Caracteristicile Martorilor lui Yehova

În prealabil postat de laurastifter

Voi cum aţi proceda într-o astfel de situaţie? :)

In SUA sa nu risti! In Romania doar daca este o urgenta si bolnavul este inconstient/minor!

Eu personal m-as lupta sa conving omul sa nu-si riste viata chiar daca este inutil!

[Illuminatu]

În prealabil postat de laurastifter

Ce părere aveţi?

Daca faci un exercitiu de imaginatie si presupui cam pe cati oameni i-ar aduce la necredinta si moarte sufleteasca acel "pacient iehovist" sfatul meu e .... sa-i respecti credinta religioasa!!

Impusti 2 iepuri dintr-o data: nu risti sa ramai fara autorizatia de libera practica, nu iti ridici in cap o organizatie religioasa criminala care te poate tara prin tribunale si, poate, "trecerea in nefiinta" a pacientului si dorul dupa el ii va "trezi" pe cei din familie ramasi in viata. Numai sa te acoperi de semnaturi!

[ioanna]

În prealabil postat de laurastifter

Am aflat că, în America, unei martore a lui Iehova i s-a spus că i se poate face o operaţie pe cord deschis (sau era chiar transplant de cord, nu mai reţin exact) fără transfuzie şi, la mai mult timp după operaţie, şi-a dat seama (nu ştiu cum) că, de fapt, medicul chirurg îi introdusese sânge fără a-i cere acordul. Ştiţi ce a făcut ea, când a aflat cum i-a fost salvată viaţa? L-a dat în judecată pe medic... şi a câştigat procesul, astfel încât chirurgului i s-a interzis să-şi mai practice meseria. A distrus cariera celui care i-a salvat viaţa.
Dincolo de această dramă, ar fi interesant să discutăm dacă, din punct de vedere etic, decizia chirurgului a fost corectă Ce părere aveţi?

Martorii lui Iehova sunt intransigenti cand vine vorba de transfuzia de sange, pentru ca ei percep primirea de sange de la un om ca o lepadarea de Hristos, singurul care si-a dat sangele pentru noi. (citez din ce mi-a explicat odata un martor) A accepta sange de la un alt om inseamna pentru ei a nu-l mai recunoaste pe Hristos ca Salvator, Mantuitor, deci ei gandesc asa: mai bine mor decat sa ma lepad de Hristos!

In cazul expus de tine medicul a fost prins intr-un conflict moral:
1. E pacat sa nu-si tina o promisiune facuta si sa incalce codul de deontologie profesionala.
2. E pacat sa lasi pe cineva sa moara.

Cred ca primeaza respectarea legii mai mari, deci din punctul meu de vedere medicul a actionat corect sacrificandu-se pentru aproapele sau. Femeia respectiva nu “s-a lepadat de Hristos”, pentru ca ea n-a acceptat in mod constient transfuzia, avand o hartie semnata prin care refuza transfuzia (toti martorii au si de aceea l-a si putut da in judecata), iar medicul stia ce consecinte va avea actul sau, nerespectand vointa pacientului, insa ramane impacat sufleteste. Martorul care mi-a spus despre semnificatia transfuziei pentru ei, era la fel de intransigent: il dau in judecata pe medic daca-mi face o transfuzie de sange. Tot timpul au asupra lor o legitimatie: "nu sange", preferand un inlocuitor sangvin. Organizatia lor are grija ca spitalele sa aiba acel inlocuitor sangvin, care sa le stimuleze cresterea de sange, caci nici nu vor sa se sinucida, insa bineinteles ca acela n-are efect in cazul in care ai o pierdere mare de sange, propriul organism neputandu-se regenera si produce o cantitate mare de sange intr-un timp scurt, iar omul moare.

Am aflat că, în America, unei martore a lui Iehova i s-a spus că i se poate face o operaţie pe cord deschis (sau era chiar transplant de cord, nu mai reţin exact)

Martorii nu accepta transplantul de organe (ar fi absurd sa nu accepte sangele, insa sa fie de acord cu organele) deci nu cred ca a fost un transplant, ci o operatie pe cord deschis.

[Illuminatu]

În prealabil postat de ioanna

Martorii lui Iehova sunt intransigenti cand vine vorba de transfuzia de sange, pentru ca ei percep primirea de sange de la un om ca o lepadarea de Hristos, singurul care si-a dat sangele pentru noi. (citez din ce mi-a explicat odata un martor) A accepta sange de la un alt om inseamna pentru ei a nu-l mai recunoaste pe Hristos ca Salvator, Mantuitor, deci ei gandesc asa: mai bine mor decat sa ma lepad de Hristos!

In cazul expus de tine medicul a fost prins intr-un conflict moral:
1. E pacat sa nu-si tina o promisiune facuta si sa incalce codul de deontologie profesionala.
2. E pacat sa lasi pe cineva sa moara.

Si-atunci te intreb: ce va face acel medic fara licenta de libera practica? Nu crezi ca daca ar fi practicat mai departe medicina ar fi putut la randu-i sa vindece trupeste pe mult mai multi oameni? Poate acel medic are o familie in intretinere si fara serviciu vor trece cu totii prin momente grele, peste care, poate, nu vor putea sa treaca. Si asta din cauza unei ipocrite de sectara!!
Bine, vei spune ca Dumnezeu le va ajuta sa treaca peste asta. Dar eu te intreb: oare aceasta nu este ispitire de Dumnezeu?

Daca ipocritul acela de iehovist NU A VRUT sa se vindece, de ce a mai venit la medic? Daca nu este de acord cu metodele de vindecare ale medicilor sa-si ia lucrurile si sa mearga acasa! Nu asa ai proceda si tu? Iti dai seama cata ipocrizie la iehovista aceea?
Cand un iehovist vine la un doctor sa se vindece inseamna implicit ca ACCEPTA metodele acestuia de vindecare. Daca nu accepta transfuzia de sange ca metoda ajutatoare de tratament, NICI MEDICUL NU ESTE OBLIGAT MORAL SI, MAI MULT NU POATE FI TRAS LA RASPUNDERE CA NU A REUSIT SA-L VINDECE PE PACIENT. Sau conform sfatului tau, medicul care nu reuseste sa vindece un pacient merita condamnat? Pentru ca tu asta sustii!
Ba mai mult, conform teoriei tale pentru fiecare om care moare fara a fi consultat de un doctor trebuie tras la raspundere un medic care astfel se face vinovat ca nu l-a cautat pe bolnav si nu l-a vindecat.
Deci, medicul ar trebui sa faca cercetari in teritoriu si sa-i caute pe bolnavi. Iar daca nu va reusi sa-i gaseasca la timp va fi tras la raspundere.
Asta e sfatul tau?
Nici Dumnezeu nu mantuieste cu forta pe nimeni.

[ioanna]

În prealabil postat de Illuminatu

Sau conform sfatului tau, medicul care nu reuseste sa vindece un pacient merita condamnat?

Unde am spus asa ceva? Tu inventezi lucruri de dragul polemicii? Reciteste ce am scris. Am spus ca din punctul meu de vedere medicul a actionat corect, a ales sa-i salveze viata femeii, trecand peste vointa pacientului si promisiunea pe care i-a facut-o inainte de operatie. Din moment ce i-a facut transfuzie, inseamna ca s-a intamplat ceva neprevazut in timpul operatiei, ce i-a pus viata in pericol, caci mai mult ca sigur pacienta s-a supus operatiei primind garantia ca se poate face si fara transfuzie. Gestul femeii e unul vindicativ, insa atitutdinea ei nu ma surprinde, pentru ca am intalnit-o si la alti martori, unul dintre ei spunandu-mi ca el da medicul in judecata daca-i face transfuzie fara a avea acordul sau.

Medicul care nu reuseste sa vindece un pacient nu merita a fi condamnat, doar daca nu cumva e un caz de mal praxis, insa medicul care nu intervine, care nici macar nu incearca sa salveze pacientul, decade din demnitatea profesiei de medic. Tii minte cazul de anul trecut, din Baia Mare? Medicii au incercat sa-i salveze viata Alinei, au operat-o, insa nu i-au putut face transfuzie, atata timp cat familia ei s-a opus, fata avand un act oficial in care era specificat ca refuza transfuzia de sange .http://www.ziuaveche.ro/actualitate-...san-53644.html

Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor, a declarat că medicii nu aveau dreptul de a trece peste dorinţa părinţilor pacientei. “Orice persoană are drepturi asupra propriului corp. În legea privind drepturile pacientului se specifică clar că fără acordul pacientului sau al aparţinătorilor nu se pot acorda tratamente, dacă acestea nu sunt dorite. Singura excepţie e când pacienţii sau aparţinătorii nu-şi pot da acordul, iar medicii se confruntă cu un pericol iminent“, a spus Vasile Astărăstoaie

În prealabil postat de ioanna

Unde am spus asa ceva? Tu inventezi lucruri de dragul polemicii?

Am cazut si eu in capcana replicilor la acuze! Nu te lasa provocata... mai bine ignora!

Asteapta ocazia sa posteze ceva si l-ai ars... e mai bun atacul decat defensiva in "polemici"! Inca nu ai cunoscut trollii!
:))

În prealabil postat de ioanna

Nu mi se pare corecta decizia instantei, care i-a retras dreptul de a profesa medicului, ca aici nu e un caz de mal praxis.

Este problema fiecaruia cum i se pare decizia instantei!
- acelei martore i sa parut corecta,
- instantei corecta
- medicului incorecta
- tie incorecta

Dreptatea facuta de oameni este o problema destul de relativa (chiar si asa cum e ea, este mai buna decat nici o dreptate)! Cand se fac legile se tine cont de mai multi factori... si in functie de ierarhizarea lor, avem un mod sau altul de a face dreptate!

[Illuminatu]

În prealabil postat de ioanna

... caci mai mult ca sigur pacienta s-a supus operatiei primind garantia ca se poate face si fara transfuzie. Gestul femeii e unul vindicativ, insa atitutdinea ei nu ma surprinde, pentru ca am intalnit-o si la alti martori, unul dintre ei spunandu-mi ca el da medicul in judecata daca-i face transfuzie fara a avea acordul sau.

Nici un pacient nu primeste nici un fel de garantie in timpul unei operatii.

În prealabil postat de ioanna

... insa medicul care nu intervine, care nici macar nu incearca sa salveze pacientul, decade din demnitatea profesiei de medic.

Vezi, este cu totul alt caz decat cel al iehovistei.
Ramane intrebarea, este moral ce a facut medicul in cazul iehovistei sau nu?
Si mai este o intrebare este bine ce a facut medicul in cazul iehovistei sau nu?

Si nu de dragul polemicii postez, pentru ca laurastifter a pus o intrebare cu care, poate se confrunta in profesiunea ei si tu o sfatuiesti ca este moral sa faca transfuzii de sange unor iehovisti impotriva vointei lor.
Nu cred ca e bun sfatul tau! S-ar putea ca laurastifter sa ti-l urmeze si sa ajunga si ea pe drumuri. Reciteste-ti si tu postarea.
Ce trebuie sa faca laurastifter daca este pusa in situatia acelui medic?

În prealabil postat de ioanna

Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor, a declarat că medicii nu aveau dreptul de a trece peste dorinţa părinţilor pacientei. “Orice persoană are drepturi asupra propriului corp. În legea privind drepturile pacientului se specifică clar că fără acordul pacientului sau al aparţinătorilor nu se pot acorda tratamente, dacă acestea nu sunt dorite. Singura excepţie e când pacienţii sau aparţinătorii nu-şi pot da acordul, iar medicii se confruntă cu un pericol iminent“, a spus Vasile Astărăstoaie

Atitudinea acelei iehoviste este una mai rea decat a celor 9 leprosi care nu s-au intors pentru a-I multumi Mantuitorului: iehovista si-a condamnat vindecatorul.
Asta e o atitudine demonica!

[laurastifter]

În prealabil postat de ioanna

Martorii lui Iehova sunt intransigenti cand vine vorba de transfuzia de sange, pentru ca ei percep primirea de sange de la un om ca o lepadarea de Hristos, singurul care si-a dat sangele pentru noi. (citez din ce mi-a explicat odata un martor) A accepta sange de la un alt om inseamna pentru ei a nu-l mai recunoaste pe Hristos ca Salvator, Mantuitor, deci ei gandesc asa: mai bine mor decat sa ma lepad de Hristos!

In cazul expus de tine medicul a fost prins intr-un conflict moral:
1. E pacat sa nu-si tina o promisiune facuta si sa incalce codul de deontologie profesionala.
2. E pacat sa lasi pe cineva sa moara.

Cred ca primeaza respectarea legii mai mari, deci din punctul meu de vedere medicul a actionat corect sacrificandu-se pentru aproapele sau. Femeia respectiva nu “s-a lepadat de Hristos”, pentru ca ea n-a acceptat in mod constient transfuzia, avand o hartie semnata prin care refuza transfuzia (toti martorii au si de aceea l-a si putut da in judecata), iar medicul stia ce consecinte va avea actul sau, nerespectand vointa pacientului, insa ramane impacat sufleteste. Martorul care mi-a spus despre semnificatia transfuziei pentru ei, era la fel de intransigent: il dau in judecata pe medic daca-mi face o transfuzie de sange. Tot timpul au asupra lor o legitimatie: "nu sange", preferand un inlocuitor sangvin. Organizatia lor are grija ca spitalele sa aiba acel inlocuitor sangvin, care sa le stimuleze cresterea de sange, caci nici nu vor sa se sinucida, insa bineinteles ca acela n-are efect in cazul in care ai o pierdere mare de sange, propriul organism neputandu-se regenera si produce o cantitate mare de sange intr-un timp scurt, iar omul moare.


Martorii nu accepta transplantul de organe (ar fi absurd sa nu accepte sangele, insa sa fie de acord cu organele) deci nu cred ca a fost un transplant, ci o operatie pe cord deschis.

Da, opinia şi argumentarea dvs îmi par cât se poate de logice. În acest mod, practic, atât medicul, cât şi pacientul pot avea conştiinţa împăcată: medicul a salvat viaţa celui care i-a fost încredinţat în grijă (aceasta-i este misiunea), iar pacientul, neştiind că i s-a făcut transfuzie, n-are motive de a se considera trădător al propriilor convingeri, ci poate avea conştiinţa liniştită.
Pe de altă parte, se pune întrebarea: este moral să-i încalci unei persoane libertatea de conştiinţă/religioasă, chiar şi pentru a-i face bine? Desigur, răspunsul este negativ. Totuşi, dacă medicul ar fi lăsat pacienta să moară pentru a-i respecta libertatea religioasă, atunci... atunci ar fi fost limitată libertatea de conştiinţă a medicului pentru că şi el avea anumite principii morale clare şi depusese un jurământ. Aşadar, legislaţia ar trebui să apere libertatea de conştiinţă a medicilor (a căror datorie este aceea de a-şi salva pacienţii), sau sau a pacienţilor din organizaţia Martorilor lui Iehova care preferă să moară decât să accepte procedura medicală în cauză?
În opinia mea, logic şi corect din punct de vedere moral ar fi ca legislaţia să-i favorizeze, în acest caz, pe medici pentru că, în caz contrar, ei ar fi constrânşi să acţioneze contrar propriilor convingeri şi să-şi lase pacienţii să moară. În schimb, martorii pot găsi o altă soluţie pentru a-şi proteja libertatea religioasă (de exemplu, să nu meargă la spital în cazurile în care afecţiunile lor necesită transfuzii). Aşadar, sunt de acord cu dvs în privinţa ideii că medicul a acţionat corect salvând viaţa pacientei chiar şi în potriva voinţei ei - de fapt, ea, în momentul în care i s-a făcut transfuzia, era inconştientă, aşadar nu i se mai putea cere acordul.
În privinţa martorilor lui Iehova care-şi lasă copiii să moară pentru convingerile lor... În aceste situaţii, da, cred că, fără ezitare, medicii sunt datori de a salva viaţa pacienţilor minori indiferent de consecinţe, indiferent de voinţa părinţilor. De ce? Simplu: pentru că nimeni nu are drept de viaţă şi de moarte asupra altora, nimeni nu este stăpân asupra altor persoane, vremea sclaviei a apus de foarte mult timp. Drepturile părinteşti nu implică şi... dreptul de viaţă şi de moarte asupra copiilor! Libertatea religioasă ţine de relaţia personală a fiecăruia cu Divinitatea, nu implică şi hotărâri luate în privinţa altora, mai ales atunci când ei nu au discernământ (fiind copii) şi sunt, deci, incapabilide a se apăra. Cred că, în astfel de situaţii critice, aceşti copilaşi nevinovaţi trebuie apăraţi orice-ar fi, chiar şi împotriva voinţei părinţilor lor! Iehoviştii au dreptul să ia hotărâri de viaţă şi de moarte în privinţa propriei persoane, nu şi în privinţa copiilor, chiar dacă aceştia, din punct de vedere biologic, le aparţin. În acest caz, ideologia iehovistă îmi pare absolut ilogică, încălcând grav principiul noncontradicţiei: pe de o parte, copiii nu sunt botezaţi pentru a-şi putea alege singuri credinţa, în deplină cunoştinţă de cauză; pe de altă parte, părinţii hotărăsc în locul lor că ei trebuie să moară pentru nişte idei la care ei n-au aderat, pentru o comunitate religioasă căreia ei nu-i aparţin (de vreme ce nu sunt botezaţi de mici tocmai cu scopul unei aşa-zise respectări stricte a liberului lor arbitru). De aceea, copiii puşi în primejdie de către proprii părinţi trebuie, fără îndoială, apăraţi de către medici şi autorităţi.

O seară liniştită tuturor!

P. S. Un coleg de forum, Illuminatu, îmi vorbea ca şi cum aş fi medic. :) Nu sunt medic, ci studentă şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, viitoare profesoară. Am postat întrebarea doar pentru conversaţie, pentru a ne exersa capacitatea de a analiza, din perspectiva moralei creştine, idei şi fapte.

Doamne ajută!

[Illuminatu]

În prealabil postat de laurastifter

În acest mod, practic, atât medicul, cât şi pacientul pot avea conştiinţa împăcată: medicul a salvat viaţa celui care i-a fost încredinţat în grijă (aceasta-i este misiunea), iar pacientul, neştiind că i s-a făcut transfuzie, n-are motive de a se considera trădător al propriilor convingeri, ci poate avea conştiinţa liniştită.

Problema cu constiinta impacata cand esti mintit are picioare scurte: in orice moment al vietii sale, pacientul va putea cere in instanta protocolul sau procedura medicala dupa care a decurs operatia sa. Si va afla, cu siguranta, ca i s-a facut transfuzie.

În prealabil postat de laurastifter

Pe de altă parte, se pune întrebarea: este moral să-i încalci unei persoane libertatea de conştiinţă/religioasă, chiar şi pentru a-i face bine? Desigur, răspunsul este negativ. Totuşi, dacă medicul ar fi lăsat pacienta să moară pentru a-i respecta libertatea religioasă, atunci... atunci ar fi fost limitată libertatea de conştiinţă a medicului pentru că şi el avea anumite principii morale clare şi depusese un jurământ. Aşadar, legislaţia ar trebui să apere libertatea de conştiinţă a medicilor (a căror datorie este aceea de a-şi salva pacienţii), sau sau a pacienţilor din organizaţia Martorilor lui Iehova care preferă să moară decât să accepte procedura medicală în cauză?
În opinia mea, logic şi corect din punct de vedere moral ar fi ca legislaţia să-i favorizeze, în acest caz, pe medici pentru că, în caz contrar, ei ar fi constrânşi să acţioneze contrar propriilor convingeri şi să-şi lase pacienţii să moară. În schimb, martorii pot găsi o altă soluţie pentru a-şi proteja libertatea religioasă (de exemplu, să nu meargă la spital în cazurile în care afecţiunile lor necesită transfuzii). Aşadar, sunt de acord cu dvs în privinţa ideii că medicul a acţionat corect salvând viaţa pacientei chiar şi în potriva voinţei ei - de fapt, ea, în momentul în care i s-a făcut transfuzia, era inconştientă, aşadar nu i se mai putea cere acordul.

Cam multe contraziceri in postarea ta de mai-sus.
Situatia este similara - pastrand proportiile, bineinteles - cu cea a cersetorilor: le dai bani incurajand cersitul si fiind sigur ca banii ajung la maharul de la coltul strazii sau nu-i dai bani, dar in acest caz te mustra mila pentru el. E o cale de mijloc: ii cumperi o paine sau un covrig din care esti sigur ca va manca.
Vezi, asa cum privesti situatia aceasta medicala, primul sentiment este de constrangere: te simti coplesita din toate partile si nu mai vezi cale de iesire. Dar trebuie sa simti si raspunderea familiei tale, a intretinerii copiilor tai. INTOTDEAUNA ESTE O CALE DE SCAPARE.

Sotia mea este farmacista; si ea a depus juramantul. Dar care juramant este mai mare? Cel al respectarii constiintei iehovistului sau juramantul lui Hippocrate?
Crede-ma, daca iehovistul nu doreste sa accepte metodele medicale pentru a-si salva viata, RASPUNDEREA ESTE NUMAI SI NUMAI A LUI. Crestinismul tau se manifesta pana la vointa omului. Daca omul nu vrea sa-l vindeci, ESTE IMORAL SA-L VINDECI IMPOTRIVA VOINTEI LUI. In acest sens sunt si canoane ortodoxe conform carora, daca vreun preot sau episcop boteaza un om impotriva vointei lui, se cateriseste. Dupa mine lucrurile sunt foarte clare: daca in timpul operatiei procedura implica transfuzia de sange, eu unul nu as face-o. In schimb, as incerca pe cat posibil sa-l tin in viata - din cate stiu operatia poate fi oprita la primele sangerari in exces care vor duce la pierderi fatale de sange -, ca mai apoi pacientul sa se trezeasca si sa-i explici cum au decurs lucrurile. Mai devreme sau mai tarziu el tot se va interesa cum a decurs operatia lui si va afla, asta-i sigur. Si tu vei ramane pe drumuri, si poate nu vei mai avea cu ce sa-ti educi copiii, care poate vor dori sa-si urmeze mama si sa se faca medici si sa salveze alte si alte vieti. Si toate nenorocirile din cauza unui ipocrit de iehovist, care vine la tine sa-l salvezi, dar care nu accepta procedurile medicale standard.
Si crede-ma, nu calci juramantul lui Hippocrate, pentru ca juramantul te obliga in momentul in care pacientul ti se preda tie spre vindecare, are deplina incredere in tine si in metodele tale ca il poti salva: da, in acest caz poti fi trasa la raspundere daca nu ai urmat acele proceduri standard. Dar daca pacientul doreste sa-l vindeci, dar obstructioneaza in mod voit actul medical, crede-ma, nu mai raspunzi pe deplin de esecul vindecarii.

În prealabil postat de Illuminatu

(...)
Crede-ma, (...)
Si crede-ma,(...) crede-ma, nu mai raspunzi pe deplin de esecul vindecarii.

Te credem.