Ce inseamna "sarac cu duhul"?

[lucinf]

Fratilor, daca nu stiti de ce vorbiti?
Sarac cu duhul din cate am invatat eu pentru olimpiada la religie clasa a VII a lectia "Fericirile" inseamna smeriti!!!! De ce ar zice Hristos ca sunt fericiti cei prosti ca acelora este Imparatoa Cerurilor. Fericirile au la baza lor o virtute... Iar aceasta fericire are la baza ei virtutea smereniei

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de lucinf

Fratilor, daca nu stiti de ce vorbiti?
Sarac cu duhul din cate am invatat eu pentru olimpiada la religie clasa a VII a lectia "Fericirile" inseamna smeriti!!!! De ce ar zice Hristos ca sunt fericiti cei prosti ca acelora este Imparatoa Cerurilor. Fericirile au la baza lor o virtute... Iar aceasta fericire are la baza ei virtutea smereniei

Dv ati citit topicul acesta, sau doar dati cu bata in ce scriu cei dinainte fara a citi ce spun ?

În prealabil postat de DragosP

În ce am văzut eu la cei mai mulţi dintre cei ce au scris şi au tâlcuit Fericirile înseamnă "smerenie".
Vezi de altfel şi catehismul: http://www.edj.ro/index.php/catehism/368-fericirile

[Demetrius]

În prealabil postat de lucinf

Fratilor, daca nu stiti de ce vorbiti?

Se vede de la o pos™tă că tu nu es™ti prost(sărac cu duhul)), fiincă ai observat ceea ce t›i s-a spus; prin urmare nu es™ti fericit.

În prealabil postat de lucinf

De ce ar zice Hristos ca sunt fericiti cei prosti ca acelora este Imparatoa Cerurilor.

Fiindcă cei pros™ti(săraci cu duhul) n-ar observa ceea ce tu ai judecat prin acest mesaj.

În prealabil postat de lucinf

Fericirile au la baza lor o virtute...

Aceea a smereniei?
Sau fiecare fericire are virtutea ei?
Sunt numai 8 virtut›i în total?(că la 6 s™i la 10 e aceeas™i)

3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.(Mt5,3-11)

Oare care o fi virtutea de la versetul 4(că la 3 ne-ai spus cum e la Olimpiadă)?
Dar la 11?

[florin.oltean75]

Sarac cu duhul – indica o stare launtrica relaxata, o gratie lipsita de tensiuni, o purjare a tuturor grijilor, o golire de tot stresul, o stare de curatie nascatoare de o bucurie aparte.


Aceasta este posibila atunci cand avem mare incredere in Dumnezeu, cand ne predam Lui cu totul, cand credem ca toate se intampla cu voia Lui, cand primim toata curatia Lui infinita inlauntrul nostru.

[iustin10]

Un om care nu se prinde cand faci misto de el, care nu iti intoarce raul cand il intepi in cuvinte , care nu pricepe cand ii faci aluzii desantate . Pe undeva seamana cu un copil.
Dar nevinovatia lui nu vine din nestiinta copilului , ci din educarea smereniei.
E un om care nu e in stare sa vada pricini de suparare cand e jignit ,si nu e capabil sa corecteze pe ceilalti facand comparatie cu el .
E un om sarac in parere de sine .

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Eu prin "sarac cu duhul" inteleg faptul sa nu te inalti cu mintea.Pt ca daca o faci o dai in erezii, fie gasesti tu una, fie iti creezi tu una.Daca te inalti cu mintea risti foarte mult sa pici intr-o erezie, sau sa-ti creezi tu una.Mai rau este ca daca se gasesc adepti care se te urmeze nu faci decat sa ratacesti si sa-i faci si pe ei la randul lor sa rataceasca, iar la judecata vei fi intrebat ce ai facut cu sufletele lor , de ce te-ai opus in calea mantuirii lor ? Ba mai mult, ti se va cere socoteala pentru sufletelor lor.
Acum e de ajuns sa te duci in Iad pt cele facute in viata ta, dar sa fii raspunzator si pt alte vieti ?

Adica cum? Sa nu iti folosesti mintea in cele spirituale, sa fii dependent mereu de interpretarile date de duhovnic si/sau Biserica in ansamblul ei, la modul general?

[CristianR]

Nu știu de ce prin „sărac cu duhul” în ultima vreme se înțelege om care nu gândește. Nu cred că așa s-a înțeles de la început și nu cred că asta a vrut Domnul să se înțeleagă. Din câte știu aceasta s-ar referi la smerenie, la omul golit de eul său, ca să-i facă loc lui Dumnezeu în inima lui, care este deschis voii lui Dumnezeu. Ești sărac de duhul tău și atunci Duhul lui Dumnezeu te poate locui. Renunți la voia ta, la gândurile tale, pentru a face voia lui Dumnezeu și pentru a primi luminările Sale în mintea ta.

Da, este și o lepădare de propria gândire, adică de o gândire ce se vrea autonomă și care este, prin urmare, mândră. Însă asta nu înseamnă să nu mai gândești, ci să accepți să gândești asistat de Duhul Sfânt, care nu îți anulează libertatea, ci te acceptă de partener.

[sophia]

În prealabil postat de CristianR

Nu știu de ce prin „sărac cu duhul” în ultima vreme se înțelege om care nu gândește. Nu cred că așa s-a înțeles de la început și nu cred că asta a vrut Domnul să se înțeleagă. Din câte știu aceasta s-ar referi la smerenie, la omul golit de eul său, ca să-i facă loc lui Dumnezeu în inima lui, care este deschis voii lui Dumnezeu. Ești sărac de duhul tău și atunci Duhul lui Dumnezeu te poate locui. Renunți la voia ta, la gândurile tale, pentru a face voia lui Dumnezeu și pentru a primi luminările Sale în mintea ta.

Da, este și o lepădare de propria gândire, adică de o gândire ce se vrea autonomă și care este, prin urmare, mândră. Însă asta nu înseamnă să nu mai gândești, ci să accepți să gândești asistat de Duhul Sfânt, care nu îți anulează libertatea, ci te acceptă de partener.

Cum adica Duhul Sfant te accepta ca partener?
Si pare si o contradictie in mesajul tau. Pe de o parte spui ca nu se intelege un om care nu gandeste, pe de alta la sfarsist spui ca este lepadare de propria gandire.
Cam tot acolo se ajunge: smerenie, sa fii asemenea copiilor si sa nu mai gandesti/cercetezi.
Si iarasi nu inteleg un lucru: daca toti vorbiti de liberul arbitru, atunci de aici se cere sa renunti la voia ta, la gandurile tale, pentru a face voia lui Dumnezeu.
Asa spun si eu, ca noi ortodocsii facem voia lui Dumnezeu si altii vin si spun "Ba nu, ca e liberul arbitru!"
Poti sa explici mai mult ideile tale?

[CristianR]

Este ca în relația părinte-copil. Un părinte bun îl ține de mână pe copil, răspunde întrebărilor sale ajutându-l să înțeleagă, îl învață ce este bine și ce este rău, așa încât el singur să facă alegerile bune pentru viața sa. Deci îi respectă libertatea de alegere, nealegând în locul său.

Copilul este receptiv și, știind că nu are experiență și nici putere, ci că depinde de tatăl său, având și totală încredere în acesta, nu ține să-și impună voia, nu crede că știe deja cum să acționeze și nu dorește să iasă din legătura cu tatăl său ca să fie independent. Ci își supune voia proprie pentru că știe, crede că voia tatălui său este mai bună. Dar deși o supune, nu o anulează, ci o unește cu a tatălui, adică vrea să facă ceea ce vrea tatăl său, pentru că se simte iubit de acesta și are încredere în el mai mult decât în sine însuși.
La fel și cu gândirea. Copilul gânește, căci mintea lui este scormonitoare, dornică să afle, să înțeleagă. Însă mereu pune întrebări, caută ajutor, nu se izolează de părintele său.

Noi, mințile și sufletele noastre, suntem niște receptacule ale Duhului Sfânt; temple, cum zice Apostolul, menite să primească. Duhul Sfânt este polenul cel care fecundează floarea sufletului nostru, fără de care nu putem aduce rod.

Această stare de receptivitate, de deschidere, de dorință de a primi este posibilă numai dacă ne golim de duhul (eul) nostru, devenind săraci cu duhul.

[florin.oltean75]

Nu știu de ce prin „sărac cu duhul” în ultima vreme se înțelege om care nu gândește. Nu cred că așa s-a înțeles de la început și nu cred că asta a vrut Domnul să se înțeleagă. Din câte știu aceasta s-ar referi la smerenie, la omul golit de eul său, ca să-i facă loc lui Dumnezeu în inima lui, care este deschis voii lui Dumnezeu. Ești sărac de duhul tău și atunci Duhul lui Dumnezeu te poate locui. Renunți la voia ta, la gândurile tale, pentru a face voia lui Dumnezeu și pentru a primi luminările Sale în mintea ta.

Da, este și o lepădare de propria gândire, adică de o gândire ce se vrea autonomă și care este, prin urmare, mândră. Însă asta nu înseamnă să nu mai gândești, ci să accepți să gândești asistat de Duhul Sfânt, care nu îți anulează libertatea, ci te acceptă de partener.

Este cea mai buna explicatie.

Esenta intregii vieti spirituale, esenta mantuirii.


Cristian ai o buna intelegere a procesului si finalitatii!