Detalii despre cum sa te rogi

[iustin_dumitru]

In general e recomandata rugaciunea citita ,compusa de altii.
Si explicatia e si simpla, lipsa harului, nu stim ce sa cerem. Incearca sa spui una cu cuvintele proprii ,si vei constata ca ceri lucruri neimportante, sau ca nu iti vin cuvintele mai deloc , sau ca nu ai curaj sa ceri lucruri directe care sa te ajute la mantuire.

De exemplu mie mi se pare ceva fabulos sa cer asa , cu cuvintele mele ,iertare pentru pacate sau sa cer har, deoarece mi se pare ca sunt lucruri asa inalte , incat nu as sti daca sunt in masura sa le cer, si daca eu ma facut vreun efort pentru a le obtine.

Si atunci cand vad ca sfintii in rugaciunile lor cer direct acestea , dar intr-o forma care sa nu para obraznica, ci mai degraba plecand de la neputinta noastra , atunci intradevar recunosc ca rugaciunile scrise sunt o calauza.


Dar ,ca orice om , am intalnit ultima vreme ,stari apasatoare,dileme,si tinand cont si de problemele care le am in a citi rugaciuni (nu detaliez aici) , cumva tot trebuia sa ma rog, si am vazut astfel si folosul rugaciunii personale ,cu cuvintele tale sa zicem.

Este aceiasi rugaciune care o face mama cand stie ca viata e nedreapta si copilul nu are ce manca a 2 a zi , cu putine cuvinte dar cu multa diperare si suferinta.

Si nu e o rugaciune doar in cuvinte , este un fel de tipat interior, un sentiment de cerere, de ajutor, care sparge granitele cuvantului . Si culmea , ca negasind cuvintele citite potrivite , isi creeaza totusi propriile cuvinte, deci nu e chiar muta, caci orice cuvant insotit de un sentiment puternic, chiar simplu , devine un cuvant cu har.

Cred ca aceste stari sunt o scoala care ne-o da Dumnezeu pentru a ne arata ca si rugaciunea citita, in momentele cand nu suntem intr-o situatie limita, trebuie cumva luata ca o cerere proprie. Nu numai inteleasa. dar si inteleasa pana la limita disperarii (si ma refer aici mai mult la rugaciunea de iertare a pacatelor)

Adica citesc seara si marturisesc ca am facut pacate, e chiar si o enumerare de pacate in rugaciunea de seara , (si incep sa fiu carcotas sa zic, :dar pe asta nu l-am facut azi") , dar nu le simt intreaga lor importanta.

Numai daca meditezi mai mult la pacatele tale , incewpi sa le simti ,macar asa in masura rationala .(eu de exemplu asociez orice departare de Dumnezeu, chiar inofensiva, chiar daca m-am uitat la stiri ca un refugiu de cele spirituale , cu pacatul)

Si poate ca e apanajul celor care au facut-o rau de oaie, care au cazut rau, sa simta mai puternic pocainta, Dumnezeu ofera o compensatie in toate, ofera mai mult regret la un pacat evident, ca sa fie mai usoara rugaciunea , si sa se indure de acela.

Dar cei care considera ca au pacatuit mai putin , si nu prea isi gasesc pacatele, aceea ar trebui nu sa le faca,Doamne fereste , ci sa mediteze ca orice poate fi considerat pacat daca gandul tau nu e la Dumnezeu, adica sa fie mai aspri cu faptele lor.

Concluzia ar fi ca rugaciunea in vorbele altora e buna negresit, dar trebuie sa devina rugaciune proprie, ca si cum te ai ruga noaptea in padure, nu sa ramai in confortul camerei tale de unde sa o citesti detasat.