În prealabil postat de Florin-Ionut
M-am gandit ca ar fi de folos sa citim impreuna o carte controversata, care se gaseste de vanzare si in Biserica Ortodoxa. As vrea sa incep astazi sa o postez capitol cu capitol, iar daca cineva va vrea sa o comenteze, este binevenit.
Cartea I: Îndrumari de folos pentru viata sufletului
Capitolul I
URMÎND PAS CU PAS PE HRISTOS, SA TRECEM CU DISPRET PESTE DESERTACIUNILE LUMII
1. Cel ce ma urmeaza nu umbla în întuneric (In 8, 12), zice Domnul. Sînt chiar cuvintele lui Hristos, îndemnîndu-ne sa traim întru totul dupa pildele vietii lui, daca dorim cu adevarat sa propasim întru lumina, dezrobiti de orice orbire a inimii. Iata de ce prima noastra straduinta se cuvine sa fie aceea de a chibzui si cugeta adînc la viata lui Isus Hristos.
2. [COLOR=red]Învatatura primita de la Hristos depaseste cu mult toate învataturile sfintilor[/COLOR], iar cel ce are în inima darul duhului sau nu va întîrzia sa descopere în ea miezul unei mane ceresti (Ap 2, 17). Se întîmpla ades ca multi dintre cei care asculta în chip obisnuit cuvîntul Evangheliei nu îi simt decît prea putin chemarea, caci le lipseste duhul lui Hristos. Cel ce vrea cu adevarat sa înteleaga si sa guste cuvintele lui Hristos, va trebui, tocmai de aceea, sa-si rînduiasca cu sîrguinta întreaga viata dupa pildele vietii Domnului.
3. La ce ti-ar folosi sa dezbati de-a fir-a-par nepatrunsele taine ale Sfintei Treimi, daca, lipsit în sufletul tau de virtutea smereniei, ai displace Sfintei Treimi? Într-adevar, nu vorbele dibace si iscusite sînt cele ce fac omul sfînt si drept în ochii lui Dumnezeu, ci viata cea de toate zilele traita în virtute. Mai bine ar fi sa simt în inima mea ce este adevarata cainta, decît, pe din afara, sa-i cunosc definitia. Daca ai sti pe de rost toata Scriptura si toata învatatura filosofilor, la ce ti-ar folosi atare stiinta, fara dragostea si harul lui Dumnezeu? Desertaciunea desertaciunilor si toate sînt desertaciune (Eccl 1, 2), în afara de iubirea si slujirea lui Dumnezeu. Cu adevarat, [COLOR=red]aceasta-i întelepciunea cea mai mare:[/COLOR] trecînd cu dispret peste aratarile lumii de fata, sa poti cu barbatie pasi spre împaratia cerurilor.
4. Desertaciune, prin urmare, e sa cauti avutiile trecatoare, dupa cum zadarnic este sa-ti pui în ele nadejdea. Desertaciune, de asemeni, sa jinduiesti dupa onoruri sau sa rîvnesti sa fii ridicat la scaunele înalte. Desertaciune, sa te lasi tîrît de dorintele trupului, poftind acele lucruri de pe urma carora, la sfîrsit, omul nu culege decît osînda. Desertaciune e sa tînjesti sa ai parte de o viata cît mai lunga, în loc sa te îngrijesti ca viata data tie sa fie cît mai buna. Desertaciune, sa fii cu ochii numai la viata de fata si de cea viitoare, cu nesabuinta, sa nu-ti pese. Desertaciune, sa-ti lipesti inima de ceea ce trece cu repeziciune, în loc de a grabi pasul spre acel loc unde desfatarile nu au sfîrsit, ci ramîn ca o bucurie vesnica.
5. Tocmai de aceea, adu-ti adeseori aminte de spusa Sfintei Carti: ochiul nu se satura de a vedea si nici urechea a auzi (Eccl 1, 8). Sileste-te, prin urmare, sa-ti dezlipesti inima de cele vazute si învata sa te apropii cu drag de cele nevazute. Caci lasîndu-se tîrîti de imboldul simturilor lor, multi au ajuns sa-si pîngareasca constiinta, pierzînd astfel harul lui Dumnezeu.
|