Citat:
În prealabil postat de lacrimi
- Eu cred ca toate relatiile (sau marea lor majoritate) pot fi implinite, daca ambii parteneri fac compromisuri si se accepta asa cum sunt.
- Trebuie sa reziste, mai ales cand este vorba de casatorie. Personal, m-am gandit de multe ori ca mi-ar fi mai bine divortata, decat maritata cu un penticostal. Dar, trebuie sa recunoastem ca Dumnezeu ni le da pe toate cu un scop. Bune, rele, toate sunt pentru zidirea noastra. Si DA, o spun cu mana pe inima: SUNT CU ADEVARAT ORTODOCSA DE CAND SOTUL MEU A TRECUT LA PENTICOSTALI
- Dragostea e secretul oricarei reusite; fara iubire nu avem nimic; fara Dumnezeu suntem singuri...
- Experienta mea?... Marea majoritate a celor de pe forum o stiu: dupa 9 ani de casnicie, sotul ortodocs a trecut la penticostali; de aici a inceput cosmarul meu: mai bine de un an am plans neincetat, am vrut sa divortez, ne-am certat non-stop, am urat, am blestemat... Dar in final mi-am acceptat destinul, cu speranta in Dumnezeu si Maica Sfanta ca intr-o zi se va intoarce din ratacirea lui.....
|
interesanta experienta dvs !
insa v-as intreba,de ce aiti blestemat si ati urat ?
nu era mai elegant si mai normal,sa tolerati gestul,poate provocator (si ce a nascut oare provocarea ?!) al sotului dvs. impacandu-va cu ideea ca Dumnezeu a fi lasat el o multitudine de religii,toate cararile muntelui ce duc inspre acelasi varf ???
ce ati mai fi sups daca v-ati fi indragostit de un arab,si mergan cu el in orientul mijlociu ati mai si fi trecut la religia musulmana ,caz uneori intalnit la unele femei romance ?!