Postări săptămânale din calendar

[RappY]

În prealabil postat de Demetrius

Bine ai zis: firea cea cazuta.
Firea omeneasca este cazatoare de la momentul intrarii sufletului in trup, adica de la bun inceput, deoarece trupul este material chiar daca e tesut biologic evoluat. Cu alte cuvinte, firea naturala a omului este pur si simplu cazatoare, n-are cum sa fie altfel.
N-are Adam nicio ”vina” ca, din populatia de bipezi din jurul lui, el a fost "primul" care a avut revelatie cu Dumnezeu; de-aia e si pomenit in Scriptura ca-n rest el n-a fost primul la nimic.

Iar incepi cu un siroi de erezii gnostice. Firea omeneasca nu este "cazatoare" ca Dumnezeu Fiul a avut fire omeneasca si nu a cazut nicaieri. Trupul nu este doar "material", este Templul Duhului Sfant, este indumnezeit de Trupul lui Hristos, in trup salasluieste duhul care-l ridica. Mai departe, Adam are absolut vina nu L-a ascultat pe Dumnezeu. El a fost primul om nu doar primul care nu L-a ascultat pe Dumnezeu. A fost primul la destule. Firea lui Adam era foarte diferita fiindca atunci nu exista moarte si suferinta de vreun fel, dar totusi a cazut testul lui Satana.

În prealabil postat de Demetrius

Sfantul botez (al lui Ioan) nu schimba cu nimic firea, ci doar raspunde cu angajare ferma (dar cazatoare si cat se poate de omeneasca) la angajamentul vesnic mantuitor al lui Dumnezeu.

21. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,(1Ioan3,21)

Firea omeneasca devine capabila de schimbare doar dupa botezul cu Duh Sfant primit prin pilda lui Hristos.

8. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.(Mc1,8)

Acest botez cu Duh Sfant se da pentru a se treace proba jertfei de sange si doar aceasta jertfa dovedeste schimbarea firii prin botezul cu Duh Sfant. Cine nu trece, ocoleste sau evita aceasta proba n-a primit Duh Sfant. Asta face parte mereu din evolutia oricui.

10. Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea veşnică, întru Hristos Iisus, El însuşi, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face neclintiţi.(1Petru5,10)

Sfantul Botez nu e botezul lui Ioan. E botez in Sfanta Treime si e si urmata de Sfanta Mirungere prin care omul primeste harul Duhului Sfant spre intarirea noii vieti obtinute prin Sfantul Botez.

[RappY]

După ce Hristos a fost crucificat, crucea s-a pierdut, devenind atât simbol comun venerat de creștini cât și simbolul suferințelor ce aveau să urmeze. Dar, după aproape 300 de ani de trăit în nesiguranță, prigoanele anti-creștine aveau să înceteze odată cu Edictul de la Milan din 313 prin care Împăratul Constantin a proclamat „recunoașterea creștinismului ca religie[, dând] creștinilor dreptul de a se întruni" în Imperiul Roman. Ba mai mult, câțiva ani mai târziu, Sfânta Elena Împărăteasa, mama lui Constantin, a găsit însăși Crucea Făcătoare de Minuni a Mântuitorului sub o floare de busuioc în Ierusalim. Așa că, pe 14 septembrie, Sfântul Ierarh Macarie a înălțat Crucea cea Adevărată nu doar ca simbolul ce unește cerul și pământul, dar și ca un obiect sfânt și protector ce avea să supravegheze o nouă epocă în istoria credinței. Deși, 300 de ani mai târziu, persanii au reușit să captureze crucea în 616, aceasta a fost recuperată la scurt timp de către Împăratul Bizantin Heraclius după Bătălia de la Ninive unde ultimul imperiu persan preislamic a fost învins definitiv. Pentru a evita pierderea ei încă o dată, Crucea a fost fragmentată și împărțită bisericilor de peste tot, cel mai mare fragment aflându-se la Mănăstirea Xiropotamu din Sfântul Munte. Așadar, azi sărbătorim Înălțarea Sfintei Cruci în cinstea recuperării Sfintei Cruci atât in anul 326 cât și in anul 630, fiind una din puținele praznice de post strict pentru a ne aduce aminte de suferințele Mântuitorului și a primi tainic puterea Crucii.

Tropar: Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta. Biruință binecredincioșilor creștini asupra celor potrivnici dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.

---------------------------------

Săptămâna următoare: 21 septembrie (joi): Sfântul Proroc Iona

[RappY]

În Vechiul Testament, găsim 16 cărți profetice, iar una dintre acestea îi este dedicată profetului Iona. Deși profeția lui Iona este scurtă, acesta este amintit pentru viața sa antitetică și paradoxală. Ca prunc, Iona moare și este reînviat de Sfântul Ilie. Ca proroc, el este trimis la Ninive de către Dumnezeu, însă el alege să meargă în Tarsis, în direcția opusă. Călătorind într-o corabie, el doarme când furtuna îi amenința cu moartea pe restul. Apoi, aruncat în mare, este înghițit de un chit pentru a fi eliberat peste trei zile ca în sfârșit să își ducă la capăt misiunea, transmițând o profeție de numai câteva cuvinte: „Patruzeci de zile mai sunt, și Ninive va fi distrusă!" Însă, după natura sa antitetică ce-i definește viața, în loc ca profeția să fie ignorată de păgâni și apoi îndeplinită de Dumnezeu, întregul popor ninivitan se căiește și este iertat. Ba mai mult, Iona este mânios să descopere că Dumnezeu i-a iertat, mustrându-L pe Dumnezeu că este un „Dumnezeu îndurat și milostiv, îndelung-răbdător și mult-milosârd". Așa că antiteticul a rămas cu Iona toată viața și chiar și după: Sfântul Ioan Gură de Aur îl descrie pe Hristos, încă o dată, în antiteză cu Iona: „Iona, spune Hristos, era rob, Eu Stăpân; el a ieșit din chit, Eu am înviat din moarte; Iona a predicat pieirea, Eu am venit binevestind împărăția; ninivitenii n-au auzit mai mult decât cuvintele lui Iona, Eu am predicat o filosofie care biruie orice filosofie; Iona a venit ca slujitor, Eu am venit fiind Însuși Stăpânul și Domnul universului" [1] (cf. Matei 12, 39-41).

Tropar: Ninivitenilor harfă ai fost vestindu-le pedeapsa judecății și s-au căit din toată inima lor, căci tu ieșind din pântecele chitului închipuit-ai Învierea Domnului. Drept aceea mijlocește pentru noi toți, Proorocule Iona ca un prieten al Lui.

---------------------------------

Săptămâna următoare: 26 septembrie (marti): Sfântul Voievod Neagoe Basarab

[RappY]

Sfântul Voievod Neagoe Basarab
26 septembrie

După ce Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu au fost canonizați în 1992, li s-a alăturat celor doi sfinți și Neagoe Basarab (1482 - 1521) în 2008, aproape 500 de ani după adormirea sa. Acest voievod, fost elev al Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, a domnit peste o Țară Românească în plină dezvoltare culturală, oferindu-i atât prima capodopera literară româneasca, „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie"—o compilație de învățături monastice—, cât și împodobind a doua capitală a Țării Românești prin ctitorirea Mănăstirii Curtea de Argeș—mănăstirea în jurul căreia s-a țesut legenda Meșterului Manole. Însă, activitatea culturală a lui Neagoe Basarab nu s-a oprit aici: tot el l-a făcut mitropolit pe ieromonahul cărturar Macarie, după ce acesta a tipărit primele cărți creștine de pe meleagurile românești, și a contribuit donații către mănăstiri ortodoxe în Balcani, în Sfântul Munte, în Constantinopol, și în alte locuri sfinte. Deși slavona era limba în uz bisericesc la vremea aceea, tot din timpul lui Neagoe Basarab găsim primul text în limba română, Scrisoarea lui Neacșu. Drept urmare, Sfântul Voievod Neagoe Basarab, supranumit și Domn al culturii, spiritualității, și Prinț al Păcii, a îmbinat firesc cultura, credința, și țara, zidind o parte statornică și fertilă în dezvoltarea României.


Tropar: Domnitor preaînțelept între căpeteniile neamului românesc, ctitor de lăcașuri sfinte, prieten al Sfinților Părinți, învățător luminat de Duhul Sfânt și mare iubitor de pace, Sfinte Neagoe Voievod, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

---------------------------------

Săptămâna următoare: 6 octombrie (vineri): Sfântul Apostol Toma

[RappY]

Fragment din „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie” realizat de maicile de la Mănăstirea Diaconești și urcat pe YouTube de Trinitas TV: https://youtu.be/_k5OjWjLQ94

[RappY]

Sfântul Apostol Toma
6 octombrie

Printre cei doisprezece apostoli pe care Mântuitorul i-a ales să propovăduiască adevărul, se numără și Apostolul Toma, nume care se traduce „Geamănul” în siriană. Acesta este dornic să moară cu Iisus, îndemnându-i pe ceilalți ucenici „să mergem și noi și să murim cu El” (Ioan 11,16). Ba mai mult, după reînvierea Lui Hristos, Sfântul Toma a propovăduit Evanghelia cel mai departe, ajungând până la hinduși și devenind sfântul ocrotitor al creștinilor din India unde a fost torturat și străpuns de cinci sulițe. Cu toate acestea, reputația lui a ajuns să fie legată de o credință experiențială: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25). Învierea însăși a fost supusă testului simțurilor de Sfântul Apostol Toma înainte de a-L mărturisi pe Domnul și Dumnezeul nostru. După ce Dumnezeu S-a lăsat pipăit, răspunsul Lui a fost de o ocară tainică: „Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!” (Ioan 20, 29)

Tropar: Apostole Sfinte Toma, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

---------------------------------

Săptămâna următoare: 14 octombrie (sâmbătă): Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași

[RappY]

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași
14 octombrie

Născută în regiunea Tracia în veacul al XI-lea, tânăra Parascheva a fugit timpuriu de acasă pentru a deveni călugăriță când încă era copil, „părăsind frumusețea acestei lumi” după cum descria Sfântul Mitropolit Varlaam. Restul vieții sale scurte a fost petrecut în mănăstiri și în pustiu, întorcându-se numai la 25 de ani în locurile părintești pentru a fi îngropată pe pământurile sale. Însă sfințenia Sfintei Parascheva nu s-a sfârșit odată cu această trecere: trupul ei a rămas nu doar intact în fața trecerii timpului, dar chiar și făcător de minuni, alinând bolile și suferințelor celor ce-l atingeau. Câteva sute de ani mai târziu, Dimitrie Cantemir ne povestește provocările prin care domnitorul Vasile Lupu a trecut pentru a împodobi recenta ctitorie a sa, biserica Sfinții Trei Ierarhi de la Iași, cu trupul Cuvioasei, plătind câteva sute de pungi la Poarta Otomană pentru a strămuta moaștele din Constantinopol în 1641. De atunci, Sfânta Cuvioasa Parascheva a devenit printre cei mai iubiți sfinți din țară, fiind atât hramul a peste 400 de biserici naționale cât și ocrotitoarea Moldovei, primind sute de mii de credincioși anual, și continuând să facă miracole aproape 1000 de ani după trecerea la veșnicie.

Tropar: Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.

---------------------------------

Săptămâna următoare: 18 octombrie (miercuri): Sfântul Apostol și Evanghelist Luca