Razboiul crestinilor cu diavolii!

[Florin-Ionut]

Intr-adevar, de asta au cazut... Dar se pune problema daca nu sunt capabili de smerenie ca sa redevina ce au fost (din mandrie) sau li se refuza posibilitatea asta.

[georgeval]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Intr-adevar, de asta au cazut... Dar se pune problema daca nu sunt capabili de smerenie ca sa redevina ce au fost (din mandrie) sau li se refuza posibilitatea asta.

[SIZE=2]Posibilitatea caderii unor ingeri si transformarea lor in duhuri rele este implicata in faptul ca au natura spirituala creata, deci ca sunt fiinte rationale si libere, marginite, putand sa ramana si sa progreseze in bine, precum si sa se indrepte spre rau. Caci orice creatura este schimbatoare, numai ceea ce este necreat este neschimbator. [/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2]Diavolul s-a facut din proprie initiativa cauza caderii pentru sine si pentru ceilalti; inainte de diavol n-a pacatuit nimeni, iar el a cazut nu fiindca in natura sa ar fi fost sadita aplecarea spre rau, ci fiind creat bun s-a hotarat el insusi spre pacat. [/SIZE]

[SIZE=2]Sfantul Ioan Damaschin, vorbind despre aceasta, zice : "Dintre puterile ingeresti, intiistatatorul cetei celei mai de jos... nu a fost rau prin natura, ci a fost bun, a fost facut spre bine, si nu avea in el de la Creator nici cea mai mica urma de rautate; cu toate acestea, el n-a su*ferit luminarea si cinstea pe care Creatorul i-a daruit-o, ci, prin vointa lui libera, s-a mutat de la starea sa naturala la o stare contrara naturii sale si s-a ridicat impotriva lui Dumnezeu care l-a facut, voind sa se im*potriveasca Lui... "[/SIZE]

[SIZE=2]Cat priveste caderea ingerilor rai, Biserica nu a formulat o invatatura oficiala.Totusi, se poate determina cu siguranta ca aceasta a avut loc inainte de inceputul istoriei umane, daca se are in vedere ca: 1. de la crearea ingerilor pana la caderea unora a trebuit sa treaca un oarecare timp ; 2. diavolul a aparut ca ispititor al celor dintai oameni, deci cazuse inainte de a fi fost creat omul, si 3. ca Sfanta Scriptura ne spune ca Ťdia*volul pacatuieste dintru inceputť (I Ioan, 3, 8). [/SIZE]

[SIZE=2]Caderea ingerilor rai a fost, dupa invatatura Bisericii, radicala si de*finitiva, pentru ei nemaiexistand posibilitatea mantuirii. Consecinta cade*rii lor este condamnarea vesnica. [/SIZE]

[SIZE=2]Diavolului si ingerilor lui le este pre*gatit focul cel vesnic (Matei, 25, 41 ; Apoc, 20, 10), greseala lor fiind asa de mare si impietrirea totala, incat nu mai pot fi crutati (II Petru, 2, 4), caci nu si-au pastrat vrednicia si au parasit locasul in care au fost ase*zati la creatie (Iuda, 6). [/SIZE]

[SIZE=2]Sfantul Ioan Damaschin spune: "Dupa cadere ei nu mai au posibilitatea pocain*tei, dupa cum nu o au nici oamenii dupa moarte".[/SIZE]

[silverstar]

[COLOR=green]Cum arata diavolul? A facut cumva cineva poze cu el sa ni-l arate si noua? Sau acesta exista doar in imaginatia unor persoane dornice sa-i faca reclama?[/COLOR]

[AndreiB]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Cum arata diavolul? A facut cumva cineva poze cu el sa ni-l arate si noua? Sau acesta exista doar in imaginatia unor persoane dornice sa-i faca reclama?[/COLOR]

doamna draga, sa stii ca seamana destul de bine cu persoana pe care o admiri cu inFOCare. e vorba de elena udrea. si de diavol.
parerea mea.

[dobrin7m]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Cum arata diavolul? A facut cumva cineva poze cu el sa ni-l arate si noua? Sau acesta exista doar in imaginatia unor persoane dornice sa-i faca reclama?[/COLOR]

Despre asta nu trebuie vorbit nici in gluma.
Diavolul este duh. Pentru ca este duh are corp imaterial in sensul perceput de noi oamenii. Poate capata forme diferite. Dar in starea lui, forma ce o capata este a unui om, iar consistenta este ca un nor imaterial, negru, spun ca un nor, pentru ca este de necomparat.
Are doi ochi, in sens omenesc, da nu ca ochii ce ii stim noi, si cum ii percepem noi, pentru ca sunt doua focuri rosiatice, dar rece, foc rece la culoare si rau. E greu de explicat in cuvinte omenesti. Are putere asupra simturilor, iti poate viri in minte ganduri care nu sunt ale tale dar par a fi ale tale, asta poti sa deosebesti doar in timp, cat inaintezi in curatirea ta de pacate, la inceput nu iti dai seama.

Cel care nu are ispite de la diavol nu se afla pe drumul cel bun al curatirii.
La inceput diavolul te ispiteste prin ganduri iar daca starui in curatirea ta si in indreptarea ta te ataca de-a dreptul. atunci ti se arata, sau te loveste, si multe altele.
Multi nu il vad si nu l-au vazut niciodata pentru ca stagneaza in starea aceea de inselare, sau doar de ispitire prin ganduri. daca da roade doar ispitirea in ganduri el nu mai are nevoie sa te sperie altfel. E multumit ca asa usor te tine in mana lui.
Gandurile tale , care sunt ale tale el nu le stie, dar daca exprimi cu voce tare, atunci te aude si zadarniceste ceea ce tu vrei sa faci bun.
Nu trebuie sa te temi de el. Trebuie sa stai neclinitit si sa persisti in a te ruga Domnului si a cere sa te intareasca in credinta.

In clipa in care decizi sa te indrepti, sa te eliberezi de pacate, din aceea clipa incepe razboiul cu diavolul.
la inceput este doar cel al gandurilor.
E bine sa nu ne gandim la el, sa nu vorbim despre el, sa nu ii pronuntam numele prea des. Ca acolo unde este spus si amintit des acolo este si el.


``"Inainte ca vrajmasul sa inceapa lupta, incepe bombardarea cu ganduri. Rugaciunea lui Iisus este arma cea mai grea (puternica) impotriva gandurilor vrajmasului."


"Ingerii ne impart gandurile curate, demonii pe cele murdare. Fiecare da celorlalti din ceea ce are."


""Inapoia Mea, satano!" De vreme ce Hristos i-a spus diavolului astfel, noi de ce sa purtam discutii cu el prin gandurile cele de-a stanga?" ``

Din apoftegmele Parintelui Paisie Aghioratul

[georgeval]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Intr-adevar, de asta au cazut... Dar se pune problema daca nu sunt capabili de smerenie ca sa redevina ce au fost (din mandrie) sau li se refuza posibilitatea asta.

Sfantul Ioan Damaschin spune:"Dumnezeu ofera si diavolului, pururea, cele bune. Caci este izvorul celor bune, din care izvoraste bunatatea. Dar fiecare participa la ce le bune dupa cum s-a facut pe sine capabil de ele". De aceea nu Dumnezeu este cauza chinurilor eterne ale diavolului, ci acesta "de la sine se chinuieste si s-a facut el insusi pricina siesi de pedeapsa, mai bine zis se pedepseste pe sine insusi, dorind cele ce nu sunt"

[veilur]

Se mai numeste si "Razboiul nevazut",
Este un raboi greu din care putini vor izbandi > "Multi chemati, putini alesi."

[dobrin7m]

În prealabil postat de veilur

Se mai numeste si "Razboiul nevazut"
Este un raboi greu din care putini vor izbandi > "Multi chemati, putini alesi."

Este un razboi greu pentru cei putin credinciosi. Daca esti intarit in credinta si te lasi in Voia lui Dumnezeu, lucrand poruncile Domnului nu ai de ce sa te temi.
Nu trebuie sa dai inapoi de la lupta de frica ca te va dobori.
Sfintii Parinti ne invata ca nu trebuie sa ne temem de ei, ca sunt slabi si prosti.
Si ca daca avem pe Dumnezeu in gand mereu si rugaciune neincetata si dorinta de pocainta inzbandim.

[windorin]

În prealabil postat de georgeval

Sfantul Ioan Damaschin spune:"Dumnezeu ofera si diavolului, pururea, cele bune. Caci este izvorul celor bune, din care izvoraste bunatatea. Dar fiecare participa la ce le bune dupa cum s-a facut pe sine capabil de ele". De aceea nu Dumnezeu este cauza chinurilor eterne ale diavolului, ci acesta "de la sine se chinuieste si s-a facut el insusi pricina siesi de pedeapsa, mai bine zis se pedepseste pe sine insusi, dorind cele ce nu sunt"

Frumos cuvant al Sfantului Ioan Damaschin. Cam acelasi lucru se gaseste si la Sfantul Isaac Sirul: "Dumnezeu iubeste la fel de mult pe cei din rai si pe cei din iad, insa iubirea Sa se simte diferit de catre fiecare, de unii ca mangaiere, iar de altii ca suferinta chinuitoare, odata ce au constientizat deplin cat de mult au gresit fata de iubire, in toata viata lor." (parafrazare)

Sa nu ne dorim sa vedem nimic din cele ceresti, din lumea duhurilor. Nici bune si nici rele.
Este o vreme pentru toate.
Pana si cele mai mici apropieri constiente de diavol sunt cutremuratoare. Sa nu le dorim.

Un parinte din Pateric, cand i'a aparut Hristos la rugaciune, si'a inchis ochii si a fugit intr'un colt al chiliei (din smerenie, neconsiderandu'se pe sine vrednic a'L vedea pe Domnul) si a zis: "Doamne, eu nu in aceasta lume vreau sa te vad, ci in cealalta."

[costel]

Numai cel cazut spune ca doreste sa-l intalneasca pe demon fata catre fata, sa lupte cu el. Omul duhovnicesc zilnic inchide usa, nu are niciun motiv sa gazduiasca demoni, fie ei si "osteniti".