Credinta, habotnicie, obiectivitate

[Traditie1]

Ateii reproseaza credinciosilor ca sunt habotnici, ca accepta învatatura de credinta fara sa-si puna întrebari.

Care e diferenta între credinta si habotnicie? Cum ar trebui sa ne fundamentam convingerile ca sa putem spune ca suntem obiectivi?


Eu cred ca convingerile nu trebuie nici sa fie bazate pe acceptarea orbeasca a unor doctrine dar nici pe respingerea lor. Respingerea orbeasca e tot o forma de habotnicie si de aceea ateismul este habotnic, fiindca respinge existenta lui Dumnezeu fara sa verifice daca El exista sau nu. Respingerea nu e o forma de obiectivitate ci de ratacire.