Hristos e raspunsul la toate

[CristianR]

În prealabil postat de iustin_dumitru

ca sa lamurim cantitativ: Mai sus te referi ca o faci continuu sau doar in anumite momente ale zilei cand simti (adica xde cateva ori pe zi probabil)
Daca o faci continuu , mnai poti sa te gandesti si la altceva in timpul acela, de exz la treburi cotidiene?

Recomandarea este de a-i dedica un timp special în pravila zilnică, un efort de 15-30 de minute în care să nu te ocupi cu nimic altceva decât rostirea rugăciunii în inimă. Odată focul aprins, el îți va ține inima caldă pe parcursul zilei, cu condiția de a mai pune câte un lemn pe foc ori de câte ori ai ocazia: un simplu gând din inimă, o țâșnire a sufletului către Dumnezeu cu dragoste și pocăință. Asta se poate face inclusiv când ești la lucru, ori chiar dacă ești antrenat în vreo convorbire cu cineva. Starea aceea binecuvântată poate fi păstrată printr-o repetată aducere aminte și pomenire a lui Dumnezeu făcută nu atât cu mintea, cât cu inima. Ea va sfinți orice moment al zilei – chiar și al nopții la cei care lucrează mai mult – fără a ne împiedica să ne vedem de treburi.

Astea le-am sintetizat din carte și într-adevăr am rezonat cu învățătura de acolo, experiența mea fiind foarte limitată în privința asta.

Cred ca eu intradeva utilizez mai mult mintea. Cumva cred ca mintea trebuie sa fie in background si la orice sentiment intens , sa il genereze sau sa nu il impiedice.
Dar mintea fara inmuieresea si largirea inimii nu e de nici un folos.

Nici mintea fără inimă și nici inima fără minte. Prima ar fi intelectualism sec, a doua sentimentalism debusolat.

Mai cred ca noi punem mintea si apoi Dumnezeu pune inima,cum a facut cu Zaheu , l-a starnit prin atentie ca sa declanseze marturisirea lui emotionanta.

Punem atât mintea, cât și inima (e tot lucrarea noastră), iar Dumnezeu dă Duhul.

[Nietzsche]

În prealabil postat de CristianR

Nici mintea fără inimă și nici inima fără minte. Prima ar fi intelectualism sec, a doua sentimentalism debusolat.

Punem atât mintea, cât și inima (e tot lucrarea noastră), iar Dumnezeu dă Duhul.

Prin aceaste fraze tocmai ce l-ai contrazis flagrant pe apostolul Pavel.

"8.Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; 9.Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni."

Care e deosebirea în ceea ce voi ortodocși practicați prin rugăciunea inimii și meditațiile unui budist? Niciuna! Ambele sunt fapte spirituale și implicit denotă lucrarea ta nu a lui Dumnezeu. Harul nu poate fi dobândit pentru ca este un dar! Îl primești la botez ca dar, și nu poate fi dobandit pe parcurs, pentru că asta ar însemna munca ta. Cei din biserica primară se botezau la o vârstă matură și în deplină cunoștință de cauză și astfel recunoșteau și harul pe care îl primeau, pe când voi ați fost botezați la doua luni în necunostiinta, ulterior încercând sa-l dobândiți prin rugăciune, lucru imposibil conform declarațiilor lui Pavel. Cei contemporani cu apostolul se rugau în harul pe care l-au primit la botez spre a face voia Tatălui, și duhul era cel ce se ruga nu mintea lor, spre deosebire de voi care va rugați sa primiți har, să primiți duh pentru ca nu aveți. E cam mare diferența!

[Seraphim7]

Magistral Nietzsche:))

You just "drop the mic"....

All orthodox left the chat:))

PS

Adică cu tot respectul pentru colegii ortodocși,și pentru tine CristianR, ești în suflet de o sensibilitate aparte aici pe forum.

Dar să apreciem intervenția colegului Nietzsche,una șocantă, surprinzătoare,din partea unui ateu,care ....

Intervine chirurgical pe Subiect!

[CristianR]

În prealabil postat de Seraphim7

Dar să apreciem intervenția colegului Nietzsche,una șocantă, surprinzătoare,din partea unui ateu,care ....

Intervine chirurgical pe Subiect!

Și eu apreciez într-o anumită măsură provocările pe care le lansează Nietzsche, pentru că sunt incomode și ne încearcă credința. Însă după o vreme mi-am dat seama că nu este posibil un dialog real cu el pentru că nu face decât să scoată din context citatele noastre, argumentând cu citate biblice fracturate, la rândul lor.

Chiar în mesajul de mai sus a atacat în manieră protestantă necesitatea faptelor, măcar că eu nu afirmasem că faptele ne mântuiesc, și ignorând finalul frazei mele, aceea că Duhul este cel care lucrează, iar fără El strădania noastră rămâne sterilă. Nu vreau să ajungem la acele "certuri de cuvinte" de care mai-sus-citatul Apostol spune să ne ferim. Nu prea poți avea dialog cu cineva care nu e pe același drum cu tine.

Atitudinea asta o găsesc imatură, ca și pe a acelora care țin neapărat să-și găsească propriul drum prin pădure – spre Hristos, spre Dumnezeu, spre Absolut, spre sens ori nu se știe spre ce –, rătăcind foarte mult sau irosindu-se, în timp ce refuză cu încăpățânare drumul bătătorit pe care ni-l oferă Biserica, atestat de atâția oameni care s-au sfințit și pe care nu-i găsești în altă parte.

Eu am apucat pe acest drum pentru că am văzut cât de luminos este și pentru că am avut călăuze minunate. Nu-i un drum ușor, presupune efort, inclusiv de înțelegere, o căutare continuă, are și pericole, treci pe lângă prăpăstii... Dar ești în permanență asistat de sus și nu trebuie decât să ai totală încredere.

[Seraphim7]

CristianR,eu chiar nu am avut ocazia sa intru foarte des în dialog cu tine pe forum,dat fiind faptul că ai intervenit mai rar la "provocările" mele,și ne-am încrucișat doar pe postări de pe teren "neutru".

Însă pe mine nu mă prea interesează ce scrie un om,ci mai degrabă ce "energie", transmite, desigur aici fiind vorba tot prin scris.

Eu te recepționez pe tine ca un om extrem de duhovnicesc,poate ești singurul om duhovnicesc, rămas activ pe forum.

In general colegii mei de feedback au fost dl Cozia și Iorest,deja "titani" ai forumului.

Însă Nietzsche,este acel om,care deși este ateu,vine aici,pe forum să discute cu noi.

Putea face orice altceva,dar îi place aici sa vină ocazional, și vedeți că și cunoaște...

Eu as spune că cunoaște la nivel Superior.

Acuma despre aceste nuanțe,in jurul cărora se creionează subiectul propus în discuțiile de pe topic,eu am "pierdut" nopți,ani întregi și chiar am scris prea multe și pe aici despre asta.

Mi se pare că nu mai are rost să dezbatem,nu doar aici,ci la nivel general aceste aspecte.

Eu pot avea dialog doar cu cei de pe alte drumuri decât ale mele,referitor la afirmația ta, că n-ai ce discuta despre cei pe alt drum.

Eu chiar merg singur pe drum și devine epuizant sa discuți singur:))

Așa că noj, ăștia ce călătorim incognito,din alegere,nu din alte motive,mai provocăm și drumurile aglomerate,nu neapărat din răutate,ci pentru simplu fapt că turmele ne repugnă tocmai prin absurditatea de a urma o cale împreună.

Adică singurul motiv este acela că și ceilalți merg pe ea, urmând Păstorul, desigur.

Acuma mie sincer nu-mi trebuie un dumnezeu care mă consideră oaie, slugă,rob, neputincios etc.

Care îmi spune că fără el nu pot face nimic.

Și am curajul sa admit asta!

Și să i-o spun!

Chiar crezând în existența lui.

Asta nu mă face ateu, nici măcar satanist, fiindcă satan Este doar un alt rebel căzut.

Ce mă face?

PS

Adică mai mult decât ăsta îmi repugnă cei care urmează împreună calea întunecată...

Turma condusă de Lupi, Hiene....Haita de fapt...

Și problema este clar la mine,de-a refuza ideea unui grup deja existent...

Înțelegând ideea de conștiință COLECTIVĂ,și nevoia unui Tot Unitar, însă...

Nu sub formele și organizațiile actuale...

In fine, devin SF...

Însă,CristianR, mi-ar place sa discut mai multe cu tine, dacă ai chef și timp alegeein tipic propus de mine,unde poți interveni și discutăm acolo, dacă vrei.

[iustin_dumitru]

As vrea doar sa va dau increderea ca Hristos este cu fiecare din voi in parte, si cu cei ce merg pe drumul batatorit, si cu cei ce merg pe un drum propriu sau chiar pare ca merg impotriva curentului .

La El ajungi pe oricare cale, ca toate drumurile de fapt duc la El, pentru ca El este de fapt insusi Calea. El nu a precizat vreuna din metode, fie ea Biserica, filozofie, originalism sau ascultare sau chiar rugaciune. Toate sunt doar mijloace.

El doar a zis " Eu sunt Calea catre Tatal" si nu exista deci alta cale.

Fie ca ne opunem , fie ca credem in El , El sta ,ne asteapta, ne sustine si ne da si mijloacele la indemana. Nu se comporta ca stapan ci sluga,e sluga noastra .

Vad ca fiecare in parte isi cauta drumul ,sau hai sa zicem macar ii placea sa analizeze fenomenul.
As vrea sa va zic totusi un secret, care e de fapt calea.
Mi s-a confirmat si asta seara cand m-am apucat sa citesc cartea recomandata de CristianR
caci se mentiona acolo alaturi de rugaciunea inimii.

Daca exista vreo cale, si vreun lucru care sa te puna in pozitia corecta fata de Dumenzeu si urmator a lui Hristos aceasta este una singura : CristianR,Iorest ,cozia,Seraphim,Nietzche.

Aceasta este calea mea catre Hristos.

Singura diferenta,singurul lucru care iti arata credinta sau ti-o sporeste ,iti da har , sau dimpotriva iti provoaca remuscari este comportamentul fata de ceilalti si intelegerea celorlalti

Asa cum Hristos s-a facut slujitorul nostru, asa trebuie sa fim si noi unii fata de altii.

Si pentru asta trebuie smerenie, si renuntare la sine, pentru ca intotdeauna celalalt are nevoie mai mare de tine decat ai tu insuti.

Biserica asta este, comuniunea celor ce cred in Dumnezeu,si doar atunci este trup al lui Hristos, dupa definita Apostolului : cand un organ sufera toate celelate ii vin in ajutor, organul mai slab este imbracat cu mai mare cinste, etc

Asta a fost de fapt revelatia mea, ca Hristos este in toate, si toti, si suntem datori fata de Adevar si fata de aproapele

[CristianR]

În prealabil postat de Seraphim7

Însă pe mine nu mă prea interesează ce scrie un om,ci mai degrabă ce "energie", transmite, desigur aici fiind vorba tot prin scris.

Într-adevăr, această energie sau duh pe care-l simți la cineva contează foarte mult și este mai convingător decât ideile pe care le susține. Dacă predicile părintelui Galeriu sau cărțile părintelui Stăniloae n-ar fi fost însoțite de acea energie arzătoare – în cazul primului – și mângâietoare, dătătoare de liniște – în cazul celui din urmă (deși am luat contact doar prin cărțile sale cu Părintele Stăniloae), nu ar fi avut aceeași putere de convingere. Rațiunea singură nu este suficientă pentru a stabili valoarea de adevăr a unor formulări.

Totuși, conținutul ideilor transmise nu este mai puțin important. Nu degeaba A Doua Persoană a Sfintei Treimi se numește Cuvântul sau Logosul: Hristos ne împărtășește Persoana Sa nu doar energetic, printr-un har necuvântător, ci și prin cuvintele Sale – ele însele purtătoare de energii capabile să schimbe vieți ori... să mute munții.

Însă Nietzsche,este acel om,care deși este ateu,vine aici,pe forum să discute cu noi.

Putea face orice altceva,dar îi place aici sa vină ocazional, și vedeți că și cunoaște...

Eu as spune că cunoaște la nivel Superior.

Din nefericire, mie îmi lasă impresia că nu este un căutător, ci un pahar plin care dă pe dinafară, dorind să ne umple și pe noi de convingerile sale antiecleziale cel puțin. Folosește citatele biblice ca armă, selectându-le doar pe cele care par a-i susține prejudecățile anticreștine. Nu mă afectează faptul că ne consideră proști, limitați ori închistați. Îmi pare rău pentru el, însă, pentru că nu văd nicio deschidere în inima lui pentru credință, iar asta poate că îl chinuie și-l face să se răzbune pe cei care cred.

Eu pot avea dialog doar cu cei de pe alte drumuri decât ale mele,referitor la afirmația ta, că n-ai ce discuta despre cei pe alt drum.

Eu chiar merg singur pe drum și devine epuizant sa discuți singur:))

Așa că noj, ăștia ce călătorim incognito,din alegere,nu din alte motive,mai provocăm și drumurile aglomerate,nu neapărat din răutate,ci pentru simplu fapt că turmele ne repugnă tocmai prin absurditatea de a urma o cale împreună.

Adică singurul motiv este acela că și ceilalți merg pe ea, urmând Păstorul, desigur.

Acuma mie sincer nu-mi trebuie un dumnezeu care mă consideră oaie, slugă,rob, neputincios etc.

Care îmi spune că fără el nu pot face nimic.

Și am curajul sa admit asta!

Și să i-o spun!

Chiar crezând în existența lui.

Curajul, din câte știu, îi place lui Dumnezeu, pentru că iubește luptătorii, chiar și atunci când aceștia – ca Iacov/Israel – îndrăznesc să se lupte cu El însuși.

Dar să nu fie mândrie, pentru că de asta nici Dumnezeu nu ne poate vindeca. Dacă facem din noi înșine centrul vieții noastre și ținem să ne luăm doar după propriul discernământ, propriile evaluări, dacă vrem să avem neapărat propria cale din dispreț pentru turma care merge pe drumul indicat de păstor, atunci vom ne condamnăm să ne învârtim permanent în cercul propriilor limite, ratând saltul spre transcendent, de care nu suntem capabili prin noi înșine, pentru că ontologic suntem mărginiți.

De aceea prima condiție a drumului duhovnicesc este renunțarea la mândrie, smerirea și ascultarea. Credința nu poate fi doar teoretică, ea înseamnă și încredere, să ai curajul de a-ți lăsa viața în mâinile Altcuiva, de a porni pe calea arătată de El, călăuzit inclusiv de cei cărora El le-a acordat încredere: apostolii și urmașii lor – episcopi, preoți, duhovnici.

[Seraphim7]

Mândrie zici, Cristian?

Hmmm,nu m-am spovedit demult,dar acum chiar "m-ai prins", într-o perioadă unde mândria mi-a cam fost "zdrobită".

Mai încearcă ea câte o atitudine, câte o tușă de orgoliu....Dar va pot invita pe toți la funeraliile mândriei mele.

Eu sunt acum in stadiul, lupt fiindcă nu mai am nimic de pierdut.

Adică am ajuns la concluzia că Diavolul este efectiv o "victimă", însă fără nicio putere reală,folosit doar ca scuză de om, într-adevăr un Agitator,un Element de Contră,dar mult sub Puterea pe care cei puțin Biserica pretinde că o are Satan.

I se dă mult prea multă Atenție!

SINGURA PUTERE PE PĂMÂNT ESTE OMUL!(Cumva fuzionat cu Satan)

Iar tot ce este înafara puterii Omului este ceea ce toți oamenii numesc DUMNEZEU!

Iar eu in momentul de față doar cu EL ,am treabă!

Nu cu OAMENII!

NU cu Satan!

CU DUMNEZEU!

Fiindcă până la urmă Exist in Creația și Designul Lui nu?

Vreau sa fiu aici?
Chiar nu, nu-mi place!

Vreau să îmi petrec Eternitate într-o pedeapsa sau slujire permanentă?
Nu cred că ar fi o modalitate prea interesanta să-ți petreci Eternitate sau in chinuri sau in slujire a altuia!

Iar elementul care ține încă vie această Lume este Frica!

Frica este Control!

Frica este Bani veniți din ORICE!

Religie, Medicamente, Securitate, Bănci,Imagine,Caritate,Lege, Credință etc.

Totul este Susținut de Frică!

Vine Criza. . Frică

Vine Războiul... Frică

Vine Bau Bau...

Vin Corona....

Vine Moartea....

VINE SFÂRȘITUL LUMII!!!

Din nou Frică!

Ai două Opțiuni:
1.Cumperi tot ce îți oferă cei care Generează aceasta Frică!
2.Esti parte din cei care o Generează!

Sau pur și simplu cauți o modalitate să ieși din acest "joc psihopat".

Adică nu ți-a ajuns?

[cozia]

În prealabil postat de Nietzsche

Prin aceaste fraze tocmai ce l-ai contrazis flagrant pe apostolul Pavel.

"8.Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; 9.Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni."

Aici nu zice nimic de Botez ci doar "prin credinta" care este altceva.

În prealabil postat de Nietzsche

Harul nu poate fi dobândit pentru ca este un dar! Îl primești la botez ca dar, și nu poate fi dobandit pe parcurs, pentru că asta ar însemna munca ta. Cei din biserica primară se botezau la o vârstă matură și în deplină cunoștință de cauză și astfel recunoșteau și harul pe care îl primeau

Ok, si daca -l primesti in dar de ce continui sa nu auzi vocea Harului in momentul cand mireanul cu familia sa intra intr-o depasire periculoasa si se ciocneste fatal cu un TIR? ...sau cand ia o curba in viteza. De ce nu aude o voce a Harului care sa-i spuna sa reduca viteza debila de la 140km/ora la 40 kilometri/ora ca altfel in urmatoarele secunde se va incolaci in jurul unui copac .

Zilnic aproape vedem la stiri cum se duc de-amboulea familii intregi botezate.
De ce, botezati fiind, ramane debilismul asta in capul lor?

[CristianR]

În prealabil postat de Nietzsche

Prin aceaste fraze tocmai ce l-ai contrazis flagrant pe apostolul Pavel.

"8.Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; 9.Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni."

Cu totul de acord cu Sf. Ap. Pavel. El se referă acolo la faptele legii, pe care se bazau evreii, și care nu sunt mântuitoare. Mântuirea este exclusiv darul lui Dumnezeu și se dă tutoror celor care nu-I întorc spatele.

Iar lucrul la care m-am referit eu mai sus este tocmai străduința de a sta mereu cu fața către Hristos pentru a beneficia de harul Său. Este un efort pe care trebuie să-l facem noi, însă fără darul Lui, efortul nostru nu ne mântuiește, pentru că singuri "nu putem adăuga un cot staturii noastre".

Este o întâlnire la jumătatea drumului, dacă vrei. Dumnezeu coboară, dar și noi trebuie să facem efortul de a-L întâmpina. Oare roadele pomilor nu sunt darul lui Dumnezeu? Însă dacă tu nu lucrezi livada, dacă nu selecționezi pomii... vei avea cel mult mere pădurețe.

Apostolul Pavel nu îndeamnă nicăieri la lene în așteptarea harului. Din contră, îndeamnă permanent la vigilență și la strădania de a ne împotrivi păcatului, căci fără aceasta, el se insinuează pe nesimțite în sufletul oricărui om (iar unde este păcat nu poate fi har):

„Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, luptându-vă împotriva păcatului.” (Evrei 12,4)

Oare și Ap. Iacov îl contrazice pe Sf. Pavel când spune:

„Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta, din faptele mele, credința mea.” (Iacov 2, 18)?

Evident că nu. Credința trebuie să fie lucrătoare, omul creat după chipul lui Dumnezeu trebuie să lucreze, pentru că El însuși lucrează, după cum spune Hristos:

„Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez.” (Ioan 5, 17)

Care e deosebirea în ceea ce voi ortodocși practicați prin rugăciunea inimii și meditațiile unui budist? Niciuna! Ambele sunt fapte spirituale și implicit denotă lucrarea ta nu a lui Dumnezeu. Harul nu poate fi dobândit pentru ca este un dar! Îl primești la botez ca dar, și nu poate fi dobandit pe parcurs, pentru că asta ar însemna munca ta.

Diferența estențială este aceea că un creștin prin rugăciune intră în dialog cu Hristos, într-o relație de iubire, simțind prezența Lui tot mai mult în inima și în viața sa, transfigurându-se, înviind cu sufletul încă din această viață. Nu atât tehnica rugăciunii contează, cât gândul fierbinte către Dumnezeu făcut în orice împrejurare a vieții.

Sunt și creștini care ating această stare în alte moduri decât rugăciunea inimii: rugându-se cu propriile cuvinte, cântându-și credința ori preluând sau ușurând suferințele semenilor. Toate, însă, cu dragoste, care nu-i de la ei, ci de la Dumnezeu.

Harul ni se dă, precum spui, la botez. Și nu numai, ci în toate tainele și rugăciunile Bisericii. Dar îl pierdem, pentru că suntem nestatornici și înclinarea noastră spre rău rămâne în noi, chiar dacă ne-am botezat. Nașterea din nou începe cu Botezul, dar trebuie continuată toată viața. Practic, această viață limitată nu este altceva decât o fază embrionară din punct de vedere duhovnicesc. Nu devenim de la început oameni duhovnicești, este un proces îndelungat. În unii convertirea, nașterea omului nou, se petrece într-o clipă – cum a fost Ap. Pavel. Altora le trebuie toată viața.

Cei contemporani cu apostolul se rugau în harul pe care l-au primit la botez spre a face voia Tatălui, și duhul era cel ce se ruga nu mintea lor, spre deosebire de voi care va rugați sa primiți har, să primiți duh pentru ca nu aveți. E cam mare diferența!

Într-adevăr, suntem departe de credința și harul pe care-l aveau cei din Biserica primară; chiar foarte departe. Și de aceea căutăm să regăsim duhul care a impregnat rugăciunile și învățăturile pe care ni le-au lăsat ei. Măcar de-am înțelege cât de valoroase sunt și de-am reuși ca, dând la o parte ambalajul vechi, ponosit, pate inadecvat pentru vremurile noastre, alcătuit din cuvintele lor, să ajungem la acel miez inestimabil, de duh, capabil să aprindă și în noi focul care a ars în inimile lor.