Caracteristicile Martorilor lui Yehova

[laurastifter]

În prealabil postat de UNNOOM

Acest topic l-am deschis ca raspuns la un alt topic:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13970
Am vazut ca la celalalt topic unii sunt nestiutori cu privire la subiectul martorilor iar aici vreau ca in repetate ocazii sa prezind doctrina martorilor ca unul care am crescut cu aceasta "idiologie" religioasa si care a mers pe la biserica lor.

Cu privire la reclamele martorilor bagate pe sub usa, nu scapati de ei decat cu amenintarea cu tribunalul.

Pe strada le spui: nu multumesc!

Nu ai ce negocia/discuta cu ei! Metodele radicale sunt singura solutie. Am fost la ei la biserica de vreo 5-10 ori ca sa le studiez felul de a se manifesta religios si am vazut in ce consta pregatirea lor:
-li se inoculeaza convingeri de tipul "poporul ales" in contrast cu convingerilor altor religii
-in pregatirile misionare fac simulari (de exemplu ies doi martori in fata adunarii, unul face pe necredinciosul celalalt pe misionarul iar misionarul trebuie sa arate metode de a convinge necredinciosul si de a raspunde la contraargumentele lui)
-saptamanal primesc o tema de studiu dintr-o carte care se studiaza in perioada respectiva iar la intalnirea de la "Sala Regatului" vorbitorul din fata pune intrebari salii din acea carte... intrebarile sunt cunoscute deja celor din sala si nu trebuie decat sa raspunda la ele. Din cate am vazut fiecare intrebare corespunde unui scurt paragraf. Unii dintre cei care raspund, reproduc din memorie mot a mot ceea ce scrie in paragraful respectiv (cand am fost la martori am inteles de ce colegii mei de scoala, martori ai lui Yehova erau in stare sa memoreze de la prima citire poezii lungi din cartea de romana).
-isi fac mereu upgrade la in privinta misionariatului in sensul ca dupa experiente neplacute pe teren, la intalnirele de la Sala Regatului dezbat problemele aparute si incearca o noua abordare (in acelas stil ... doi cate doi pe strada dar folosind alte argumente)
-sunt in tema cu specificul credintelor locale si te abordeaza in privinta lor... pe tineri cu carti pentru adolescenti, pe cei mai in varsta cu carti despre moarte si starea sufletului dupa moarte etc.
-etc.

GLOSAR:
-Sala Regatului: denumirea locasului de inchinare al sectei
-Turnul de Veghere: grupul de oameni format din "batrani" care sunt cei mai pregatiti in doctrina sectei si care au rolul cel de factor de decizie (a nu se concunda cu revista Turnul de Veghere)
-Congresele: Intalniri pentru pastrarea unitatii doctrinare a religiei, au loc numeroase congrese (uneori pe stadioane) in care mai multi martori dintr-un spatiu geografic mai larg se aduna la un loc pentru a discuta doctrina
-etc

Legatura istorica intre adventisti si martorii lui yehova
http://www.youtube.com/watch?v=Bbtdr...eature=related

In discutiile cu ei ii poti deruta usor cu conditia sa fii foarte inteligent si sa le cunosti bine doctrina. Da nu le cunosti doctrina, evita sa ai a face cu ea... Daca te roade curiozitatea, atunci cunoasteti bine doctrina religiei tale si studiaz-o cea a martorilor lui yehova in paralel cu doctrina altei secte pentru a preveni indoctrinarea. Ei au anumite tipare de gandire si daca ii pui in dificultate, din oameni inteligenti ii vezi cum se transforma in idioti si ai senzatia ca nu mai vorbesc cu tine ci singuri!

Apar si martori ai lui Yehova destupati la minte chiar in interiorul corpului de conducere! Ei isi dau seama ca in privinta unor aspecte, cei considerati infailibili gresesc. Imi pare rau ca nu am reusit sa dau peste o serie de prezentari interesante ale unui asfel de dizident din cultul martorilor.

De asemenea, de-a lungul timpului si-au schimbat doctrina de vreo cateva ori si, dupa esecul adventistilui cu privire la revenirea lui Isus ei au mai anuntat ca Isus va reveni in 1925 (daca imi aduc bine aminte) si in 1975. Dupa aceste esecuri, ei au zis ca Isus a revenit in forma invizibil in 1914 si ca a inceput o etapa in conflictul dintre bine si rau care a avut drept expresie primul razboi mondial. Ei considerau (nu stiu daca considera asta si acum) ca ONU reprezinta un fel de guvern mondial si ca Satana il va conduce in mod direct.

P.S.
In ceea ce am scris mai sus nu sunt doar ideile oficiale ale bisericii ci si ce am reusit sa surprind in subcultura martorilor de rand. (In special ideea in legatura cu ONU)

Foarte interesante informaţii. Mulţumim.
Am învăţat la facultate despre doctrina şi practicile lor, dar n-am cunoscut personal nici măcar un singur membru al acestei secte, astfel încât am doar cunoştinţe teoretice.
Chiar îmi puneam recent o întrebare de... etică aplicată, să spunem. Dacă aş fi în situaţia de a lua o decizie pentru un martor al lui Iehova aflat în spital într-o situaţie critică (el fiind inconştient, deci incapabil de a hotărâ pentru el însuşi), ce ar fi moral să aleg: să i se facă transfuzie şi astfel să-i fie salvată viaţa, sau să i se respecte convingerile religioase şi să fie lăsat să moară doar pentru a nu i se introduce sânge în organism?
Nu sunt în situaţia de a lua astfel de hotărâri (să mă ferească Dumnezeu!), dar mă întrebam cum ar fi corect din punct de vedere moral... Oare într-o astfel de situaţie, ce ar avea prioritate: salvarea vieţii unei persoane, sau respectarea convingerilor ei religioase? Pentru un creştin atât viaţa, cât şi libertatea sunt valori esenţiale... Voi cum aţi proceda într-o astfel de situaţie? :)
Am aflat că, în America, unei martore a lui Iehova i s-a spus că i se poate face o operaţie pe cord deschis (sau era chiar transplant de cord, nu mai reţin exact) fără transfuzie şi, la mai mult timp după operaţie, şi-a dat seama (nu ştiu cum) că, de fapt, medicul chirurg îi introdusese sânge fără a-i cere acordul. Ştiţi ce a făcut ea, când a aflat cum i-a fost salvată viaţa? L-a dat în judecată pe medic... şi a câştigat procesul, astfel încât chirurgului i s-a interzis să-şi mai practice meseria. A distrus cariera celui care i-a salvat viaţa.
Dincolo de această dramă, ar fi interesant să discutăm dacă, din punct de vedere etic, decizia chirurgului a fost corectă. A, era să uit un amănunt important: în instanţă, medicul a adus în discuţie tot o problemă de conştiinţă, afirmând că jurământul lui Hipocrat i-a impus să salveze viaţa pacientei chiar şi contra voinţei ei.
Ce părere aveţi?

În prealabil postat de laurastifter

Foarte interesante informaţii. Mulţumim.
Am învăţat la facultate despre doctrina şi practicile lor, dar n-am cunoscut personal nici măcar un singur membru al acestei secte, astfel încât am doar cunoştinţe teoretice.
Chiar îmi puneam recent o întrebare de... etică aplicată, să spunem. Dacă aş fi în situaţia de a lua o decizie pentru un martor al lui Iehova aflat în spital într-o situaţie critică (el fiind inconştient, deci incapabil de a hotărâ pentru el însuşi), ce ar fi moral să aleg: să i se facă transfuzie şi astfel să-i fie salvată viaţa, sau să i se respecte convingerile religioase şi să fie lăsat să moară doar pentru a nu i se introduce sânge în organism?
Nu sunt în situaţia de a lua astfel de hotărâri (să mă ferească Dumnezeu!), dar mă întrebam cum ar fi corect din punct de vedere moral... Oare într-o astfel de situaţie, ce ar avea prioritate: salvarea vieţii unei persoane, sau respectarea convingerilor ei religioase? Pentru un creştin atât viaţa, cât şi libertatea sunt valori esenţiale... Voi cum aţi proceda într-o astfel de situaţie? :)
Am aflat că, în America, unei martore a lui Iehova i s-a spus că i se poate face o operaţie pe cord deschis (sau era chiar transplant de cord, nu mai reţin exact) fără transfuzie şi, la mai mult timp după operaţie, şi-a dat seama (nu ştiu cum) că, de fapt, medicul chirurg îi introdusese sânge fără a-i cere acordul. Ştiţi ce a făcut ea, când a aflat cum i-a fost salvată viaţa? L-a dat în judecată pe medic... şi a câştigat procesul, astfel încât chirurgului i s-a interzis să-şi mai practice meseria. A distrus cariera celui care i-a salvat viaţa.
Dincolo de această dramă, ar fi interesant să discutăm dacă, din punct de vedere etic, decizia chirurgului a fost corectă. A, era să uit un amănunt important: în instanţă, medicul a adus în discuţie tot o problemă de conştiinţă, afirmând că jurământul lui Hipocrat i-a impus să salveze viaţa pacientei chiar şi contra voinţei ei.
Ce părere aveţi?

In SUA societatea este individualista (mai ales in cateva state)... individul este mai important mai ales in privinta religiei (in cateva state sa legiferat sinuciderea asistata deci nu ai voie nici sa opresti individul de la sinucidere)!

In Romania situatia e diferita putin! Nu poti obliga un martor al lui yehova sa-si faca transfuzie dar daca omul este inconstient poti sa-l tratezi conform procedurilor medicale(cred ca am dreptate)! Daca copilul este minor, poti anula drepturile parintesti ale parintilor pentru a salva o viata. Minoritatile religioase, mai ales cele "ciudate" nu au avantajul de a-si manifesta ciudateniile!

Dreptatea nu poate fi absoluta! Poti favoriza individul (sa-l lasi sa faca ce vrea, inclusiv sa se omoare, atata timp cat nu face rau la altii) sau sa limitezi drepturile unor indivizi fiindca asa vrea o majoritate (adica poti interzice sinuciderea asistata daca majoritatea nu este de acord). Chiar si in SUA, in cazul atacurilor de la 11 septembrie a calcat in picioare unele drepturi civile in numele sigurantei nationale. Nu poti da dreptate la toti (mereu trebuie sa sacrifici)!

Fa ce te pune constiinta sa faci dar sa fii protejata de lege sau asigurare privata!

În prealabil postat de laurastifter

...

Vedeti si video-ul din a doua postare... presiunea pe care o pune constiinta asupra unui martor este una teribila! Putini sunt capabili sa se sustraga convingerii personale de a nu face transfuzie de sange!

Intr-un mare numar din zecile chiar sutele de reviste de la martori pe care le-am citit se pune mare accent pe respingerea tranfuziei de sange, neamestecul cu cei de alte religii, si neparticiparea la serbari de nasteri (o martora care a fost la o discoteca la balul bobocilor cand eram in liceu dar a refuzat sa vina sa ziua mea).

Am fost si eu abordat, in urma cu ceva ani. Desi nu am fost vreodata ateu in sensul propriu, imi place la nebunie mersul contra curentului, chiar contra credintei proprii (si nu ma refer la "credinta" doar in sens religios) sau sentimentelor proprii, doar ca sa obtin informatii si senzatii din ce rezulta. :D "Ataca, apoi inregistreaza informatiile".
In urma cu citiva ani, voiam si eu ca omul sa ma relaxez privind ratzele din Titan, cind o pereche de zombie confesionali din aceasta specie m'au abordat, fiind eu pe banca cu privelistea a sute de rate si lisite in fatza. M' am enervat, si le-am zis ca "dumnezeu nu exista" si ca "Imperiul Chinez, nu mai zic de Egipt, a durat mai mult de un mileniu, cit zci ei ca o sa domneasca Isus. Asa ca Jehova si Gizas ai vostri sunt cel mult apa de ploaie, lasati-ma sa privesc natura curata, cit mai e. Get lost.". Quasi-textual. =))
Stiti cum s'au carat? De parca aveau un tifon muiat in solutie suprasaturata de piperidina in regiunea cu care deopotriva secularistii si religiosii fanatici gindesc.

În prealabil postat de laurastifter

Voi cum aţi proceda într-o astfel de situaţie? :)

In SUA sa nu risti! In Romania doar daca este o urgenta si bolnavul este inconstient/minor!

Eu personal m-as lupta sa conving omul sa nu-si riste viata chiar daca este inutil!

[Illuminatu]

În prealabil postat de laurastifter

Ce părere aveţi?

Daca faci un exercitiu de imaginatie si presupui cam pe cati oameni i-ar aduce la necredinta si moarte sufleteasca acel "pacient iehovist" sfatul meu e .... sa-i respecti credinta religioasa!!

Impusti 2 iepuri dintr-o data: nu risti sa ramai fara autorizatia de libera practica, nu iti ridici in cap o organizatie religioasa criminala care te poate tara prin tribunale si, poate, "trecerea in nefiinta" a pacientului si dorul dupa el ii va "trezi" pe cei din familie ramasi in viata. Numai sa te acoperi de semnaturi!

[ioanna]

În prealabil postat de laurastifter

Am aflat că, în America, unei martore a lui Iehova i s-a spus că i se poate face o operaţie pe cord deschis (sau era chiar transplant de cord, nu mai reţin exact) fără transfuzie şi, la mai mult timp după operaţie, şi-a dat seama (nu ştiu cum) că, de fapt, medicul chirurg îi introdusese sânge fără a-i cere acordul. Ştiţi ce a făcut ea, când a aflat cum i-a fost salvată viaţa? L-a dat în judecată pe medic... şi a câştigat procesul, astfel încât chirurgului i s-a interzis să-şi mai practice meseria. A distrus cariera celui care i-a salvat viaţa.
Dincolo de această dramă, ar fi interesant să discutăm dacă, din punct de vedere etic, decizia chirurgului a fost corectă Ce părere aveţi?

Martorii lui Iehova sunt intransigenti cand vine vorba de transfuzia de sange, pentru ca ei percep primirea de sange de la un om ca o lepadarea de Hristos, singurul care si-a dat sangele pentru noi. (citez din ce mi-a explicat odata un martor) A accepta sange de la un alt om inseamna pentru ei a nu-l mai recunoaste pe Hristos ca Salvator, Mantuitor, deci ei gandesc asa: mai bine mor decat sa ma lepad de Hristos!

In cazul expus de tine medicul a fost prins intr-un conflict moral:
1. E pacat sa nu-si tina o promisiune facuta si sa incalce codul de deontologie profesionala.
2. E pacat sa lasi pe cineva sa moara.

Cred ca primeaza respectarea legii mai mari, deci din punctul meu de vedere medicul a actionat corect sacrificandu-se pentru aproapele sau. Femeia respectiva nu “s-a lepadat de Hristos”, pentru ca ea n-a acceptat in mod constient transfuzia, avand o hartie semnata prin care refuza transfuzia (toti martorii au si de aceea l-a si putut da in judecata), iar medicul stia ce consecinte va avea actul sau, nerespectand vointa pacientului, insa ramane impacat sufleteste. Martorul care mi-a spus despre semnificatia transfuziei pentru ei, era la fel de intransigent: il dau in judecata pe medic daca-mi face o transfuzie de sange. Tot timpul au asupra lor o legitimatie: "nu sange", preferand un inlocuitor sangvin. Organizatia lor are grija ca spitalele sa aiba acel inlocuitor sangvin, care sa le stimuleze cresterea de sange, caci nici nu vor sa se sinucida, insa bineinteles ca acela n-are efect in cazul in care ai o pierdere mare de sange, propriul organism neputandu-se regenera si produce o cantitate mare de sange intr-un timp scurt, iar omul moare.

Am aflat că, în America, unei martore a lui Iehova i s-a spus că i se poate face o operaţie pe cord deschis (sau era chiar transplant de cord, nu mai reţin exact)

Martorii nu accepta transplantul de organe (ar fi absurd sa nu accepte sangele, insa sa fie de acord cu organele) deci nu cred ca a fost un transplant, ci o operatie pe cord deschis.

[Illuminatu]

În prealabil postat de ioanna

Martorii lui Iehova sunt intransigenti cand vine vorba de transfuzia de sange, pentru ca ei percep primirea de sange de la un om ca o lepadarea de Hristos, singurul care si-a dat sangele pentru noi. (citez din ce mi-a explicat odata un martor) A accepta sange de la un alt om inseamna pentru ei a nu-l mai recunoaste pe Hristos ca Salvator, Mantuitor, deci ei gandesc asa: mai bine mor decat sa ma lepad de Hristos!

In cazul expus de tine medicul a fost prins intr-un conflict moral:
1. E pacat sa nu-si tina o promisiune facuta si sa incalce codul de deontologie profesionala.
2. E pacat sa lasi pe cineva sa moara.

Si-atunci te intreb: ce va face acel medic fara licenta de libera practica? Nu crezi ca daca ar fi practicat mai departe medicina ar fi putut la randu-i sa vindece trupeste pe mult mai multi oameni? Poate acel medic are o familie in intretinere si fara serviciu vor trece cu totii prin momente grele, peste care, poate, nu vor putea sa treaca. Si asta din cauza unei ipocrite de sectara!!
Bine, vei spune ca Dumnezeu le va ajuta sa treaca peste asta. Dar eu te intreb: oare aceasta nu este ispitire de Dumnezeu?

Daca ipocritul acela de iehovist NU A VRUT sa se vindece, de ce a mai venit la medic? Daca nu este de acord cu metodele de vindecare ale medicilor sa-si ia lucrurile si sa mearga acasa! Nu asa ai proceda si tu? Iti dai seama cata ipocrizie la iehovista aceea?
Cand un iehovist vine la un doctor sa se vindece inseamna implicit ca ACCEPTA metodele acestuia de vindecare. Daca nu accepta transfuzia de sange ca metoda ajutatoare de tratament, NICI MEDICUL NU ESTE OBLIGAT MORAL SI, MAI MULT NU POATE FI TRAS LA RASPUNDERE CA NU A REUSIT SA-L VINDECE PE PACIENT. Sau conform sfatului tau, medicul care nu reuseste sa vindece un pacient merita condamnat? Pentru ca tu asta sustii!
Ba mai mult, conform teoriei tale pentru fiecare om care moare fara a fi consultat de un doctor trebuie tras la raspundere un medic care astfel se face vinovat ca nu l-a cautat pe bolnav si nu l-a vindecat.
Deci, medicul ar trebui sa faca cercetari in teritoriu si sa-i caute pe bolnavi. Iar daca nu va reusi sa-i gaseasca la timp va fi tras la raspundere.
Asta e sfatul tau?
Nici Dumnezeu nu mantuieste cu forta pe nimeni.

[ioanna]

În prealabil postat de Illuminatu

Sau conform sfatului tau, medicul care nu reuseste sa vindece un pacient merita condamnat?

Unde am spus asa ceva? Tu inventezi lucruri de dragul polemicii? Reciteste ce am scris. Am spus ca din punctul meu de vedere medicul a actionat corect, a ales sa-i salveze viata femeii, trecand peste vointa pacientului si promisiunea pe care i-a facut-o inainte de operatie. Din moment ce i-a facut transfuzie, inseamna ca s-a intamplat ceva neprevazut in timpul operatiei, ce i-a pus viata in pericol, caci mai mult ca sigur pacienta s-a supus operatiei primind garantia ca se poate face si fara transfuzie. Gestul femeii e unul vindicativ, insa atitutdinea ei nu ma surprinde, pentru ca am intalnit-o si la alti martori, unul dintre ei spunandu-mi ca el da medicul in judecata daca-i face transfuzie fara a avea acordul sau.

Medicul care nu reuseste sa vindece un pacient nu merita a fi condamnat, doar daca nu cumva e un caz de mal praxis, insa medicul care nu intervine, care nici macar nu incearca sa salveze pacientul, decade din demnitatea profesiei de medic. Tii minte cazul de anul trecut, din Baia Mare? Medicii au incercat sa-i salveze viata Alinei, au operat-o, insa nu i-au putut face transfuzie, atata timp cat familia ei s-a opus, fata avand un act oficial in care era specificat ca refuza transfuzia de sange .http://www.ziuaveche.ro/actualitate-...san-53644.html

Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor, a declarat că medicii nu aveau dreptul de a trece peste dorinţa părinţilor pacientei. “Orice persoană are drepturi asupra propriului corp. În legea privind drepturile pacientului se specifică clar că fără acordul pacientului sau al aparţinătorilor nu se pot acorda tratamente, dacă acestea nu sunt dorite. Singura excepţie e când pacienţii sau aparţinătorii nu-şi pot da acordul, iar medicii se confruntă cu un pericol iminent“, a spus Vasile Astărăstoaie

În prealabil postat de ioanna

Unde am spus asa ceva? Tu inventezi lucruri de dragul polemicii?

Am cazut si eu in capcana replicilor la acuze! Nu te lasa provocata... mai bine ignora!

Asteapta ocazia sa posteze ceva si l-ai ars... e mai bun atacul decat defensiva in "polemici"! Inca nu ai cunoscut trollii!
:))

În prealabil postat de ioanna

Nu mi se pare corecta decizia instantei, care i-a retras dreptul de a profesa medicului, ca aici nu e un caz de mal praxis.

Este problema fiecaruia cum i se pare decizia instantei!
- acelei martore i sa parut corecta,
- instantei corecta
- medicului incorecta
- tie incorecta

Dreptatea facuta de oameni este o problema destul de relativa (chiar si asa cum e ea, este mai buna decat nici o dreptate)! Cand se fac legile se tine cont de mai multi factori... si in functie de ierarhizarea lor, avem un mod sau altul de a face dreptate!