un ideal din contrazicerea instinctului de conservare a vieţii puternice; el a corupt însăşi dreapta raţiune a naturilor spiritual puternice, întrucît ne-a propovăduit să resimţim valorile cele mai înalte ale spiritualităţii ca fiind atinse de păcat, ca unele ce conduc la eroare, la ispite.

Pentru mine, viaţa contează ca un instinct de a creşte, a aduna, a acumula putere, unde lipseşte voinţa de putere, acolo întîlnim decădere, nihilism.

Creştinismul o religie a milei.
Mila se opune afectelor tonice care sporesc energia sentimentului vieţii; ea acţionează depresiv. Omul îşi pierde din putere cînd îi este milă. Pierderea puterii, pe care suferinţa o aduce în viaţă cu sine, sporeşte şi se multiplică pe sine, încă şi mai mult, datorită milei. Însăşi suferinţa devine contagioasă prin milă; în anumite condiţii, datorită milei se poate ajunge la pierderea totală a vieţii şi a energiei de viaţă.

Mila se opune cruciş, în mare şi total, legii evoluţiei, care este cea a selecţiei naturale.
Ea se apără pe sine în favoarea dezmoşteniţilor şi condamnaţilor vieţii, există prin numărul mare al rataţilor de tot felul, pe care îi ţine în viaţă, conferă vieţii înseşi un aspect mai întunecat şi mai îndoielnic. S-a îndrăznit ca mila să fie numită virtute (ceea ce în orice morală nobilă trece drept o slăbiciune); s-a mers apoi mai departe, s-a făcut din milă virtutea, fundamentul şi originea tuturor virtuţilor - fireşte, numai din punctul de vedere al unei asemenea filosofii, fapt ce trebuie avut întotdeauna în vedere, care era nihilistă, care şi-a scris pe drapel negarea vieţii. Prin milă, viaţa este negată, încă o dată spus: acest instinct depresiv şi contagios se pune de-a curmezişul mizeriei, cît şi ca şi păstrător al oricărei mizerii, asupra a ceea ce ne convinge mila este nimicul... - Omul nu rosteşte „nimicul": el foloseşte pentru aceasta pe „dincolo"; sau pe „Dumnezeu"; sau „viaţa cea adevărată", stingerea, fericirea... Această retorică nevinovată, ce ţine de domeniul idiosincraziei religioase şi morale, apare imediat mult mai puţin nevinovată dacă se înţelege tendinţa care este învăluită aici în mantia sublimelor cuvinte: o tendinţă adversară vieţii.