Experiente luminoase in iubire/casatorie

[Mihailc]

În prealabil postat de costel

E capabil sa spuna noi, nu doar eu.

N-am mai insistat ieri pe această nuanță a limbajului care mi se pare revelatoare pentru adevărul din inimă. Trecerea, nemijlocită de voință, adică spontană, de vorbitul despre eu și el/ea la noi pare să fie un indiciu important al depășirii individualității egoiste în direcția unității matrimoniale, a trupului unic al cuplului în care partenerii conviețuiesc precum cele două naturi în Hristos: neschimbat, neamestecat, neîmpărțit , nedespărțit. Cine reușește să se apropie de unele ca acestea, a înaintat adânc în taina cununiei, ea însăși inepuizabilă ca tot de e dumnezeiesc.

[lacrimi]

În prealabil postat de Mihailc

Pentru că suntem în Postul Mare și avem nevoie să ne salubrizăm inimile și începând de-acolo tot restul ființei de toate deșeurile și relele sufletești (printre ele și de angoasa singurătății), m-am gândit să inaugurez un subiect cu potențial ziditor despre experiențe pozitive în iubire și/sau căsătorie, mai ales că predominante pe forum, dar și în viață, par să fie mai degrabă exemplele negative.
Nu e vorba aici de laudă, ci de mărturisire întru folosul aproapelui care, poate, și-a împuținat nădejdea că lucrurile pot să meargă și bine între doi oameni uniți la un moment dat de o formă sau alta de iubire.

Există relații împlinite?
Rezistă ele uzurilor fizice și psihice ale persoanelor implicate?
Cum se pierde dragostea și cum poate fi recuperată?
Care e secretul reușitei voastre?
Povestește-ne experiența ta și acceptă să răspunzi la întrebările celor care n-au avut parte de așa ceva!

- Eu cred ca toate relatiile (sau marea lor majoritate) pot fi implinite, daca ambii parteneri fac compromisuri si se accepta asa cum sunt.
- Trebuie sa reziste, mai ales cand este vorba de casatorie. Personal, m-am gandit de multe ori ca mi-ar fi mai bine divortata, decat maritata cu un penticostal. Dar, trebuie sa recunoastem ca Dumnezeu ni le da pe toate cu un scop. Bune, rele, toate sunt pentru zidirea noastra. Si DA, o spun cu mana pe inima: SUNT CU ADEVARAT ORTODOCSA DE CAND SOTUL MEU A TRECUT LA PENTICOSTALI
- Dragostea e secretul oricarei reusite; fara iubire nu avem nimic; fara Dumnezeu suntem singuri...
- Experienta mea?... Marea majoritate a celor de pe forum o stiu: dupa 9 ani de casnicie, sotul ortodocs a trecut la penticostali; de aici a inceput cosmarul meu: mai bine de un an am plans neincetat, am vrut sa divortez, ne-am certat non-stop, am urat, am blestemat... Dar in final mi-am acceptat destinul, cu speranta in Dumnezeu si Maica Sfanta ca intr-o zi se va intoarce din ratacirea lui.....

[guardian knight]

subiectul e unul foarte bun, mai ales ca invita oamenii de pe forum sa-si impartaseasca in mod concret si direct experientele de viata,spre folosul nostru al tuturor !

cred ca acest subiect depaseste prin amploare si ultilitate foarte multe discutii, si o multime de subiecte sterile,prilej de certuri si polemici,doar ,si din pacate destul de dese pe acest sait !
insa,din pacate, nu il prevad prea lung, acest topic, din cauza ca oamenii in general is foarte zgarciti sa-si descopere sufletul ,sincer, exhaustiv si direct,chiar si sub paravanul celui mai complet anonimat !!!

sunt sigur ca exista multe experiente pozitive,insa sa nu le ignoram si pe cele negative, care isi au rostul si,as indrazni sa zic, frumusetea lor tragica !!!

[guardian knight]

În prealabil postat de lacrimi

- Eu cred ca toate relatiile (sau marea lor majoritate) pot fi implinite, daca ambii parteneri fac compromisuri si se accepta asa cum sunt.
- Trebuie sa reziste, mai ales cand este vorba de casatorie. Personal, m-am gandit de multe ori ca mi-ar fi mai bine divortata, decat maritata cu un penticostal. Dar, trebuie sa recunoastem ca Dumnezeu ni le da pe toate cu un scop. Bune, rele, toate sunt pentru zidirea noastra. Si DA, o spun cu mana pe inima: SUNT CU ADEVARAT ORTODOCSA DE CAND SOTUL MEU A TRECUT LA PENTICOSTALI
- Dragostea e secretul oricarei reusite; fara iubire nu avem nimic; fara Dumnezeu suntem singuri...
- Experienta mea?... Marea majoritate a celor de pe forum o stiu: dupa 9 ani de casnicie, sotul ortodocs a trecut la penticostali; de aici a inceput cosmarul meu: mai bine de un an am plans neincetat, am vrut sa divortez, ne-am certat non-stop, am urat, am blestemat... Dar in final mi-am acceptat destinul, cu speranta in Dumnezeu si Maica Sfanta ca intr-o zi se va intoarce din ratacirea lui.....

interesanta experienta dvs !
insa v-as intreba,de ce aiti blestemat si ati urat ?
nu era mai elegant si mai normal,sa tolerati gestul,poate provocator (si ce a nascut oare provocarea ?!) al sotului dvs. impacandu-va cu ideea ca Dumnezeu a fi lasat el o multitudine de religii,toate cararile muntelui ce duc inspre acelasi varf ???

ce ati mai fi sups daca v-ati fi indragostit de un arab,si mergan cu el in orientul mijlociu ati mai si fi trecut la religia musulmana ,caz uneori intalnit la unele femei romance ?!

[lacrimi]

În prealabil postat de guardian knight

interesanta experienta dvs !
insa v-as intreba,de ce aiti blestemat si ati urat ?
nu era mai elegant si mai normal,sa tolerati gestul,poate provocator (si ce a nascut oare provocarea ?!) al sotului dvs. impacandu-va cu ideea ca Dumnezeu a fi lasat el o multitudine de religii,toate cararile muntelui ce duc inspre acelasi varf ???

ce ati mai fi sups daca v-ati fi indragostit de un arab,si mergan cu el in orientul mijlociu ati mai si fi trecut la religia musulmana ,caz uneori intalnit la unele femei romance ?!

Am blestemat si am urat din disperare..., negandindu-ma atunci cam ce ar fi mai "elegant" sa fac... Nu ma astept sa ma intelegeti, pentru ca se pare ca avem idei total diferite...
In primul rand, eu nu cred ca toate religiile duc la Domnul, eu stiu ca exista o singura Biserica si un singur Domn...
In al doilea rand, eu nu m-as fi casatorit niciodata cu un arab si nu mi-as fi schimbat niciodata religia pentru un barbat. Acele femei de care spui ca au trecut la religia musulmana, iti garantez ca nu aveau nici o treaba cu crestinismul si cu Biserica Ortodoxa...
Doamne ajuta

[Mihailc]

Lacrimi: e impresionant cum a supraviețuit dragostea pentru soțul tău unor asemenea încercări. Cunosc femei (cel puțin una sigur) care au picat la probe mult mai superficiale....

Totuși cât e resemnare și cât speranță în situația ta actuală?

[lacrimi]

În prealabil postat de Mihailc

Lacrimi: e impresionant cum a supraviețuit dragostea pentru soțul tău unor asemenea încercări. Cunosc femei (cel puțin una sigur) care au picat la probe mult mai superficiale....

Totuși cât e resemnare și cât speranță în situația ta actuală?

E mai mult speranta si nadejde in Dumnezeu. De resemnat inca nu ma pot resemna cu asa ceva, desi sunt aproape 3 ani de la "eveniment"...

Parintele Teofil Paraian avea o vorba: Cand iubesti pe cineva, iubesti cu tot cu defecte si cand urasti pe cineva, urasti cu tot cu calitati.

[gabriela123]

da,exista fericire si impinire cu adevarat daca cei doi sunt practicantisi pentru ei pe primul plan este Dumnezeu!daca ambii stiu ce au de facut ca sufletele lor sa se curateasca.

În prealabil postat de Mihailc

Pentru că suntem în Postul Mare și avem nevoie să ne salubrizăm inimile și începând de-acolo tot restul ființei de toate deșeurile și relele sufletești (printre ele și de angoasa singurătății), m-am gândit să inaugurez un subiect cu potențial ziditor despre experiențe pozitive în iubire și/sau căsătorie, mai ales că predominante pe forum, dar și în viață, par să fie mai degrabă exemplele negative.
Nu e vorba aici de laudă, ci de mărturisire întru folosul aproapelui care, poate, și-a împuținat nădejdea că lucrurile pot să meargă și bine între doi oameni uniți la un moment dat de o formă sau alta de iubire.

Există relații împlinite?
Rezistă ele uzurilor fizice și psihice ale persoanelor implicate?
Cum se pierde dragostea și cum poate fi recuperată?
Care e secretul reușitei voastre?
Povestește-ne experiența ta și acceptă să răspunzi la întrebările celor care n-au avut parte de așa ceva!

Exista relatii implinite care rezista. Nu cred ca se poate pierde dragostea, daca intr-adevar este dragoste nu se poate pierde.
Secretul reusitei este sa iti iubesti partenerul ca pe tine insuti, sa ii spui ca il iubesti in fiecare zi sau daca nu cat mai des posibil, sa il imbratisezi, sa il incurajezi, sa il ierti, sa nu faci lucrurile care stii ca nu ii plac, sa nu il superi, sa te rogi sa ii fie bine, sa faci multe fapte prin care iti arati iubirea, sa ii fii alaturi la bine si la mai putin bine, sa ii tii partea, sa nu il barfesti et etc. Cred ca orice om isi da seama care este secretul reusitei pentru ca aceste lucruri se simt.