Ati bea ceva otrăvitor sa va demonstrați credința ?

[Corinusha]

Eu stiu ca, credinta nu trebuie demonstrata nimanui. Adica, o ai sau nu o ai. Simplu.
Iar partea spirituala a omului e intre el si Dumnezeu, eventual intre el, Dumnezeu si duhovnic.
Restul..fiecare cu credinta lui...sau cu lipsa acesteia.
Nu vad de ce ar trebui sa demnostrez cuiva ca Dumnezeu exista. Pentru mine exista, si mai mult de atat nu am ce sa zic.

[CristianR]

Chiar și pe apostoli, care Îl cunoscuseră nemijlocit pe Hristos, și a căror propovăduire era însoțită de semnele menționate, nu îi credeau toți. Nu toți primeau cuvântul Evangheliei, iar pentru aceștia Domnul le spusese să-și scuture praful de pe tălpi, neinsistând cu orice chip să-i facă să creadă.

Însă pe lângă aceste semne excepționale, care atestă credința celor ce o mărturisesc altora, mai sunt și altele: „Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții”. Asta consider că este adevărata mărturisire a lui Hristos, iar nu băutul de otravă.

Sigur, atunci când împrejurările ne obligă avem și datoria de a muri pentru Hristos și pentru Evanghelie. Însă martiriul nu trebuie căutat cu orice chip. Sau, mai bine spus, nu trebuie falsificat prin gesturi lipsite de înțelepciune.

[ignatiu]

Si asa au inceput rautatea, razboaiele, tortura si teroarea.

Pentru ca unii oameni au preluat idea ca credinta trebuie demonstrata. Iar raul facut in numele ei este un rau bun.

Idea a fost luata in anul 740 de Regele/Imparatul Francilor in urma luptei avute cu arabii in Franta. Arabii au lasat pe campul de lupta trupul neinsufletit al celebrului lor conducator. Regele francilor a intrebat de ce nu l-au luat. Atunci ei au raspuns ca SUFLETUL conducatorului este deja in cer. Pentru ca el a fost cel care a facut multe lucruri bune ( a pradat si cucerit) pentru credinta lui.

A lua otrava este la fel ca si a omora, a face rau din convingere religioasa. Sufletul pacatosului este pierdut.