Credinta si faptele bune

[LittleSparrow]

În prealabil postat de sophia

Si ma mai intreb un lucru (mai de multa vreme): cat la suta in credinta este fapta buna/socialul si cat la suta teoria cum ii spun eu (ceea ce nu se vede - citit teologie, biserica, post etc.)?
Eu spun: 75% si 25%.
Alte pareri?

Ştiţi dumnevoastră cine e mare contabil?
Şi.... exact.....
Cât despre credinţă....
cât un grăunte de muştar de-ar fi...

[George.m]

În prealabil postat de glykys

Asa e, e un dar, dupa cum si credinta, adevarata credinta e un dar...

Imi place topicul, dar as dori sa precizez ca, pe langa binomul acesta, credinta plus fapte bune, mai este nevoie si de HAR pentru mantuire, harul care ni se daruieste si el in cadrul Sfintelor Taine...

E binevenita precizarea ta; intr-adevar, omul nu se poate mantui prin puterile sale, lipsit de harul lui Dumnezeu; inaintarea omului in viata duhovniceasca fara ajutorul divin e o iluzie.
Prin Sfintele Taine Il primim pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, in fiinta noastra; si El e lucrator intru noi in masura in care Ii permitem.

În prealabil postat de sophia

Sa ne imaginam ca ne ducem duminica la biserica, la slujba. Pe drum intalnim un om aflat la necaz, sau intr-o urgenta medicala.
Ce facem?
Variante:
1. Ne continuam drumul ca sa mergem la biserica si sa fim bine placuti Domnului, sa ne rugam, se impartasim etc. si il lasam pe om in necazul/suferinta lui.

2. Ne oprim si ajutam omul si ne ocupam de el. Facem bine lui, dar il neglijam pe Dumnezeu, credinta biserica.

Pe Dumnezeu nu Il intalnim numai in Biserica. Daca vom crede asta, suntem straini de duhul crestin. Cred ca L-am "neglija" pe Dumnezeu, nu am implini voia Sa daca nu l-am ajuta pe cel aflat in necaz. (Adevarat zic voua, intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut - Matei, 25, 45).

Si ma mai intreb un lucru (mai de multa vreme): cat la suta in credinta este fapta buna/socialul si cat la suta teoria cum ii spun eu (ceea ce nu se vede - citit teologie, biserica, post etc.)?

Nu cred ca trebuie sa reducem poruncile lui Dumnezeu la aspectul lor social. Dumnezeu nu urmareste sa ne faca mai cuminti, sau mai politicosi. El vrea sa ne faca sfinti, dumnezei, fii ai Sai.

Scopul faptelor bune ar trebui sa fie dobandirea Duhului. Degeaba vom fi noi politicosi, amabili, de treaba, daca nu vom avea Duhul Sfant intru noi. Cel mult, vom fi altruisti, amabili, cuminti, dar morti. Dumnezeu doreste sa ne uneasca cu Sine, sa ne dea viata.

[georgeval]

În prealabil postat de sophia

Credinta presupune si fapte bune. Sta scris si in semnatura mea.
Mai degraba credinta exista prin fapte bune
Pe de alta parte insa ma intreb care este legatura intre fapte si credinta?
Oare facem faptele bune numai pentru Dumnezeu si numai ca sa ne aratam credinta?
Nu cred.
Eu una fac faptele bune fara sa stau sa cantaresc si sa judec pentru ce/cine le fac. Le fac pentru ca sunt necesare, pentru ca pot ajuta pe cineva, sau face ceva bun pentru omenire.
Daca ele plac si lui Dumnezeu este si mai bine.
In general exista lucruri care pot sa difere: pot sa existe lucruri/fapte care sa faca bine omului, dar sa nu fie placute lui Dumnezeu si invers.

Am mai adus o data un exemplu in discutie si nu prea s-a raspuns la el. Il pun din nou.
Sa ne imaginam ca ne ducem duminica la biserica, la slujba. Pe drum intalnim un om aflat la necaz, sau intr-o urgenta medicala.
Ce facem?
Variante:
1. Ne continuam drumul ca sa mergem la biserica si sa fim bine placuti Domnului, sa ne rugam, se impartasim etc. si il lasam pe om in necazul/suferinta lui.

2. Ne oprim si ajutam omul si ne ocupam de el. Facem bine lui, dar il neglijam pe Dumnezeu, credinta biserica.

Si mai pun o intrebare: cand ajutam omul o facem pentru el ca are nevoie, sau pentru credinta/Dumnezeu?

Hai sa fim sinceri si sa gandim prin noi insine si nu prin citate, sau alti oameni.

Si ma mai intreb un lucru (mai de multa vreme): cat la suta in credinta este fapta buna/socialul si cat la suta teoria cum ii spun eu (ceea ce nu se vede - citit teologie, biserica, post etc.)?
Eu spun: 75% si 25%.
Alte pareri?

Eu cred ca intre har, credinta si fapte bune exista o relatie indisolubila. Harul naste credinta, iar aceasta se manifesta prin fapte bune.
Cu privire la intrebarea ta referitoare la aproapele nostru, cred ca suficient este sa ne comportam asemenea Samarineanului din pilda si cu siguranta vom ajunge si la casa de oaspeti-din pilda, care este biserica.

[George.m]

Sfantul Simeon Noul Teolog spune, cu privire la legatura stransa dintre credinta si fapte bune:
"Inainte ca Mantuitorul sa se inalte la cer si sa puna intunericul ascunzis al Lui, ne-a dat sfintele Lui porunci, cum ar zice cineva ca niste unelte, iar credinta in El ca un mester. Astfel noi suntem vase, credinta mester, iar poruncile unelte, prin care Cuvantul mester reface si innoieste pe cei ce implinesc poruncile Lui, ca prin lucrarea lor, curatindu-ne, sa ne luminam de catre Duhul, inaintand in cunostinta tainelor Imparatiei cerurilor.

Si precum uneltele fara mester si mesterul fara unelte nu pot face nimic, asa nici credinta fara implinirea poruncilor si nici implinirea poruncilor fara credinta nu ne poate innoi si plasmui din nou, facandu-ne din vechi, noi.

Dar cand le vom dobandi pe amandoua in inima nesovaitoare si ne vom face vase de bun folos Stapanului (2 Timotei, 2, 21), spre primirea Mirelui spiritual, atunci si Cel ce a pus intunericul ascunzis al Lui ne va reinnoi prin darul Duhului Sfant si ne va face din vechi, noi, ne va scula vii din morti" (Intaia Cuvantare morala, Filocalia VI).

[cristiboss56]

În prealabil postat de georgeval

Eu cred ca intre har, credinta si fapte bune exista o relatie indisolubila. Harul naste credinta, iar aceasta se manifesta prin fapte bune.

" Caci prin har ati fost mantuiti , prin credinta ; si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu ; nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni ; caci noi suntem lucrrarea Lui , creati in Hristos Iisus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte , ca sa umblam in ele". ) Efeseni ). Apoi alt pasaj sugestiv este in Filipeni , unde Ap. Pavel spune : "Caci cu privire la Hristos , voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El , ci sa patimiti pentru El . . ." Dar sa nu uitam si indemnurile : " Si robul Domnului nu trebuie sa se certe ; ci sa fie bland cu toti , in stare sa invete pe toti , plin de ingaduinta rabdatoare , sa indrepte cu blandete pe potrivnici , in nadejdea ca Dumnezeu le va da pocainta , ca sa ajunga la cunostinta adevarului ; si venindu-si in fire sa se desprinda de cursa diavolului , de care au fost prinsi ca sa-i faca voia " .

[Marinescu]

În prealabil postat de George.m

Potrivit invataturii Bisericii, intre credinta si fapte bune exista o stransa legatura; pe de o parte, credinta nu exclude faptele bune, ci le presupune, iar pe de alta parte, faptele bune nu au insemnatate duhovniceasca fara credinta.

Credinta lipsita de faptele bune e moarta in ea insasi, spune Sfantul Apostol Iacov. Si diavolii cred in Dumnezeu si se cutremura, dar sunt certati cu El, nu Ii implinesc voia, Il dusmanesc.

Literatura filocalica ne revelaza ca adevarata credinta e nedespartita de fapte bune. O credinta lipsita de fapte bune e socotita a fi oarba, iar faptele bune nu sunt mantuitoare, nu-i innoiesc fiinta celui lipsit de credinta in Iisus Hristos.

Spune Sfantul Teodor al Edesei: "Precum fapta buna fara credinta este cu totul moarta si fara putere (efect), asa si credinta singura, fara fapte de dreptate, nu ne izbaveste din focul cel vesnic. Cel ce Ma iubeste, zice Domnul, va pazi poruncile Mele. Daca iubim deci pe Domnul si credem in El, sa ne sarguim intru lucrarea poruncilor Lui, ca sa castigam viata vesnica.

Iar daca trecem cu vederea pazirea poruncilor Lui, de care asculta toata zidirea, cum ne vom numi pe noi credinciosi, o data ce am fost mai cinstiti decat toata zidirea, dar dintre toate singuri ne aratam neascultatori de poruncile Facatorului si fara multumire fata de Binefacatorul?"

E adevarat ce spui insa, aceste fapte bune oglindesc universul Decalogului cu cele doua dimensiuni ale lui : iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de aproapele.
Daca am credinta in Dumnezeu voi face tot posibilul sa ma inchin Creatorului, sa cinstesc ziua Lui de odihna, sa pastrez curata viata de cuplu sau sa fiu cinstit, corect cu toti si multe altele.
Sunt oameni care fac fapte bune (ajuta pe cineva) insa, acestea nu au nici o valoare in ochii lui Dumneseu daca nu sunt facute din dragoste.

[ioanna]

În prealabil postat de Marinescu

E adevarat ce spui insa, aceste fapte bune oglindesc universul Decalogului cu cele doua dimensiuni ale lui : iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de aproapele.

George.m e ortodox, iar noi cand spunem fapte, ne referim la acele mantuitoare, nu la orice fapte bune. Conform invataturii Bisericii in fapte comuniunea cu Hristos se manifesta ca o dezvoltare a comuniunii incepatoare prin credinta. Faptele care nu sunt din credinta in Hristos nu au valoare pentru mantuire, tot asa nici credinta care nu e lucratoare prin iubire nu e o credinta adevarata. "Credinţa fără faptă şi fapta fără de credinţă vor fi la fel de lepădate" (Diadoh al Foticeii)