Razboiul crestinilor cu diavolii!

[georgeval]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Intr-adevar, de asta au cazut... Dar se pune problema daca nu sunt capabili de smerenie ca sa redevina ce au fost (din mandrie) sau li se refuza posibilitatea asta.

Sfantul Ioan Damaschin spune:"Dumnezeu ofera si diavolului, pururea, cele bune. Caci este izvorul celor bune, din care izvoraste bunatatea. Dar fiecare participa la ce le bune dupa cum s-a facut pe sine capabil de ele". De aceea nu Dumnezeu este cauza chinurilor eterne ale diavolului, ci acesta "de la sine se chinuieste si s-a facut el insusi pricina siesi de pedeapsa, mai bine zis se pedepseste pe sine insusi, dorind cele ce nu sunt"

[veilur]

Se mai numeste si "Razboiul nevazut",
Este un raboi greu din care putini vor izbandi > "Multi chemati, putini alesi."

[dobrin7m]

În prealabil postat de veilur

Se mai numeste si "Razboiul nevazut"
Este un raboi greu din care putini vor izbandi > "Multi chemati, putini alesi."

Este un razboi greu pentru cei putin credinciosi. Daca esti intarit in credinta si te lasi in Voia lui Dumnezeu, lucrand poruncile Domnului nu ai de ce sa te temi.
Nu trebuie sa dai inapoi de la lupta de frica ca te va dobori.
Sfintii Parinti ne invata ca nu trebuie sa ne temem de ei, ca sunt slabi si prosti.
Si ca daca avem pe Dumnezeu in gand mereu si rugaciune neincetata si dorinta de pocainta inzbandim.

[windorin]

În prealabil postat de georgeval

Sfantul Ioan Damaschin spune:"Dumnezeu ofera si diavolului, pururea, cele bune. Caci este izvorul celor bune, din care izvoraste bunatatea. Dar fiecare participa la ce le bune dupa cum s-a facut pe sine capabil de ele". De aceea nu Dumnezeu este cauza chinurilor eterne ale diavolului, ci acesta "de la sine se chinuieste si s-a facut el insusi pricina siesi de pedeapsa, mai bine zis se pedepseste pe sine insusi, dorind cele ce nu sunt"

Frumos cuvant al Sfantului Ioan Damaschin. Cam acelasi lucru se gaseste si la Sfantul Isaac Sirul: "Dumnezeu iubeste la fel de mult pe cei din rai si pe cei din iad, insa iubirea Sa se simte diferit de catre fiecare, de unii ca mangaiere, iar de altii ca suferinta chinuitoare, odata ce au constientizat deplin cat de mult au gresit fata de iubire, in toata viata lor." (parafrazare)

Sa nu ne dorim sa vedem nimic din cele ceresti, din lumea duhurilor. Nici bune si nici rele.
Este o vreme pentru toate.
Pana si cele mai mici apropieri constiente de diavol sunt cutremuratoare. Sa nu le dorim.

Un parinte din Pateric, cand i'a aparut Hristos la rugaciune, si'a inchis ochii si a fugit intr'un colt al chiliei (din smerenie, neconsiderandu'se pe sine vrednic a'L vedea pe Domnul) si a zis: "Doamne, eu nu in aceasta lume vreau sa te vad, ci in cealalta."

[costel]

Numai cel cazut spune ca doreste sa-l intalneasca pe demon fata catre fata, sa lupte cu el. Omul duhovnicesc zilnic inchide usa, nu are niciun motiv sa gazduiasca demoni, fie ei si "osteniti".

[dobrin7m]

În prealabil postat de costel

Numai cel cazut spune ca doreste sa-l intalneasca pe demon fata catre fata, sa lupte cu el. Omul duhovnicesc zilnic inchide usa, nu are niciun motiv sa gazduiasca demoni, fie ei si "osteniti".

Adevarat.
Numai ca de cele mai multe ori vine el nechemat ca sa zadarniceasca dorinta noastra de pocaire.
Ei ispitesc si pe ingeri darmite pe noi pacatosii.
Sfintii Parinti ne invata prin propria lor traire cum sa luptam cu diavolii.

[adam000]

În prealabil postat de windorin

Frumos cuvant al Sfantului Ioan Damaschin. Cam acelasi lucru se gaseste si la Sfantul Isaac Sirul: "Dumnezeu iubeste la fel de mult pe cei din rai si pe cei din iad, insa iubirea Sa se simte diferit de catre fiecare, de unii ca mangaiere, iar de altii ca suferinta chinuitoare, odata ce au constientizat deplin cat de mult au gresit fata de iubire, in toata viata lor." (parafrazare)

Asta suna a deznadejde - lipsa nadejdii in iertarea (din mila, din iubirea) Lui Dumnezeu si in faptul ca, cu ajutorul Lui Dumnezeu, se pot apropia de Dumnezeu incercand sa-I faca voia in viitor.

[George.m]

"Diavolul umbla ca un leu racnind, cautand pe cine sa inghita, impreuna cu puterile sale. Prin urmare, sa nu inceteze niciodata atentia inimii, trezvia, impotrivirea si rugaciunea catre Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Caci ajutor mai mare, afara de Iisus, nu vei afla in toata viata ta. Fiindca numai Domnul singur cunoaste, ca Dumnezeu, vicleniile, mestesugirile si inselaciunile dracilor.

Asadar sufletul sa se increada in Hristos si sa-L cheme pe El si sa nu se infricoseze nicidecum. Caci nu lupta singur, ci cu infricosatul Imparat Iisus Hristos, Facatorul tuturor celor ce sunt, trupesti si netrupesti, sau vazute si nevazute"(Isihie Sinaitul, Cuvant despre trezvie si virtute, c.39, Filocalia IV).

[lore86]

În prealabil postat de adam000

Asta suna a deznadejde - lipsa nadejdii in iertarea (din mila, din iubirea) Lui Dumnezeu si in faptul ca, cu ajutorul Lui Dumnezeu, se pot apropia de Dumnezeu incercand sa-I faca voia in viitor.

In iad nu mai vorbim de viitor, in sensul ca cei de acolo se pot ppcai ca sa se poata apropia de Dumnezu in viitor.

Raspusnul era frumos si clar. Dragostea lui Dumnezeu va fi binecuvantare si pedeapsa in acelasi timp, in functie de locul in care se afla fiecare.
Asa e si cu lumina: buna e lumina ptr un ochi sanatos, dar aceeasi lumina buna devine rea ptr un ochi bolnav, care n-o poate suferi.

[George.m]

"Sunt draci necurati, foarte vicleni printre cei vicleni, care ne sfatuiesc nu numai pe noi sa savarsim pacatul, ci voiesc sa facem partasi si pe altii la savarsirea raului, ca sa ne pricinuiasca o mai cumplita osandire.

Am vazut pe unul invatand de la altul deprinderea cea rea. Si cel ce invata pe celalalt, venind la simtirea de sine, a inceput sa se pocaiasca si s-a oprit de la rau; dar pocainta lui si-a pierdut taria si rodul din pricina ucenicului" (Sfantul Ioan Scararul, Despre dreapta socoteala, in Scara, Filocalia IX c.13).