Este rău râsul? Când și cât?

[Moroco]

Am citit cartea lui Iov pe la 17 ani. E povestea unui om care n-a renunțat la credință, valori și fidelitate, deși a cunoscut suferința, abandonul și batjocura „prietenilor.” Biblia te ajută pentru că îți dă jos masca socială și-ți cere să privești eșecul vieții dedublate, trăită-n minciună.
Viețile noastre cunosc frecvent pustiul și dezamăgirea: faliment financiar, boli premature, iubiri destrămate, trădarea unor amici, sabotajul colegilor de breaslă, propria miopie spirituală, răutatea lumii și calomnia gratuită.
Cartea lui Iov este despre smerenia și răbdarea celui drept, dar ispitit de răzvrătire. Dumnezeu îi pune acestuia o singură întrebare: „unde erai tu, Iov, când Eu făceam salba de stele”?
Măreția Infinitului divin ar trebui să ne smerească. Orgolioși nevoie mare, suntem ca un grăunte de nisip aruncați pe fundul mării.
Dacă omul modern n-ar fi renunțat la Dumnezeu, ar fi priceput cât de nejustificate și ridicole sunt pretențiile de infailibilitate sau omnisciență. Ar fi înțeles „că-n parte cunoaștem și că doar în parte profețim.”
Chiar dacă ne moare cineva drag inimii noastre — o persoană infinit mai valoroasă decât banii sau obiectele prăfuite — suntem îndatorați cu recunoștință pentru darul nemeritat al vieții trăite până azi.
În pragul dizolvării propriei tale materialități, descoperi că atașamentele materiale îngreunează suișul duhovnicesc. În fața veșniciei, numai iubirea-agape e consolatoare.

In post nu e cazul de agape. Practic ar trebui astfel sa mancam si sa postim incat sa nu mai fie nevoie sa folosim toileta-buda.

[Demetrius]

În prealabil postat de Moroco

In post nu e cazul de agape. Practic ar trebui astfel sa mancam si sa postim incat sa nu mai fie nevoie sa folosim toileta-buda.

Ba da!
E vorba de iubirea-agape, pentru care e ”harți” tot timpul.
Eu însă mă aștept ca tu să nu înțelegi că jertfa lui Iisus exact asta a fost, iubire-agapă pentru toți păcătoșii, tocmai în postul Paștilor.
Ascultă trâmbița!

[Moroco]

În prealabil postat de Demetrius

Ba da!
E vorba de iubirea-agape, pentru care e ”harți” tot timpul.
Eu însă mă aștept ca tu să nu înțelegi că jertfa lui Iisus exact asta a fost, iubire-agapă pentru toți păcătoșii, tocmai în postul Paștilor.
Ascultă trâmbița!

Ai dreptate, nu poti cere nuntasilor cu haina de nunta si celor invitati sa nu se bucure in mod liber cat timp Mirele e cu ei. Cand va fi luat de la ei vor posti si se vor ruga pocaindu-se cu amar. Io m-am referit la noi cei din lume care ne pregatim de chemare ca in post nu e cazul sa tragem cate o agapa campeneasca acuma ca a venit primavara, un mic o bere, un gratar, un vin, o shampanie, un dans, o gluma proasta, o bataie...

[Moroco]

Trăim vremuri stranii. Limbajul obscen ne inundă și ne sufocă, oriunde ne-am afla. Înjură mai toată lumea: și birjarii, și primarii, și oamenii cu studii superioare, dar și analfabeții. Suduie fără complexe și profesorii cu titluri doctorale, dar și studentele ori studentele. Profanează limba nu doar taximetriștii, ci și poeții sau artiștii. Ne scufundăm într-o magmă care bolborosește ceva, cumva, într-un limbaj strident, colorat și mereu genital.
Pe vremuri, burghezii se îmbrăcau ca aristocrații: domnii chiar nu renunțau deloc la costum sau cravată. Astăzi, chiar și universitarii poartă blugi rupți, tatuaje de marinar și țoale de hipioți. Ne situăm, triumfători, pe culmile autosuficienței.
Postăm, nu postim. Mai crede cineva în suflet, câtă vreme trupul există doar pentru a fi tranzacționat? Demența digitală a înlocuit armoniile naturii. Misterul și pudoarea vând mai puțin decât isteria ori gălăgia stradală. Am renunțat la rigorile creștinismului, fără să părăsim superstițiile populare. Ne-am depărtat de cinstirea Fecioarei și nu mai privim deloc spre icoane. Rezultatul? Au câștigat masiv demonii pornografiei și urâciunea pustiirii-n pix ori pixeli.
Pe vremuri, din rațiuni de pudoare și statut social, orice mare actriță ezita chiar să pozeze nud. Astăzi, pentru un pumn de arginți, modelul Vitoriei Lipan a cedat locul cocotei rujate sau botoxate. Renunțând la visul maternității, ea se dezbracă oricând la comandă, satisfăcând un bărbat anonim de la celălalt capăt al planetei.
Citim tot mai puțin, dar compensăm absența culturii prin clipuri TikTok. Am batjocorit de treizeci de ani Biserica, Evanghelia și ora de religie. Suntem mai culți decât dascălii noștri? Ne purtăm oare mai înțelepți? Avem maniere mai rafinate? Nicidecum. Doar ne scufundăm zilnic în abisul prostiei colective. Asistăm sau contribuim la prăbușirea universală a nivelului de IQ. Soluția? Denunțarea idolilor cetății, repudierea mitului progresului istoric, redescoperirea memoriei ca topos paradiziac și participarea modestă (uneori vocală, alteori discretă) la virtuțile unor mici comunități coagulate-n jurul valorilor frumuseții.

Injuratura si hula in Duminici si sarbatori nu e de ras, oricat umor negru ai lega de ea, tot gluma proasta rau ramane. Cat de tampit si de handicapat, lash, cretinetz poti sa fi incat sa te dai mare si sa te incanti cu bucurie cruda visandu-te aplaudat si invidiat ca beroii facand rau sau coparticipand la nebunii, amenintand peste tot cu bataia si jucand ipocrisme si personaje raufamate, scamatorii si vrajeli ca la circul globus?

Ba esti prost? Ba esti nebun?

Si cine mai stie azi care-i frumusetea... autentinca?

[Moroco]

35 de ani de la plecarea la
Domnul a lui Nicolae Steinhardt (1912- 30 martie 1989)
Cel mai rafinat și tonic autor creștin din istoria literaturii române. Un spirit capabil să țină (minte) un „Jurnal al fericirii” în bezna din miezul infernal al temnițelor comuniste, printre bătăi, batjocuri și torturi.
Întâlnirea celei mai înalte culturi umaniste cu profunzimea abisală a Evangheliei lui Hristos a rodit abundent în viața și opera celui devenit „monahul de la Rohia”.
Aceasta din urmă a avut șansa, începând cu anul 2000, să-și întâlnească editorul, exegetul și promotorul ideal în distinsa persoană a domnului George Ardeleanu, conferențiar al Facultății de Litere din București, cel căruia i se datorează în cea mai înaltă măsură editarea și publicarea ei integrală la editura „Polirom” în nu mai puțin de 22 de volume.
Absența lui Nicolae Steinhardt din programele școlare parazitate de inutil, neglijarea studierii atente a operei sale în mediile teologice, are consecințe ce se traduc, printre altele, în știri care ne afectează emoțional în fiecare zi.
Cui i-ar putea dăuna gânduri inspirate de adevăr precum acestea:
Cine stie că libertatea e bunul suprem înțelege ce poate însemna creștinismul.
Mai întâi Hristos chiar stă la uşă şi bate; e discret. Are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Încrederea e prima calitate a boierului şi cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a şmecherului.
Mai departe. Hristos iartă uşor şi pe deplin. Şmecherul nu iartă niciodată, ori dacă se înduplecă (fără ca să ierte), o face greu, în silă, cu ţârâita. Pe când Domnul: „Nici eu nu te osândesc. Mergi şi nu mai păcătui."
Nici eu nu te osândesc...
E oricând gata să vină în ajutor, atâta aşteaptă. Îi e milă.
Situaţia de creştin e tot una cu statutul de aristocrat.
De ce? Pentru că îşi are temeiul în cele mai „seniorale" însuşiri: libertatea şi încrederea (credinţa).
Ce este nobilul? Mai presus de orice un om liber.

Claritatea (discernerea) și nebulozitatea morală (ticăloșia sofisticată)
Perfid construita și nervos promovata nebulozitate morală (opusul dezirabilei clarități, acuzate că ar fi o „armă”) denunță nu doar complicitatea sofisticată cu totalitarismul de secol XXI, ci mai ales absența unui caracter diferit de cel infestat de vocația pervertirii adevărului în favoarea acreditării minciunii manipulatoare.
Ce dacă realitatea te contrazice. „Cu atât mai rău pentru ea”, vine răspunsul cinic al cripto-ideologilor travestiți în oameni cumsecade și „neutri” față de oroare, război și crimă, în oameni „fini”, preocupați de epistemologie, dar, în timpul liber, și de imaginara „eviscerare” din interior a Bisericii, de „protejarea” ei atentă de realitate. Izolarea, sedarea și instrumentalizarea ei rămâne visul lor recurent, recent inspirat de cel mai grav exemplu de falsificare a realității și a creștinismului însuși (care nu sanctifică războiul de niciun fel).
Nebulozitatea morală construită sofistic vizează în realitate diluarea și neutralizarea răului, pentru a-l face conjunctural explicabil, acceptabil, pasabil. Din varii rațiuni mereu subiective: amoralism, arivism cronic, înregimentare mercenară, afinități și amiciții dispuse să scuze orice mârșăvie, colaborare zeloasă cu demonii subteranei totalitarismului mai vechi sau mai nou - act odios perfect opus „clarității morale”, accesibilă omului onest și deplin liber care, desigur, nu face din ea un subiect de paradă a mândriei de a fi astfel, nu altfel.
Denigrarea vicleană a discernământului, sub masca luptei cu „purismul moral”, pe care nu-l invocă niciun creștin real și care nu are nicio legătură cu claritatea judecății ca raționament prin care avem datoria să distingem răul de bine, această ponegrire a discernerii între minciună și adevăr e una dintre limitele ultime ale josniciei. Cu cât mai sofisticată, cu atât mai detestabilă.
Sofisticarea ca strategie manipulatoare este legată, în contextul tragic al ultimilor ani, nu de vreun rafinament moral, ci de sofistica practicată cu scopul deturnării atenției, relativizării ororii și siluirii adevărului care strigă la cer. Sofisticarea ca ticăloșie.
Strategia pulverizării cu cerneală. Sepia nu este însă ticăloasă, întrucât ea nu vânează granturi, sinecuri, scaune înalte pe viață, nu slujește mercenar Răul, dându-și aere savante. Orice vietate, oricât de dizgrațioasă, e inocentă. Hidoșenia reală și infernul însuși le aparțin, se pare, celor cu conștiința morală autosuspendată și sufletul vândut celui care oferă orice în schimbul trădării Adevărului ca persoană, adică a lui Hristos Însuși.
Cu toate acestea, pentru noi toți, în absența încremenirii dorite și migălos „lucrate” de diavol, rămâne deschisă calea onorabilă a declicului noetic, a întoarcerii, a re-cunoașterii adevărului, la capătul căreia ne întâmpină Cel care se bucură de revenirea „acasă” a oricui „era mort şi a înviat, era pierdut şi s-a aflat (pe sine)”.

Credința în Învierea lui Hristos și bucuria ei se revarsă ca un val uriaș, mult dincolo de stăvilarul șubred al calendarului.
Chiar azi, 31 martie, cei mai mulți creștini din lume se împărtășesc de bucuria sărbătorii Învierii, rostind:
Hristos a înviat!
Firescul credinței, speranței și dragostei ne îndeamnă pe toți să răspundem fratern:
Adevărat a înviat!

Raspunsul cinstit-corect nu este unul diplomatictactic, politicaly corect ci este unul adevarat intru adevarul duhovnicesc mantuitor: ”Va pripiti domnilor ”frati” prea grabiti pe sfinvers, anul asta inca n-a inviat. Mai e cale lunga de rugat, postit, privegheat si curatit de ingamfari deznadajduitoare erectice si pagane. Domnul o sa invie, daruind ca sa dobandim, la vreme, numai dupa cum este scris in scripturi si nu asa aiurea...” de parca nu le-ar fi deajuns ca ne-au shutit 13 zile din calendar smintind pomenitrea sfintilor, ”...cam cum ar vrea sa minta si sa schimbe unii foarte foarte... importanti, ce se alege numai intre ei si imparte facandu-si parte ca sa vreau sa vrem sa vrem si noi asa ca ei, uneltististii deznadejdii ingafate... mari beroi de benzi desenate, ”geniali” erectici... rupti ce robdesc din sine...” nu dam nume, cei de fata se exclud ca sa nu provocam certuri si razbunari pripite si inutile ca-n noaptea hughenetotilor.

[Moroco]

Bună dimineața! Mă gândeam azi la o cafea: de ce ne miră faptul că un candidat la Primăria Capitalei a încasat lunar peste 20.000 euro ca angajat la Stat? El este doar unul dintre fericiții reprezentanți ai aristocrației bugetare!El știe, el poate, el merită, el primește. Tu, eu, noi? Niciodată.
Pentru ca nomenclatura PSD-PNL să prospere neîncetat, datoria publică a crescut vertiginos. Ne împrumutăm scump iar banii se duc pe salarii, pensii, sporuri, prime, indemnizații și, iarăși, dobânzi. Oligarhia se întărește iar democrația slăbește.
Satele odinioară vii și înfloritoare au ajuns astăzi pustiite, sărace și fără copii. Se nasc mai mulți prunci în străinătate decât în România.
Pensiile speciale au rămas neatinse iar posturile guvernamentale sunt ocupate de nesătula clientelă a Partidului Comasat Român. Avem sute de secretari și subsecretari prin ministere. S-au angajat mii de prieteni, cunoștințe sau amante.
Nu se mai nasc copii, dar permitem schimbarea de sex și — prin ideologia de gen — redefinim familia, îndoctrinăm școlarii, distrugând — astfel — neamul. Viitorul nu sună deloc bine.
Inflația raportată pe malul Dâmboviței este cea mai mare din Uniunea Europeană. Firmele se închid cu zecile de mii iar cheltuielile aparatului birocratic-administrativ depășesc încasările făcute de Ministerul Finanțelor.
Sub presiunea importurilor ieftine din afara UE, fermierii români dau faliment. Antreprenorii sunt obligați să facă plăți la negru.
Dacă te opui acestei stări de fapt, ești etichetat drept extremist și anti-european. Dacă visezi să oferi copiilor tăi lapte de bălțată românească, suferi de pășunism. Când întrebi prin magazine de cartofi cu origini făgărășene, ești un naționalist incurabil. Dacă susții viața, iar nu cultura morții, vei fi tratat drept fundamentalist.
În timp ce gâlceava intelectualilor creștini se întețea pe tema datei Paștelui, baronii PSD-PNL ungeau mecanismele de consolidare a puterii feudale. De la vlădică până la opincă, toți trebuie să se plece-n fața fanarioților.
Capturarea Statului român sub hegemonia PSD-PNL se face în disprețul total al Constituției.
Controlul exercitat discreționar asupra comunitățile locale e total: primari realeși dintr-un singur tur, controlați de președinții Consiliilor județene și complet dezinteresați de-o reală modernizare a României.
Oameni care au trântit Referendumul pentru familie se îngrămădesc să facă poze de campanie prin mănăstiri, biserici sau chiar în capela Parlamentului.
Presa e cumpărată iar anumiți demnitari cer eliminarea TikTok sau cenzurarea altor voci disidente din alte platforme de socializare.
La instigarea sfidătoare a faraonului lui Klaus Werner Iohannis, Partidul Comasat Român calcă-n picioare litera și spiritul Constituției naționale care tâlcuiește suveranitatea poporului prin participarea cetățenilor la alegeri libere, corecte și periodice.
Regimul oligarhic netezește drumul spre tiranie.
Votul de protest la adresa PNL-PSD mi se pare esențial, atât la alegerile locale, cât și la europarlamentare.
În 22 decembrie 1989, mii de compatrioți au fost răniți și uciși pentru ca-n România să existe alegeri democratice, dar și un regim constituțional care slujește norodul, nu tagma jefuitorilor.
Ca cetățean, mă simt obligat să reacționez și, de aceea, voi susține toate vocile conservatoare sau creștin-democrate, patriotice sau naționaliste, care propun reconstrucția României prin schimbări structurale: de la reforma teritorial-administrativă până la diminuarea risipei și suprimarea sinecurilor din administrația centrală.
Nu voi vota niciodată USR sau Renew Europe.
Voi sprijini — dimpotrivă — echipa conservatorilor care se pregătesc să meargă la Bruxelles — mai precis lista care-l va include pe Cristian Terhes. Voi susține-n țară candidații independenți, reprezentanți AUR, candidați ai Partidului Conservator Național Român, dar și oameni faini de la Alternativa Dreaptă, ex-PMP sau fostul PNȚ. Îmi plac oameni precum Timotei Onoriu, Cornel Petrișor, Maria Georgiana Teodorescu, Mara Nicolescu ori Stefan Oprea.
Evident, nu există soluții perfecte sau liste imaculate. Comentatorii imaculați care strâmbă din nas la George Simion și Claudiu Târziu n-au produs niciodată o alternativă politică credibilă. Dimpotrivă: s-au compromis prin elogii aduse ciumei roșii, regimurilor cleptocratice sau doamnei Elena Udrea, acum aflată-n pușcărie.
Repet: e imperativ să sancționăm triada răului Iohannis-Ciucă-Ciolacu și să trimitem cât mai mulți soldați ai libertății alături de conservatorii europeni din Spania, Italia, Polonia sau Portugalia.
Mamelucii aprobați de Comisia Europeană vor primi o lecție usturătoare la urne.
Ei sunt vinovați de catastrofa socială care șterge trecutul, pustiește prezentul și îngroapă viitorul țării noastre.
Anul 2024 este momentul revanșei noastre. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Io stiu cu cine o sa aleg. As alege cu doamna Elena Gabriela, cea mai serioasa si curajoasa fata care a invins sistemul paralel oricat o folosesc unii sau altii compromisi ce se compromit haituind-o impreuna cu sistemul vrand sa se elucubreze trufind cu osandiri penibile la adresa ei. Pacat ca-i in puscarie pe nedrept ca cu ea as alege! Asa ma rezum la cei ce o respecta, mai ales ca a urmat teologia la fel cu domnul Voiculescu. Astia macar au cautat pe Dumnezeu si-L respecta oricat ar fi fost de securistoizi privilegiati.

[Moroco]

Mai întâi spunem că dracul nu e atât de negru.
Apoi îl tolerăm, deși numele său e legiune.
Mai târziu, îl legalizăm.
Spre final, îl promovăm.
La sfârșit, îl celebrăm și îi persecutăm pe cei care spun răului rău.*
*orice asemănarea cu realitatea înconjurătoare e strict întâmplătoare.

Nici prin cap nu-mi trece ca poate, nu stiu, insa poate, cine stie, poate ca si de mine e vorba. Aaaa, scrie clar fratele ca nu e vorba de mine, ci e vorba de dracul si de erectici, de occidentali, ce bine. M-am linistit ca ma speriasem putin la astfel de vorbe acuzatoare dar daca e vorba doar de dracul si de occidentul care-l celebreaza atunci sa punem mana de la mana si sa ne unim fortele ca sa-i distrugem sufletul comertului la dracul si sa-l inchinam cu deasila lui Dumnezeu! Daca nu vrea atunci macar sa-l dam afara din tara ca a pus mana pe castelul Bran si vrea mereu Transilvania s-o dea la erectici si noaptea ne suge sangele poporului ortodox. Da' daca totusi si de mine e vorba atunci cand autorul se foloseste de expresia, porecla, diminutivul: dracu'? Noa atuncea-i bai mare... daca si io fac la fel... ca toti dracii si ca toti erecticii. Inseamna ca m-o insultat si asta nu-i frumos. Sau o fi vrut sa ma curete si sa ma-ndrepte? Atunci il iert si-l cred frate bun. Da daca nu-i? Ca asta o studiat in occident. Daca-i face jocurile? Pai dracul are multe nume, nu doar legiune, ca asta voine de la romani, de la cezari, de la armata cezarilor, soldatii formau nu o regiune ci o legiune, nu ca nu putea zice litera r ci era vorba de legea cezarului, erau mercenari angajati ca sa implementeze legea cezarului ales in mod foarte demoncratic... deci era legea poporului majoritar cum ar veni. Rezulta de aici ca fratele il numeste dracu fix pe popor. In concluzie, in urma analizei textului rezulta ca n-ai voie sa legalizezi poporul si sa-l celebrezi decat pe stapanii de sclavi care-i spun poporului raul si-i spun raului rau, iar acestia sunt bogatii. Deci e clar ca fratele e cam ocidentalizat cu mintea si lucreaza in el duhul rau politicianist fara ca el sa aiba habar!

Deci trezeste-te frate ca mai mult slujesti duhul rau decat ne pazesti de occidentul care-l serbeaza si-l promoveaza pe toate canalele vrand sa ne sileasca sa facem la fel, sa nu cumva sa-l discriminam. Si au dreptate ca discriminandu-l pe dracul defapt pe noi poporul ne discriminam. Deci legea trebuie sa fie aceiasi pentru toti si trebuie si dracul sa se supuna si el la fel ca noi insa trebuie sa aiba si el aceleasi libertati cu noi... caci legea e aceiasi pentru toti. Dar e vorba de legea cezarilor ca pe regi i-au alungat sa se introneze ei fiindca n-am dreptul sa aleg decat pe aia din lista lor, deci e legea lor asa ca sa se spele cu ea pe cap ca numai legea Domnului e sfanta, restul legilor sunt legile lumii in favoarea ei si a celor pe care-i privilegieaza ea.

Asa ca... trebuie sa avem grija ce scriem ca se poate interpreta si vin baietii, legiunea, si te ia... ca cica nu le-ai respectat legea... adica te ia si iti cer sa te inchini cezarului, un fel de sfant doar ca nu e sfant ci e un fel de Dracula vopsit si travestit in zeu, ce te sileste sa-l iei de sfantul suprem si sa-i respecti legile. Daca nu vrei sa i te inchini te omoara sau te baga la puscarie pe termen lung asa ca altii, se vede pe la vecini si pana departe, asa e in toate demoncratiile si regatele... de au scos textul "capul ce se pleaca sabia nu-l taie" ca sa te faca sa accepti mai usor sa te faci tradator.

La final, avem o tara si o lume de tradatori.

-Da io nu tradez.
-Oare? Te-ai cercetat? Ce faci, cu ce te ocupi? Cui te inchini? Pe cine vrei sa inchini si cui vrei sa-i inchini cu deasila cu idoli cu tot? Iar idolii sunt de piatra si lemne si sunt roboti programati... ai tu putere sa faci minuni si sa apleci astfel de statui si de roboti invincibili sau doar te lauzi? Iar daca nu esti trimis si doar te lauzi... atunci inseamna ca ma pacalesti. Defapt esti plin de idoli si-mi ceri mie sa distrug idolii altora ca sa ai tu mai multi adepti? Mie-mi ajunge sa-mi lepad idolii mei, asa ca fiecare sa-si lepede idolii si prorpii draci si sa-i lase pe altii sa slujeasca cui vor. Insa fratele are dreptate. Trebuie sa nu-i persecutam pe cei ce spun raului rau caci si ei au tot dreptul sa-si distruga idolii si sa se lase de partimi, de pacatul ce se da sfant... si daca pacatul e sfant... atunci te-a invins caci ii slujesti mai bine ca lui Dumnezeu ca sfantul Dumnezeu nu vrea sa pacatuiesti in timp ce sfantul pacat te lasa si sa pacatuiesti deci ce sfant o sa alegi? Pai o sa alegi asa ca-n averica... legea pacatului ca-i buna pentru popor si se fac bani negrii pentru zile albe.

Deci ii greu cand e vorba sa deslusim cam cui ne inchinam si ca nu e frumos sa fim inchinatori de idoli luptandu-ne sa inchinam pe unii si pe altii la ce vrea muschii mei.

De acolo se vede intelepciunea ta, din faptele de inchinare, cui i te inchini, si de acolo se vede prostia ta, din faptele cui vrei sa inchini pe altii ca toti cei ce vor sa se laude ca au inchinat lorusi pe cei ce pana atunci se inchinau numai lui Dumnezeu. Dumnezeul cui? A cui Dumnezeu va inchinati voi? Cine e si ce a facut omul acela sau sfantul acela sau duhul acela pe care il numiti voi sfant? Cum il cheama? Cine este? Ce este?

Ia hai sa ne lamurim? Dar poate ca va e rusine sau credeti ca e de ras... Stiu, va e frica. Da... deci cine este cel de care va este cel mai frica? Cine este, ce este, cum v-a amenintat ca sa-l credeti si sa-l ascultati ca sa-i faceti treaba, sa-i ziceti tata sau stapan sau sef suprem?

Deci iata asta-i problema... A cui este Dumnezeu, adevaratul Dumnezeu?.. caruia ar fi de dorit sa ne inchinam si noi... toti dracii?.. adica poporul majoritar aparat de legiunea cezarilor?

Raspunsul prieteni ii vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant caci suntem fricosi si lasi... iar sfintii in zilele noastrea sunt foarte putini.

Deci Dumnezeul carui sfant e adevartul Dumnezeu care ne poate darui fericirea vesnica?
Cine este inteleptul care ma poate face sa ma inchin cuiva si mai ales cine ma poate face sa ma inchin adevaratului Dumnezeu ca sa-i dau slava fara suparare?