Intrebari despre pocainta

[CristianR]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Intrebarea mea era daca e formalizat undeva, in vreun indreptar,in vreun studiu ,in vreun sinod, acest pacat al ingrijirii exagerate de cele lumesti (apropiat de ce zice Cozia cu inchinarea la mamona , care vine tot din Cuvantarea de pe Munte )

Dar pericopa evanghelică "Despre grijile vieții" din a treia duminică după Rusalii? Coroborată cu cea despre datoria de a înmulți talanții, deci de a nu irosi vremea, mie îmi pare suficient, iar spovedania de ce nu s-ar face după Evanghelie, nu neapărat după îndreptar? Dacă duhovnicul îmi tâlcuiește aceste pericope, nu cred că va ridica o sprânceană dacă îi voi mărturisi că păcătuiesc în sensul celor tâlcuite de el.

De altfel, cred că acele scurte citiri din Apostol și Evanghelie făcute la fiecare Liturghie de milenii în Biserică sunt baza și dreptarul viețuirii creștine. Dacă am ciuli urechile de fiecare dată când sunt rostite și am reuși să le punem la inimă, n-ar mai fi nevoie de catehizare. Mai bine zis, catehizarea pe vremea Sf. Ioan Gură de Aur consta tocmai în tâlcuirea Evangheliei.

Oare e undeva formalizata aceasta ingaduinta,in vreun Sinod mai nou.

Măturisesc că n-aș fi știut să răspund fără ajutorul ChatGPT, dar până la urmă, de ce nu, dacă e de folos: Cel mai vechi act normativ în sensul ăsta ar fi Canonul 4 al Sf. Vasile cel Mare, care spune câți ani să fie opriți de la împărtășanie cei căzuți, după care să se ierte.

Norma rămâne unicitatea căsătoriei, iar îngăduința este excepție reglementată, nu derogare liberă.

Cum sa fac asta practic? Ma duc la Biserici prin preajma si ma uit cand spovedeste?
Dar de multe ori se spovedeste doar in perioada posturilor daca stau sa ma gandesc.

Da, vezi programul afișat. Uneori îl găsești pe net. Sunt și preoți care au program de spovedit inclusiv în afara posturilor. Ți-am scris pe privat.

Sa incep eu insuti sa ma judec, sau sa incep eu insuti sa iti dau feedback :) ?

Să mă "judeci" aș fi vrut, că lauda n-ar face decât, așa cum ai intuit, să-mi hrănească pofta de slavă deșartă, care se ține ca scaiul de mine. De-aia și Părinții spun (dar și pedagogii), să lauzi – respectiv să critici – nu omul, ci faptele lui.

Cât privește echilibrul, acela e un dat, nu-i un merit, căci nu l-am câștigat prin efort personal. Eu nici pe gheață nu prea cad, deși alunec; dar pășesc cu grijă (de-aia bună :)

P.S. Problema cu diacriticile care apare când citezi pe cineva care le-a folosit se rezolvă dacă înainte să dai drumul mesajului apeși pe "Vizualizare". Sau, dacă ai editat, pe "Advanced view".