Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[leonte]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ati putea sa dezvoltati un pic aceasta idee, eventual dand un exemplu de asemenea "fosta animatoare de bordel" in afara de cazul cunoscut al Sf Maria din Magdala ?

Imi inchipui ca realizati ca, daca nu aveti cel putin o referinta biblica sau patristica despre un asemenea lucru, ar fi o ofensa grava adusa sfintelor lui Dumnezeu, adica un pacat de care trebuie sa va amintiti cu cea mai mare seriozitate la urmatorul examen de constiinta.

Si daca aduc acel exemplu in plus, chiar din sf. Evanghelii ce se va intampla? Imi vor creste aripi sau ma faceti cardinal?

[cezar_ioan]

Ce-ar fi sa treci peste perspectiva inariparii (nu de alta dar nu te-as voi cucos)
si sa ai bunatatea sa pui o lista ilustrativa cu niscaiva exemple (si comentarii, de se poate)?
Iar de nu voiesti, ma lasi pe mine sa caut prin "Vietile sfintilor" si prin Scriptura?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ati putea sa dezvoltati un pic aceasta idee, eventual dand un exemplu de asemenea "fosta animatoare de bordel" in afara de cazul cunoscut al Sf Maria din Magdala ?

Imi inchipui ca realizati ca, daca nu aveti cel putin o referinta biblica sau patristica despre un asemenea lucru, ar fi o ofensa grava adusa sfintelor lui Dumnezeu, adica un pacat de care trebuie sa va amintiti cu cea mai mare seriozitate la urmatorul examen de constiinta.

Hopa!
Mihnea, se cuvine sa imi fac mea culpa: abia acum sesizez, cu ajutorul telefonic al unui bun si bland prieten forumist, ca in citatul pe care l-ai selectat e vorba despre femeile mironosite...

Pai in acest caz pica tot ce ziceam eu. Confundasem subiectul, subiectii, personajele... iertare Mihnea!...

Asadar, frate Leonte, ma alatur lui Mihnea: ce ne poti spune, de fapt? Te rog sa nu ne lasi cu asteptarea-n van!

[leonte]

În prealabil postat de cezar_ioan

Hopa!
Mihnea, se cuvine sa imi fac mea culpa: abia acum sesizez, cu ajutorul telefonic al unui bun si bland prieten forumist, ca in citatul pe care l-ai selectat e vorba despre femeile mironosite...

Pai in acest caz pica tot ce ziceam eu. Confundasem subiectul, subiectii, personajele... iertare Mihnea!...

Asadar, frate Leonte, ma alatur lui Mihnea: ce ne poti spune, de fapt? Te rog sa nu ne lasi cu asteptarea-n van!

Ce grabnici suntem in a cauta raul si greseala celuilalt, eu fiind cel dintai si mai grav decat toti intrucat, desi "vad" ispita cum se naste intre gandurile mele si-mi sporeste rautatea din inima, tot nu ma abtin din a da peste nas...

1. Maria din magdala era femeia pe care Iisus a salvat-o de la uciderea cu pietre.
2. In pilda celor doi datornici la picioarele Mantuitorului era o alta desfranata care i le spala cu lacrimi si le ungea cu mir. Atunci s-a smintit Iuda cartind.
3. Femeia careia nu i se oprea curgerea de sange de sub pantece, tot pentru curvie era.

Dupa inviere avem in vietile sfintilor exista pe cea mai renumita cuvioasa, Maria Egipteanca.

Am sperat totusi ca aveti o bruma de constiinta sa puneti singurei mana pe carti. Cel mai grav lucru ce reiese din replica fratelui Mihnea este Maria Magdalena ar fi fost o exceptie, ca si cum Hristos ar fi avut o slabiciune pentru ea, dar in rest El nu ar fi petrecut cu desfranatele si cu pacatosii. Oare nu ale Sale sunt cuvintele "nu cei sanatosi au nevoie de doctor" ? Oare nu si-ar fi dorit El ca sa roiasca in jurul Sau toate desfranatele si toti talharii pamantului? Oare nu Hristos i-a dat Har lui Moise Arapul, cel mai mare bandit si violator la drumul mare? Oare nu spune pilda lucratorilor viei despre cei care in ultimul ceas primesc aceeasi parte cu toti care au trudit o viata in lupta cu pacatul?

Deci pentru ce v-ati tulburat voi?... Pentru faptul ca termenul mironositele femei apare in Binecuvantarile Invierii si acolo se refera strict la cele care au fost la mormant si au primit vestea de la inger? Toate desfranatele istoriei, care s-au invrednicit de Harul Duhului Sfant sunt inaintea lui Dumnezeu precum femeile care au venit la mormant.

Dar toate astea sunt posibile numai dupa cainta...

[cezar_ioan]

În prealabil postat de rednicgeorge

Lipsirea unuia de celălalt 1) să fie cu bună învoială, ambii să fie de acord; 2) să fie limitată din punct de vedere temporar, sau să fie limitată la un anumit moment sau eveniment însă timpul sau ocazia să fie stabilită de comun acord; 3) are ca scop îndeletnicirea cu rugăciunea (şi cu postul).

Actele omenesti, alegerile si toate demersurile noastre voluntare sunt orientate si fundamentate de un scop. Omul nazuieste sa atinga o tinta, mai mult sau mai putin constient.
S-a facut mare tamtam in ultimul secol in jurul problemei motivatiei, insa, gandindu-se asa pe firul axei motivatie-scop nu s-a bagat de seama ca acest mod de concepere a vietii omenesti este nu doar liniar ci si artificial si gaunos.

Toti oamenii, conform invataturii care pune ca baza a vetii motivatia, toti oamenii ar pieri si si-ar deteriora activitatea daca nu ar avea acest motor al nevoilor (biologice, sociale etc., precum spune Maslow si echipa de umanisti).
Ceea ce se omite insa aici e ca oamenii actioneaza deseori impotriva motivelor proprii si ca sunt trecuti peste privatiuni extraordinar de mari de dorul dupa scop, ca sa zic asa...
Un astfel de scop este, pentru crestin, intrarea in Imparatie.
Forta de atractie a acestui scop este atat de mare incat omul crestin, daca e sa cercetam tarimurile frustrarii, bate absolut toate recordurile in materie de toleranta la frustrare.

Scopul comun al sotilor: indeletnicirea cu postul si cu rugaciunea... De unde, fireste, decurge si abstinenta.
Nimic mai aberant pentru omul obisnuit. Nimic mai firesc, mai omenesc, mai plin de sens pentru omul crestin.

Consider ca abtinerea de la relatiile sexuale intre soti este ca si abtinerea de la hrana: fie trufie, fie prostie, fie conduita necesara in plan medical etc. In orice caz, afacere omeneasca, mai mult sau mai putin arbitrara. Tine de o patologie mai mult sau mai putin evidenta.

Abtinerea, insa, la toate cele omenesti (hrana, sex, alte placeri/activitati recompensatorii) care decurge din rugaciune si viata de evlavie, din cufundarea omului in tarimul intalnirilor cu Dumnezeu este pur si simplu legica. Este o lege tare, pusa de Dumnezeu in om, lege care ne alcatuieste fiinta si viata.

Cine se indeletniceste cu postul si cu rugaciunea stie bine ca, fara sa fie nevoie ca altcineva sa ii atraga atentia sau sa ii aduca aminte, simte singur nevoia unei concentrari aparte asupra duhului care ne leaga de Hristos. Nu ai nevoie de nici o interdictie si de nici o justificare sau intemeiere cognitiva pentru a te tine departe de relatiile trupesti cu sotul/sotia atunci cand traiesti in biserica dinlauntrul rugaciunii. Toate decurg de la sine, fara a mai fi nevoie de infranare.

Dar unde nu e rugaciune, unde omul nu simte binefacerile vietii centrate pe pocainta... acolo toate sunt chinuite, totul e presarat cu razvratire, totul e chin si frustrare si, vai, dupa vreme de postire cu forta si scrisnind din dinti (eventual cu fariseica laudarosenie de sine), vine uraganul sporit al tuturor formelor de nebunie. Si taraboiul o ia de la capat...

Scopul numit rugaciune si post (tinere la pocainta, intru Hristos) aduce ca rod firesc lasarea vietii sexuale pe plan secund sau mai departe, inca, spre nimicuri....
Si toate sub randuiala Bisericii milenare, intrucat omul poate incepe bine acest demers al pocaintei insa faptura noastra e complicata si vulnerabila si multi lupi sunt gata la orice pas sa isi infiga coltii in oitele ratacite de turma...

[Teodosie]

leonte
Infranarea si abstinenta e destul de lejer demonstrat ca sunte benefice.Prin acestea simturile se ascut, puterile cresc, energiile se aduna si poti sesiza mii de detalii vibrezi ca o vioara nu grosolan ca un butuc cum te face pacatul deci e clar ca vezi "peisajul" cu o lentila zeiss nu cu un ciob de borcan murdar , o atingi cu mana de pianist nu de manelist.
Creatorul femeii a facut-o pentru noi si ne-a dat carte tehnica legile sa nu stricam asa minunatie. Nu Il deranjeaza sa o atingem, ca si El le-a atins , ci sa nu o stricam ca atunci e pacat de ea.
Chiar Domnul ne spune ca daca lasam toate ( si era pomenita si femeia pe langa averi copii etc ) pentru evanghelie le vom lua inmultit aici in veacul acesta si viata vesnica.El doreste sa fie asa cum se cuvine prima dorire a inimii noastre dar apoi toata ale Sale sunt ale noastre intru El curate si cinstite.
Cu teoria merge cu practica insa , ne taram :)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Teodosie

leonte
Infranarea si abstinenta e destul de lejer demonstrat ca sunte benefice.Prin acestea simturile se ascut, puterile cresc, energiile se aduna si poti sesiza mii de detalii vibrezi ca o vioara nu grosolan ca un butuc cum te face pacatul deci e clar ca vezi "peisajul" cu o lentila zeiss nu cu un ciob de borcan murdar , o atingi cu mana de pianist nu de manelist.
Creatorul femeii a facut-o pentru noi si ne-a dat carte tehnica legile sa nu stricam asa minunatie. Nu Il deranjeaza sa o atingem, ca si El le-a atins , ci sa nu o stricam ca atunci e pacat de ea.
Chiar Domnul ne spune ca daca lasam toate ( si era pomenita si femeia pe langa averi copii etc ) pentru evanghelie le vom lua inmultit aici in veacul acesta si viata vesnica.El doreste sa fie asa cum se cuvine prima dorire a inimii noastre dar apoi toata ale Sale sunt ale noastre intru El curate si cinstite.
Cu teoria merge cu practica insa , ne taram :)

Infranarea si abstinenta, insist Teodosie, nu sunt opusul pacatului, precum scrii.
Ci ele insele pot fi pacat.
Largeste putin cadrul cugetarii, de voiesti...
Pana nu dam cu totul de poarta rugaciunii, ni-s toate strambe: si abstinenta si toate infranarile sunt in van. Ambitii omenesti cazute, falduri ale trufiei, frici egofilice...
Au nu erau si evreii din vechime, cei mult-deplansi de Domnul (cu "Vai, voua...!") infranati/abstinenti?...

De cand ne e-nfranarea-n sine, Dumnezeu?

Cat priveste faptul ca "e pacat de ea" daca o stricam (pe femeie, adica, precum scrii)... Ei bine, eu cred ca mai degraba e pacat de noi (de noi barbatii si femeile noastre, ziditi si chemati impreuna)!

[Teodosie]

Opusul pacatului este iubirea care este Dumnezeu iar noi percepem normalitatea ca o infranare ca abstinenta de fapt ea e firescul omului .Curatia noua ni se pare grea si trebuie sa ne infranam pentru ca suntem inclinati spre pacat.Cu alte cuvinte Hristos sau Maica Domnului nu au fost abstinenti ci doar normali ei nu au perceput asta ca un efort. Cand vine Harul la noi nici nu stim ce inseamna abstinenta infranare ci pur si simplu traim ca bebelusii la pieptul maicii.

Bineinteles ca atunci cand strici te strici si pe tine , cand faci rau cuiva iti faci si tie si viceversa binele facut altora e si al tau.

Evreii care si-au auzit "vai voua" erau morminte varuite Hristos ii demasca a fi desfranati si vicleni se fatarniceau cu rugaciuni lungi de ochii lumii iar cei adevarati erau radacina cea buna la care tot neamul crestinesc s-a altoit.

[leonte]

În prealabil postat de Teodosie

leonte
1. Infranarea si abstinenta e destul de lejer demonstrat ca sunte benefice.
Prin acestea simturile se ascut, puterile cresc, energiile se aduna si poti sesiza mii de detalii ....

2. Creatorul femeii a facut-o pentru noi si ne-a dat carte tehnica legile sa nu stricam asa minunatie. Nu Il deranjeaza sa o atingem, ca si El le-a atins , ci sa nu o stricam ca atunci e pacat de ea. Chiar Domnul ne spune ca daca lasam toate ( si era pomenita si femeia pe langa averi copii etc ) pentru evanghelie le vom lua inmultit aici in veacul acesta si viata vesnica.

Cu teoria merge cu practica insa , ne taram :)

Daca teoria ar fi corecta, tot ar mai fi o sansa, dar cand teoria incepe a se stramba, devine grav de tot.

1. Viziunea asupra infranarii, pe care o propui, se numeste hata yoga; nu sunt sigur de primul termen, caci vorbesc din amintirile unei conversatii cu un practicant. Cei care imi cunosc postarile stiu despre mine ca nu ma impotrivesc unei teorii sau unei afirmatii doar pentru ca oamenii care o promoveaza au alta culoare la sireturi.

Infranarea despre care vorbesti tu se numeste impotrivire la pacat, la ispita. Prin practicarea unei astfel de tehnici, o anumita zona din creier devine foarte activa, astfel incat tendinta de impotrivire devine un refelx, un tic nervos. Din nefericire, aceasta tendinta ajunge sa scape de sub controlul discernamantului (ca orice tic nervos) si se extinde si la celelalte aspecte ale vietii, iar in cativa ani de practica se va ajunge la dorinta de a arunca cu pietre in fetele ce merg la plaja, intrucat subconstientul recunoaste ispita in acele fetiscane numai cu sutien si bikinii.
Din acest motiv eu nu doresc sa practic nici un fel de sfanta ura, sfant dispret, sfanta manie sau sfanta impotrivire....

2. Hristos a atins femeile, dar nu pentru ca simtea nevoia sa le atinga, ci pentru ca inima lor nu se mangaia daca binecuvantarea nu venea prin atingere. Gandirea lor, ca si a noastra de altfel, era atat de ancorata in carnal incat nu se puteau simti iertate fara atingere, fara mangaierea trupeasca.

Legea lui Moise ai numit-o bine carte tehnica, caci acum 3.800 de ani oamenii erau atat de primitivi si de mizerabili, incat si spalatul pe maini a trebuit sa fie inclus intre poruncile divine. Astazi, toti care nu ne dorim ca semenii nostrii sa aiba minte cat la o gaina, doar ca sa-i putem manipula mai bine, stim si marturisim ca Legea lui Dumnezeu, aceeasi fiind si pana la Hristos si dupa Hristos, nu are drept obiectiv civilizarea sexuala sau culinara a individului, ci apropierea omului de Dumnezeu prin intelegerea tainelor Vesniciei, pentru ca altfel nu este posibil.

Din pacate pentru oamenii nestiutori de carte, cei ce le predica Legea lui Dumnezeu, neputand ei insisi a o implini au inceput a-L face pe Dumnezeu chipul si asemnarea omului. Astfel, atat in Talmud cat si in predania ortodoxa, Dumnezeu se manie, este razbunator, este zelos si gelos, tine de minte raul, persecuta umanitatea pana la al 7-lea sau al 9-lea neam pentru fapta mai stiu eu cui...

Eu m-am lepadat de mult timp de un astfel de zeu si nu-l recunosc ca fiind Facatorul veacurilor, care a patimit si s-a ingropat si a inviat a treia zi. Iar despre cei ce si-au zugravit un idol potrivit pornirilor lor dracesti, Domul iubirii si al intelepciunii sa li se descopere ca sa vina si ei catre adevar!

[aubergine]

În prealabil postat de andreicosmovici

Va salut,

As dori sa pun o intrebare simpla, din registrul vietii practice de familie. Cu tot respectul pentru toata lumea, precizez ca doresc sa ma adresez exclusiv celor care practica abstinenta sexuala ortodoxa autentica, respectiv: relatii sexuale doar cand doresti sa ai copii (evident, doar in perioadele permise), iar in rest - abstinenta totala. Repet: sunt intr-o faza in care NU ma ajuta teoretizari, ci am nevoie de marturii, DOAR de la persoanele care practica abstinenta sexuala ortodoxa autentica şi in mod continuu (retineti cele doua "conditii", pentru ca discutia sa merite sa aiba loc, iar interventiile sa fie incarcate cu autoritate). Este evident ca nu limitez dreptul la libera exprimare, dar mi-as dori ca acest subiect sa contina majoritar marturii. Teoria o cunosc, si o cunoaste aproape toata lumea. Practica ne dă bătăi de cap, după cum spune şi dictonul. Intentionez ca prezentul topic sa constituie, in final, un material de inspiratie pentru toti sotii care cauta astfel de marturii si de exemple, ca sa reuseasca si ei pe frumosul drum al casatoriei.

Intrebarile sunt: cum traiti abstinenta? Cum ati reusit sa ajungeti la abstinenta continua? Ce faceti ca sa va puteti abtine (ce "tehnici" folositi)? Sper ca este clar ca excludem din discutie cazurile de barbati sau femei care, in perioada de abstinenta totala, practica individual onanismul, pentru "indulcirea" abstinentei.

Astept cu mare interes exemple venite de la traitori autentici si deplini ai abstinentei sexuale. Orice observatie, sfat sau gand suplimentar, de la traitori, pe marginea acestui subiect, este binevenita. Multumesc.

Ca de obicei, unii sunt mai catolici decat papa, dupa cum se zice. In orice caz vad ca subiectul e foarte dezbatut daca s-a ajuns la 200 de pagini... 2000 de raspunsuri si 80000 de vizualizari, asta spune multe..