Cugetari din Dharma

[Adrianna]

Acum am vazut raspunsul la intrebarea budist versus calugar. Ati putea dezvolta, ca nu prea am inteles in ce consta exact ceea ce ati scris despre dimensiunea calugareasca.
Multumesc.

[kikyo_ea]

In sensul ca prima.data fiind in.holul.casei aveam.o icoana cu Domnul Iisus pe un perete. L-am intrebat intamplator unde este Doamne Doamne si L-a privit si a zambit. Nu ii mai pusesem aceasta intrebare niciodata. Apoi l.au intrebat si bunicii si a facut acelasi gest. Daca il intrebam unde e mama, nu reactiona. Nu a fost ceva intamplator. Mereu ii puneam intrebari si nu reactiona. Abia la 8 luni a inceput sa ne priveasca si pe noi cand il intrebam, "unde e mama, unde e tata". Nu am.ce alte raspunsuri sa va mai dau doamna Adriana. Cu toate ca spuneti ca aveti cunostinta despre invatatura crestina, din punctul meu de vedere nu este asa. Mai.documentati-va, mai rugati-va sa va deschida Domnul mintea pentru inteleherea Evangheliei Sale. Nu oricine citeste Sfanta Scriptura o si intelege duhovniceste la fel cum nici cei care spun"Doamne Doamne" fara sa Il cunoasca cu adevarat, nu intra in Imparatia Cerurilor.

[Adrianna]

Multumesc de raspuns, acum inteleg ceea ce ati vrut sa spuneti. Copiii sunt curati sufleteste, cu siguranta il recunosc mai usor pe Dumnezeu. Sfantul Ioan Botezatorul a tresarit in pantecele mamei sale cand s-a apropiat Sfanta Fecioara care il purta pe pruncul Iisus in pantece. Iar la catolici, Sfanta Fecioara este vazuta si recunoscuta tot de copii.

Cat despre intelegerea Evangheliei, aici era vorba de intelegerea budismului nu a Evangheliei, deci puteti dezvolta judecata dvs?
Si puteti da o explicatie faptului ca nu toti cei care spun Doamne, Doamne, intra in Imparatie? In ce context si de ce a invatat Domnul acest lucru? Cum il intelegeti dvs? Si care este legatura pe care ati facut-o cu subiectul discutat: budismul?

Multumesc de raspuns.

[kikyo_ea]

"Daca crezi in Dumnezeu si El exista, ai castigat totul. Daca nu crezi in Dumnezeu si El exista atunci ai pierdut totul." Deci, ce te faci daca El exista si tu ai decis sa fii propriul tau Dumnezeu? Cine are mai mult de pierdut? Crestinul sau budistul?

[Adrianna]

Multumesc de raspuns.

Acum inteleg mai bine reactia dvs. Aici nu se punea problema de a renunta la Dumnezeu sau la crestinism in favoarea budismului, ci se punea problema doar de a intelege budismul, si avand in vedere ca exista ceva asemanari intre cele doua, cea mai simpla cale pentru mine de a intelege budismul este aceea de a-l compara cu crestinismul pentru a vedea unde sunt asemanarile si unde sunt diferentele, si repet singurul scop fiind cel de a intelege budismul si nicidecum de a renunta la Dumnezeu si crestinism in favoarea budismului. Singura intrebare care se poate pune este daca avem voie sa studiem budismul. Raspunsul il da Apostolul Pavel in Tesaloniceni cap. 5:20-21 :

"Proorociile sa nu le dispretuiti. Toate sa le incercati; tineti ce este bine;"
Deci putem citi tot ceea ce vrem, si sa retinem ceea ce este bun, si bine-nteles tot apostolul spune ca nu toate ne sunt de folos.

Iar Apostolul Pavel a avut de-a face si cu oameni care nu credeau in inviere de exemplu, chair daca in ceva zei poate ca or fi crezut ei, si acestora Apostolul le zicea foarte franc: daca nu exista inviere si judecata, atunci aveau dreptate sa manance si sa bea si sa profite de viata cum vroiau, dar daca invierea mortilor nu exista pai si moartea lui Hristos ar fi fost zadarnica insa Hristos este inviat si asa vom fi inviati si noi cei ce credem in El. Nimeni nu credea pe ochi frumosi, fara argumente, si asa este pana in ziua de astazi. Pentru a convinge un budist de importanta credintei in Dumnezeu asa cum il inteleg crestinii (si trebuie sa recunoasteti ca nu este usor a intelege conceptul Trinitatii de exemplu, concept care a divizat lumea crestina pana astazi, impreuna cu altele bine-nteles!), deci pentru a-l putea convinge, trebuie cunoscuta credinta lui pentru a-i putea arata ceea ce ii lipseste. Ori eu exact asta am incercat sa aflu, pana unde se aseamana Budismul cu crestinismul si de unde este complet diferit, ce au si ce le lipseste.

Imi cer scuze daca s-a inteles altceva.

[Mosh-Neagu]

Desi am fost toata viata un crestin ortodox, recunosc sincer ca am avut in tineretile mele o mare simpatie pentru calugarii buddisti, mai ales pentru faptul ca, spre deosebire de modul cum se calugaresc ortodocsii, la ei nu mai poti deveni calugar daca ai depasit 12 ani mi se pare. Faceam atunci niste comparatii intre calugarii nostri si ei, si ajungeam la concluzia ca din anumite puncte de vedere ei sunt superiori. Dar era varsta si lipsa de experienta. Sfintenia nu se face pe criterii de varsta, iar pentru multi dintre cei care au cunoscut moartea muceniceasca, poate in prima parte a vietii au fost mai pacatosi decat ceilalti oameni din jurul lor.
De multe ori se pune intrebarea daca ceilalti se mantuiesc... Poate ca raspunsul in primul rand ar trebui sa fie acesta: "Sincera credinta ortodoxa, sigur mantuieste!" Despre ceilalti, probabil se vor mantui si ei, daca duc la randul lor o viata echilibrata, cu dragoste de semeni si fara patimi si orgolii. Este mult prea greu de crezut ca un calugar buddist va ajunge in iad. Dar presupun ca vor fi impartiti si ei "cete-cete", impreuna cu diferite triburi indiene care nu L-au cunoscut pe Mantuitor, dar au cinstit Pamantul si Soarele cu toata fiinta lor.
Probabil seamana a putina mandrie faptul ca, noi, ortodocsii, ne consideram mai fericiti decat ceilalti, fiindca, daca facem intru totul voia lui Dumnezeu, Il marturisim din adancul inimii pe Mantuitorul Hristos si ne cuminecam cu Sfantul Lui Trup si Sange cel putin de patru ori pe an, vom mosteni Imparatia Cerurilor... Asta doar Dumnezeu stie, desi, daca ne cercetam cugetele, vom realiza ca avem atatea pacate ca numai la o astfel de mostenire nu putem noi fi partasi... Dar e foarte trist cum cineva care CUNOASTE varianta mantuirii prin Hristos, alege... buddismul... Fara Sfanta euharistie, suntem la fel ca paganii. Imi vine acum in minte o intamplare auzita de curand si nu ma indoiesc ca a fost reala. Un sfant parinte se ostenea la miezul noptii in genunchi sa-si faca pravila obisnuita si este intrerupt de o bataie in geam si o voce care-i spune: "Lasa totul, ia Sf. Cruce si Sf Potir si mergi degraba in padure in cutare directie si da-i Sf. Impartasanie fratelui tau care se sfarseste." Bietul parinte si-a facut semnul crucii si si-a continuat rugaciunea, considerand ca e o ispita de la diavol. La scurt timp, iarasi a fost intrerupt din rugaciune: "Mergi degraba asa cum ti-am zis si cumineca-l pe fratele tau din padure care se sfarseste!" Parintele s-a tulburat si nici de citit rugaciuni nu mai era in stare, asa ca s-a asezat in pat in speranta ca ispita de la fereastra va disparea. Dar atunci vocea a vorbit mult mai hotarat: "Omule a lui Hristos, nu intelegi ca trebuie sa faci ascultare si sa mergi la fratele tau care se sfarseste si sa-i dai ultima impartasanie?" Si atunci batranul s-a ridicat, si-a luat vesmintele, crucea si sf Potir si a plecat derutat, nici el nu stia unde. A auzit apoi o voce care i-a spus "Tine-te dupa luminita din fata ta!", iar cand a privit mai atent a vazut ceva, ca un licurici, si a tinut directia aceea. Intr-o poenita, statea intins un pusnic care-si tragea ultima suflare. Dupa ce si-a facut datoria, s-a ridicat si s-a intors spre chilia lui din manastire, dar dupa cativa metri s-a gandit sa se intoarca si sa lase un semn in preajma celui care tocmai "placase la Dumnezeu". Uimit a fost fiindca el "fusese luat" deja, iar locul acela era gol...
Fara Sfintele Taine, e greu sa vorbim de viata dincolo de moarte. Cred ca abia aici ar trebui sa reflectam foarte serios. Cand imprejurarile nu ne sunt prielnice si ne nastem intr-o lume lipsita de Hristos, inseamna ca asa a oranduit Dumnezeu si nu cred ca ni se cere mai mult decat putem da. Dar cand avem cea mai mare sansa din viata unui muritor, iar noi alegem buddismul sau mai rau, sectele aparute de la americani in ultima suta de ani, doar din ignoranta fiindca n-am cunoscut niciodata adevarata bucuria a ortodoxiei, suntem cu adevarat de plans, oricat ne-am stradui sa fim buni si iertatori, oricat am spune ca nu bem, nu fumam, nu curvim, nu purtam podoabe, nu ne "sulemenim", facandu-ne parul verde sau rosu, nu ne tatuam sau ne punem belciuge prin buric, nari si alte locuri "delicate"... ne straduim in zadar si ajungem precum pustnicul acela care a avut o vedenie ca se ostenea zilnic sa care apa cu galetile intr-un butoi care nu se umplea niciodata fiindca era spart...

[Adrianna]

Frumoasa povestire :)

Ce parere aveti, cei care mostenesc Imparatia Cerurilor, au un rol deosebit fata de ceilalti in planul lui Dumnezeu sau nu?

Sufletele care merg in Imparatia cerurilor (adica sfintii) o fac imediat dupa moartea trupeasca, inainte de Invierea in trup promisa la a doua venire a Domnului. Domnul Iisus le-a promis apostolilor ca le pregateste loc in Imparatie si vine si ii ia. Iar despre acestia care merg in Imparatia Cerurilor, adica cei cred in El si fac voia Tatalui Ceresc, Domnul a invatat ca vor merge de la moarte la viata fara Judecata.
Deci judecata din Matei capitolul 25 care se va face la a doua venire a Domnului, dupa invierea in trup promisa, nu se poate referi la acesti sfinti, ci se refera tocmai la ceilalti. La aceasta Judecata, oamenii sunt mirati sa il auda pe Hristos zicand sa treaca la stanga sau la dreapta Lui pentru ca (nu) i-au dat sa manance, sa bea etc., ei nu stiu cand anume au facut sau nu au facut acestea tocmai pentru ca nu il cunosc pe Hristos. Crestinii insa stiu, chiar daca nu s-au numarat in ceata Sfintilor, orice crestin care a citit Biblia sau a fost la biserica stie. Cei din Matei 25 insa nu stiu, deci nu este vorba tocmai despre acesti budisti si altii despre care vorbeste Ap. Pavel ca vor fi mantuiti daca isi respecta legea firii lor?
Iar crestinii care au cunoscut Cuvantul Domnului dar nu l-au facut si deci nu se afla in ceata sfintilor si care nu se afla nici printre cei mirati sa auda ca nu l-au hranit pe Hristos, nu vor fi ei cel mai aspru judecati cu acele cuvinte grele ale Domnului de "plecati de la Mine cei ce ati lucrat faradelegea?" (parafrazat din memorie)...

Sunt multi crestini care judeca aspru pe cei din alte religii, insa crestinii care nu ajung in ceata sfintilor la plecarea din aceasta viata, vor avea parte de Judecata cea mai aspra conform Bibliei, mai aspra decat a celor pe care ii judeca... Sau cum scrie in alta parte in Biblie: si greseala din nestiinta se pedepseste dar mai putin decat greseala facuta cu buna-stiinta...

Deci a merge pe Calea aratata de Domnul nu este doar un dar ci si o mare raspundere, de aceea ma intreb daca nu cumva misiunea acestor sfinti nu este una mai mare decat "simpla" lor mantuire...

Multumesc de raspunsuri.

[catalin2]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Despre ceilalti, probabil se vor mantui si ei, daca duc la randul lor o viata echilibrata, cu dragoste de semeni si fara patimi si orgolii. Este mult prea greu de crezut ca un calugar buddist va ajunge in iad. Dar presupun ca vor fi impartiti si ei "cete-cete", impreuna cu diferite triburi indiene care nu L-au cunoscut pe Mantuitor, dar au cinstit Pamantul si Soarele cu toata fiinta lor.

Sfintii ne spun ca si credint afara fapte este moarta dar si faptele fara credinta in Dumnezeu cel Adevarat este moarta. Gasesti explicatia amanuntita la sf. Ignatie Briancianinov si la sf. Serafim de Sarov: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14349
Poruncile contin si primele referitoare la idolatrie, nu doar faptele bune. Daca idolatria este mantuitoare ce rost mai are jertfa Mantuitorului, credinta noastra, Biserica, etc.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de catalin2

Sfintii ne spun ca si credint afara fapte este moarta dar si faptele fara credinta in Dumnezeu cel Adevarat este moarta. Gasesti explicatia amanuntita la sf. Ignatie Briancianinov si la sf. Serafim de Sarov: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14349
Poruncile contin si primele referitoare la idolatrie, nu doar faptele bune. Daca idolatria este mantuitoare ce rost mai are jertfa Mantuitorului, credinta noastra, Biserica, etc.

...Dumnezeu cel Adevarat... Unde este oare, frate drag? In explicatii fara de inteles? Nu spun ca Sf Ignatie Briancianinov, sau Sf Serafim de Sarov, sau Sf Siluan Athonitul nu au avut harul de a se exprima pe intelesul nostru, ci faptul ca noua ne lipseste harul si nu ajungem sa cunoastem decat o farama infima din Dumnezeul cel Adevarat.
Imi vine in minte povestea aceea cu niste ostenitori care se nevoiau pe o insulita, departe de lume si care nu auzisera nici macar de rugaciunea domneasca, ce sa mai spunem de jertfa Mantuitorului... Iar singura lor rugaciune era extrem de ciudata: "Trei noi, trei voi, miluieste-ne pe noi." Dar o inaltau catre cer, catre acelasi Dumnezeu cel Adevarat pe care-L cunoastem si noi, sau mai bine-zis pretindem ca-L cunoastem. Iar prin acea ciudata rugaciune ei ajunsesera la un asa nivel al smereniei incat aveau multe daruri, inclusiv acela de a se deplasa pe apa fara sa se scufunde...
Dumnezeu cel Adevarat este in fiecare dintre noi. Jertfa Mantuitorului, cred eu este mai mult pentru a-l face pe Adam, iarasi partas al Gradinii Raiului. Nu toti avem aceleasi drumuri in viata. Nu toti ne intamplam sa trecem prin raspantii de drumuri unde se face strigare: "Veniti, fratilor, la Cina Imparatului!" Iar daca totusi indraznim sa venim, mai mult dusi de val, suntem aruncati in intunericul cel mai dinafara, daca nu avem "haina sfantului botez"... fiindca nu ni se cuvin nici macar... "Firimiturile ospatului"...
Mantuitorul a spus apostolilor sai: "In caile paganilor sa nu umblati!", dar nu a spus ca pe aceia ii uraste Dumnezeu, ci cu ei are alta socoteala. Sfantul Ierarh Nectarie, pe cand era copil i-a trimis o scrisoare lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a "raspuns", nu printr-un crestin, ci printr-un pagan...
Evreii, care L-au rastignit pe Mantuitor, vor ajunge cu totii in iad? Indiferent ce spun unii sau altii, poporul lui Israel este poporul ales si iubit de Dumnezeu, iar judecata lor va fi data apostolilor care au trait dupa legea lor in timpul vietii, si cunosc firea lucrurilor altfel de cum o cunoastem noi.
Cheile Imparatiei lui Dumnezeu sunt date Mantuitorului. Prin El, avem sansa sa cunoastem Viata dincolo de Moarte, adica sa fim partasi la Cina Imparatului. Dar... e doar O SANSA. Nimeni nu se osteneste pentru noi. Multi chemati, putini alesi... Ce-o fi insemnand credinta fara fapte, oare? Nu cumva dorinta interioara ca TOATA LUMEA sa se mantuiasca? Nu cumva durerea sincera pentru fiecare suflet ratacit, cu atat mai mult daca acesta este fratele tau intru Hristos? Paganul, nu este invitat la Cina, nefericitul, poate fiindca asa a oranduit Dumnezeu, dar nu e meritul nostru ca noi suntem chemati, ci doar ca Dumnezeu s-a milostivit si ne-a dat noua mai mult decat altora...

[Adrianna]

Vad ca aici se face confuzie intre:

1. starea sufletului si locul pe care acesta o sa-l primeasca imediat dupa moartea trupeasca care ne asteapta pe noi toti, si

2. locul pe care fiecare suflet+trup o sa il primeasca dupa a doua venire a Domnului, la sfrsitul lumii acesteia, cand toti oamenii vor invia in trup si cand Domnul impreuna cu sfintii ii vor judeca pe ceilalti, si fiecare din cei judecati va primi locul sau definitiv la dreapta sau la stanga lui Dumnezeu.

In cazul 1. nici un suflet nu poate ajunge in Imparatia Cerurilor daca nu indeplineste toate cele cerute de Domnul Iisus in Evanghelia Sa, inclusiv botezul cu Duh Sfant si Impartasirea cu Trupul si Sangele Sau. Iar cei care le indeplinesc pe toate, trec de la moarte la viata fara judecata dupa spusele Domnului. Este ceea ce au facut apostolii de exemplu, primind locurile pregatite lor de catre Domnul in Imparatie.

Deci un calugar budist, oricat de imbunatatit ar fi, si un evreu oricat de bun ar fi, nu pot trece in Imparatie (de la moarte la viata) imediat dupa moartea lor trupeasca avand in vedere ca nu primit Botezul cu Duh Sfant si nici Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului. Acestia nu pot trece ca si sfintii de la moarte la viata in Imparatie fara judecata ci dimpotriva, acestia vor trebui sa astepte invierea in trup la sfarsitul acestei lumi si judecata lui Hristos, moment in care il vor cunoaste si ei in sfarsit pe Rascumparatorul lor si Acesta la va spune sa treaca la dreapta sau la stanga Lui in functie de faptele lor conform Matei 25. Deci ei fac parte din cazul 2 .
Si mai exista si un caz 3 , acei crestini care, cunoscandu-l pe Domnul nu au lucrat ceea ce Domnul le-a cerut, acestia vor fi dati afara pentru ca au venit cu haina nepotrivita la nunta imparatesca, au lucrat faradelegea. Cred eu ca de aceasta categorie trebuie sa ne fie mai teama noua, crestinilor, decat de categoria a 2-a a necrestinilor din care noi oricum nu putem face parte.


De aceea intrebarea mea legata de cazul 1 era: nu cumva a fi in cazul 1, al sfintilor care ajung imediat dupa moartea trupeasca in Imparatie, nu este atat un privilegiu cat o mare raspundere fata de toti ceilalti? Un rol mai greu care i se da celui chemat si din cauza caruia putini sunt alesi? Iar daca cei care nu sunt alesi dintre cei chemati cad in cazul 3, cazul cel mai aspru, nu trebuie cu atat mai mult sa ne straduim sa fim in cazul 1, noi si cei pe care ii chemam in randurile noastre?