A divorta sau a nu divorta?

[o copila]

Multumesc de raspunsuri!
As putea zice ca sunt doua solutii dimetral opuse :)
Pelerin, nu vreau sa divortez, culmea, inainte de casatorie eram amndoi credinciosi, reuseam sa postim, sa ne spovedim, chiar pana la nasterea copilei. Apoi...........pauza totala! Adica, mergem la biserica, dar mergem cu copila la impartasit, agitatie, nu mai pot asculta slujba, ea nu are rabdare, deci nu pot spune ca particip la sfanta liturghie. Ma rog, dar asa am impresia ca nu ma aude nimeni, stii cum e sa simti ca parca Dumnezeu e suparat pe tine si nu te asculta? Si are si de ce.
Nu suntem in stare sa tinem un post, de spovedit nici nu se pune problema.
Cum spuneam, nu vreau divort, dar......vreau sa ma gandesc la copila, o iubesc enorm, chiar si asta imi reproseaza, ca mereu copila intai si apoi el. Am luat totul pe umerii mei si am gresit, dar nu mi-am dat seama, bucuria de a avea o familie era prea mare. Am gresit.
Daca acum sunt problemele astea, ce va fi peste 10 ani? Si ma doar mult faptul ca imi dezamagesc mama, stiu ca sufera ca s-a chinuit sa ma tina in scoala, a vrut ce e mai bun pentru mine, si eu....ce-am facut.
EUdany, Doamne ajuta ca nu bea! cred ca daca bea, nu l-as fi luat de sot, nu mai stateam pe ganduri. Am fost la preot si am vorbit, sigur, ne indeamna la rugaciune, nu la divort, dar...........simt cateodata ca ma lupt cu morile de vant.

[rusu87]

Cred ca peste 10 ani asa cum ai zis o sa-ti fie mult mai bine ca acum. O sa creasca fetita si o sa ai cu cine vorbi.Certurile astea o sa dureze cam 5 ani cel mult prt ca este timpul de acomodare unul cu celalat.Nu va cunoasteti de aceea va certa-ti.Eu,te sfatuiesc sa ai rabdare cu el prt ca el nu a avut grija niciodat de copii,nu a spalat biberoane nici nu a schimbat copii de scutece. si nici nu crede ca el a spalat vasele sau macar sa dea cu matura etc.Vad ca are totusi vointa si te ajuta la treaba chiar daca nu o face din toata inima.Eu te-as sfatui sa-l lasi sa faca treaba asa cum el poate si cind este rindul tau o faci asa cum tie iti place.Daca tu,tot il chicalesti la cap el se supara si chiar ajunge la vorba ta ca este un inutil.Divortul nu este o solutie.Gindeste-te,si cu celalalt barbat oare nu ai sa te mai certi???Celalalt poate are alte defecte,poate o sa fie mult mai dichisit si detait decit tine si el o sa fie care o sa stea cu gura pe tine,si nu cred ca o sa-ti placa.
Bunul Dumnezeu sa va apere mica casatorie de dusmani,sanatate voua si la bebe.

În prealabil postat de o copila

Multumesc de raspunsuri!
As putea zice ca sunt doua solutii dimetral opuse :)
Pelerin, nu vreau sa divortez, culmea, inainte de casatorie eram amndoi credinciosi, reuseam sa postim, sa ne spovedim, chiar pana la nasterea copilei. Apoi...........pauza totala! Adica, mergem la biserica, dar mergem cu copila la impartasit, agitatie, nu mai pot asculta slujba, ea nu are rabdare, deci nu pot spune ca particip la sfanta liturghie. Ma rog, dar asa am impresia ca nu ma aude nimeni, stii cum e sa simti ca parca Dumnezeu e suparat pe tine si nu te asculta? Si are si de ce.
Nu suntem in stare sa tinem un post, de spovedit nici nu se pune problema.
Cum spuneam, nu vreau divort, dar......vreau sa ma gandesc la copila, o iubesc enorm, chiar si asta imi reproseaza, ca mereu copila intai si apoi el. Am luat totul pe umerii mei si am gresit, dar nu mi-am dat seama, bucuria de a avea o familie era prea mare. Am gresit.
Daca acum sunt problemele astea, ce va fi peste 10 ani? Si ma doar mult faptul ca imi dezamagesc mama, stiu ca sufera ca s-a chinuit sa ma tina in scoala, a vrut ce e mai bun pentru mine, si eu....ce-am facut.
EUdany, Doamne ajuta ca nu bea! cred ca daca bea, nu l-as fi luat de sot, nu mai stateam pe ganduri. Am fost la preot si am vorbit, sigur, ne indeamna la rugaciune, nu la divort, dar...........simt cateodata ca ma lupt cu morile de vant.

[eodor nastasa]

Muta-te in/pe alt(a) sat/comuna/oras/tara/continent/planeta.

[o copila]

În prealabil postat de eodor nastasa

Muta-te in/pe alt(a) sat/comuna/oras/tara/continent/planeta.

Singura.....sau.....?

[heaven]

În prealabil postat de rusu87

Cred ca peste 10 ani asa cum ai zis o sa-ti fie mult mai bine ca acum. O sa creasca fetita si o sa ai cu cine vorbi.Certurile astea o sa dureze cam 5 ani cel mult prt ca este timpul de acomodare unul cu celalat.Nu va cunoasteti de aceea va certa-ti.Eu,te sfatuiesc sa ai rabdare cu el prt ca el nu a avut grija niciodat de copii,nu a spalat biberoane nici nu a schimbat copii de scutece. si nici nu crede ca el a spalat vasele sau macar sa dea cu matura etc.Vad ca are totusi vointa si te ajuta la treaba chiar daca nu o face din toata inima.Eu te-as sfatui sa-l lasi sa faca treaba asa cum el poate si cind este rindul tau o faci asa cum tie iti place.Daca tu,tot il chicalesti la cap el se supara si chiar ajunge la vorba ta ca este un inutil.Divortul nu este o solutie.Gindeste-te,si cu celalalt barbat oare nu ai sa te mai certi???Celalalt poate are alte defecte,poate o sa fie mult mai dichisit si detait decit tine si el o sa fie care o sa stea cu gura pe tine,si nu cred ca o sa-ti placa.
Bunul Dumnezeu sa va apere mica casatorie de dusmani,sanatate voua si la bebe.

Ce te face sa crezi ca va fi mai bine si nu mai rau?Crezi ca lucrurile astea se rezolva pur si simplu?Daca acum nu au o comunicare,de ce ar avea-o peste 5 ani?
Sotul ei este imatur emotional si din ce reiese are un puternic complex de inferioritate care se manifesta si fata de sotie intr-un mod agresiv fatis sau tacit.
O relatie reusita inseamna ceva ce se cladeste de catre AMBII parteneri!
In acelasi timp nu exista acea relatie perfecta in care te intalnesti cu un om si totul merge snur pana inchizi ochii.Acelea sunt utopii,pentru ca nu exista doi oameni identici,fiecare vine cu "bagajul" sau in relatie,diferentele sunt inerente si conflictul la fel.
Acum,problema se pune astfel:
Pot trai cu acele defecte ale partenerului meu de viata?Cu unele da,pana la urma toti le avem pe ale noastre,insa altele s-ar putea sa fie imposibil de indurat.
Daca nu putem si simtim ca este mult prea mult de suportat pentru noi,atunci exista trei variante:
-Ma resemnez si accept situatia,dar imi asum alegerea si eventual nefericirea;
-Incerc sa schimb acele lucruri la el care fac relatia toxica,insa asta se poate doar daca omul respectiv este dispus sa faca vreo schimbare,altfel este o lupta cu morile de vant;
-Parasesc relatia.
Mentalitatea asta de "nu il lasa pentru ca altul poate fi mai rau de atat"...mi se pare o minciunica pe care foarte multe femei si-o spun lor insele.De ce?
Pentru ca sunt dependente,nesigure pe ele si se tem de faptul ca schimbarea le-ar face sa iasa din zona de comfort,de aparenta siguranta pe care o da traiul alaturi de un partener.
Asa se explica,printre altele, cum atatea femei abuzate psihologic,verbal sau chiar fizic continua sa isi petreaca traiul amar alaturi de abuzator.
Abuzul emotional nu lasa urme vizibile precum cel fizic,insa ranile lui sunt mult mai adanci si se vindeca greu.
Tot ce vom pune mai presus de Dumnezeu vom pierde,iar atunci cand ne lasam abuzati astfel de un om pana ajungem sa nu mai functionam normal si sa ne distrugem pe noi,asta facem,pentru ca Dumnezeu ne-a creat in cu totul alte scopuri si ne-a dat in acelasi timp posibilitatea sa alegem.
Nu vreau ca initiatoarea topicului sa inteleaga gresit cum ca as indemna-o sa rupa casnicia,dimpotriva,consider ca este bine sa dai sanse omului si sa incerci sa treci peste hopurile unui mariaj,insa nu cu pretul distrugerii propriei persoane!
La ea insasi se afla toate raspusurile:e fericita?in ce situatie se vede alaturi de el peste 5-10-15 ani?daca nu este multumita si-a facut un plan prin care sa isi repare relatia?daca totusi aceasta nu se va solutiona,cat timp este dispusa sa lupte pentru o schimbare care poate sa vina sau sa nu vina vreodata? etc.
Poate,draga initiatoare a acestui topic,ar fi bine daca din aceasta copila,aparent confuza,neajutorata,ai deveni femeia stapana pe ea si viata ei, si nu sotul,nu mama etc. :)
Dumnezeu sa te lumineze sa gasesti solutia cea mai buna!

[lore86]

problema ta e una f delicata si nu vei gasi raspuns pe forum ci la un duhovnic cu experienta.
problema nu se pune a divorta sau a nu divorta.problema se pune care e solutia optima sa iesiti din criza.
stii care e cel mai mare dusman al linistii familiale?
gura cicalitoare a femeii.din ea se nasc toate certurile, toate problemele.
te rogi zilnic ptr sotul tau?dar ptr soacra?
sunt de acord ca si tu ai dreptate, treaba in casa nu se face de una singura, mai ales daca aveti si un copil, sarcinile sunt multiple.
dar nu poti schimba omul peste noapte:daca mama lui l-a format intr-un anumit fel este f greu sa incerci sa il fomezi tu altfel, mai ales daca asta presupune parasirea comoditatii.
trebuie sa il ingadui, sa il tolerezi asa cum e el, sa incerci sa ii amintesti de responsabilitatile lui dar nu intr-un mod agresiv, cicalitor ci mai bland:te rog frumos, nu vrei sa ii dai tu biberonul copilului in timp ce eu..., sau nu vrei sa iesitu un pic cu copilul afara ca sa pot eu sa..., poti, te rog sa ma ajuti la baita?, sau da tu te rog cu aspiratorul in timp ce eu spal vase.
e f important ca atunci cand il rogi sa faca ceva sa faci si tu ceva in acelasi timp, ca altfel se va simti exploatat.
nu il pune sa spele vase sau rufe, barbatii urasc lucrul asta si s-ar putea sa te refuze.
iarta-l, ingaduie-l, roaga-te mai mult ptr el, fi mai blanda cu el, caci el e sotul tau, tatal copilului tau cu care te-ai unit in fata lui Dumnezeu(sunteti cununati, nu?).
din cate imi spui nu e un om rau, ci un om care a fost crescut oferindu-se totul pe tava, in baza mentalitatii ca doar femeia trebuie sa munceasca in casa, barbatul e destul sa aduca bani in casa.
si f important(nu stiu care e situatia voastra financiara) stati singuri!fara mama, fara tata, fara soacra.intotdeauna parintii intervin in casniciile copiilor ca, deh, partenerul nu e cel mai bun, potrivit ptr copilul meu, si de aici se nasc o serie de probleme. foarte multe familii s-au despartit din cauza parintilor.
mai bine mai greu financiar dar cu liniste in casa.

sa auzim de bine,
Loredana

[o copila]

În prealabil postat de lore86

problema ta e una f delicata si nu vei gasi raspuns pe forum ci la un duhovnic cu experienta.
problema nu se pune a divorta sau a nu divorta.problema se pune care e solutia optima sa iesiti din criza.
stii care e cel mai mare dusman al linistii familiale?
gura cicalitoare a femeii.din ea se nasc toate certurile, toate problemele.
te rogi zilnic ptr sotul tau?dar ptr soacra?
sunt de acord ca si tu ai dreptate, treaba in casa nu se face de una singura, mai ales daca aveti si un copil, sarcinile sunt multiple.
dar nu poti schimba omul peste noapte:daca mama lui l-a format intr-un anumit fel este f greu sa incerci sa il fomezi tu altfel, mai ales daca asta presupune parasirea comoditatii.
trebuie sa il ingadui, sa il tolerezi asa cum e el, sa incerci sa ii amintesti de responsabilitatile lui dar nu intr-un mod agresiv, cicalitor ci mai bland:te rog frumos, nu vrei sa ii dai tu biberonul copilului in timp ce eu..., sau nu vrei sa iesitu un pic cu copilul afara ca sa pot eu sa..., poti, te rog sa ma ajuti la baita?, sau da tu te rog cu aspiratorul in timp ce eu spal vase.
e f important ca atunci cand il rogi sa faca ceva sa faci si tu ceva in acelasi timp, ca altfel se va simti exploatat.
nu il pune sa spele vase sau rufe, barbatii urasc lucrul asta si s-ar putea sa te refuze.
iarta-l, ingaduie-l, roaga-te mai mult ptr el, fi mai blanda cu el, caci el e sotul tau, tatal copilului tau cu care te-ai unit in fata lui Dumnezeu(sunteti cununati, nu?).
din cate imi spui nu e un om rau, ci un om care a fost crescut oferindu-se totul pe tava, in baza mentalitatii ca doar femeia trebuie sa munceasca in casa, barbatul e destul sa aduca bani in casa.
si f important(nu stiu care e situatia voastra financiara) stati singuri!fara mama, fara tata, fara soacra.intotdeauna parintii intervin in casniciile copiilor ca, deh, partenerul nu e cel mai bun, potrivit ptr copilul meu, si de aici se nasc o serie de probleme. foarte multe familii s-au despartit din cauza parintilor.
mai bine mai greu financiar dar cu liniste in casa.

sa auzim de bine,
Loredana

Da, suntem cununati.

Tocmai de accea am si plecat de la soacra mea, ca sa fim doar noi 2, adica 3, dar si-asa dupa fiecare vizita noi ne certam pentru ca ea zice sau face cate ceva. Am hotarat ca, de acum incolo cand mai vine sa o vada pe fetita, eu sa imi fac de lucru afara, ma duc sa ma plimb. Prefer asa decat sa avem iar discutii.
Financiar ne este greu, mai ales acum, dar....suntem doar noi.
intr-adevar, la inceput ii spuneam..."fa aia" si pe el il enerva tonul, chiar daca intentia mea nu era sa dau ordine, dar asa iesea, poate o fi si defect profesional (am avut un post de conducere), si cu subalternii mei foloseam magicul "te rog". Dar nu m-am gandit ca trebuie sa imi rog sotul sa duca gunoiul, sau sa aduca apa, ca doar face pentru familia noastra. El nu trebuie sa ma roage sa fac mancare pentru ca stiu ca trebuie sa fac. Ok, am introdus si "te rog-ul". Face, nu zic ca nu face, dar nu este cu tragere de inima, si normal ca nu iese bine. Ma abtin sa comentez "uite cum ai facut!", si mai retusez eu....dar nu pot sa fiu mereu in spatele lui.
Plus de asta, se plange mereu ca el lucreaza (in 3 schimburi), ca e obosit, ca ce stiu eu.... Bine, nu merg la lucru, dar cine are copil stie ce inseamna sa fii 24 din 24 dupa el, nu e usor.
Si, sincer, nu am incredere sa las copila singura cu el, adica e stangaci, nu se descurca cu ea, nu poate sa ii dea mancare, ea e mofturoasa, e agitata. Nu s-a implicat de la inceput si acum e greu.
Nu l-am pus niciodata sa spele rufe, desi acum cu atata tehnologie e boierie. Dar el nu stie sa bage la masina. Oare nu ar trebui sa stie? Nu, ca asta nu e treaba de barbat......
As trece peste toate astea, as avea rabdare, dar ma deranjeaza si felul lui de a se comporta in public, e foarte incapatanat, i-am astras atentia, dar...."asa ma simt eu bine"..... Si mi se pare ca incerca sa ma indeparteze de ai mei si e nerecunoscator. Chiar azi a mai facut una, ne-a ajutat cineva sa caram ceva, nici macar nu a dat noroc cu el, sau sa intrebe daca vrea un pahar cu apa, etc Acum mi-e rusine de omul ala. A primit totul de-a gata mereu, si e obisnuit sa primeasca in continuare. Cum pot sa schimb asta? Ajungem sa ne ocoleasca toata lumea.

[Bast-et]

În prealabil postat de o copila

Si, sincer, nu am incredere sa las copila singura cu el, adica e stangaci, nu se descurca cu ea, nu poate sa ii dea mancare, ea e mofturoasa, e agitata. Nu s-a implicat de la inceput si acum e greu.

De cand si pana cand stangacii sunt oameni de neincredere????
Inca stangaci se descurca mult mai bine cu pictura si scultura, cei mai mari artisti erau stangaci (Leonardo da Vinci, Raffaello Sanzio, Michelangelo, Picasso, Mozart).

[lore86]

În prealabil postat de Bast-et

De cand si pana cand stangacii sunt oameni de neincredere????
Inca stangaci se descurca mult mai bine cu pictura si scultura, cei mai mari artisti erau stangaci (Leonardo da Vinci, Raffaello Sanzio, Michelangelo, Picasso, Mozart).

:))
se referea la faptul ca sotul e cam neindemanatic...

[Bast-et]

În prealabil postat de lore86

:))
se referea la faptul ca sotul e cam neindemanatic...

dar stangaciul nu este neindemanatic.