Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea

[Catisma]

În prealabil postat de Doriana

Catisma, parera mea e ca trebuie sa gasesti un preot cu har care sa se roage pentru tine, caci ai toate semnele unor atacuri demonice. Gandeste-te de cand au aparut si aminteste-ti toate pacatele pe care le-ai facut , mai ales cele facute inainte cu cativa ani de la debutul acestor tulburari. Marturiseste aceste pacate la spovedanie parintelui si apoi sa se roage pentru tine. E singura solutie pe care o vad.

Asa este, trebuie să găsesc pe cineva. Asta încerc să fac...
M-am spovedit, m-am împărtăsit, am luat toate „măsurile” care se iau în situatia asta, de la bun început. De asta spuneam că „am trecut pe ortodoxie” la modul serios.

În ultimele două nopti am dormit mai bine. Săptămâna trecută am fost răcită si n-am mai putut să merg la molifte (în prezent, merg la molifte si masluri toată săptămâna). S-o fi înrăutătit situatia si din cauza asta. Un alt aspect mai e si faptul că ori de câte ori nu poate dormi, maică-mea stă si citeste toată noaptea - si atunci, de regulă, dorm.

Deci, vineri după-amiază am reusit să merg iarăsi la o moliftă, iar noaptea, maică-mea a citit rugăciuni. Am dormit absolut fără nici un necaz de nici un fel, nici cât musca (desi m-am culcat târziu, dar în faza actuală sâcâielile astea sunt asa de rele, că nu mă lasă să dorm niciodată - nici măcar dimineata).

Am să mai revin, că e târziu.

Doamne-ajută.

[chilla]

De-a lungul vietii am avut parte de multe intimplari pe care ,daca le spuneam , fie nu eram crezuta, fie eram trimisa la doctor, asa ca eu te cred, si chiar fapte apropiate am intimpinat, de aceea imi permit sa-ti spun sa-ti pui o Sf.Cruce la cap acolo unde dormi,si chiar mai multe, si pe linga post si rugaciune vei razbate, si nu uita , cu cit te rogi mai mult cu atit esti mai incercata de duhurile rele, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te opresti, trebuie doar sa razbati, si cind mai simti miscarile , fa cruce cu limba in gura daca nu poti altfel.
Doamne-ajută.[/quote]

[anisoara]

Si eu am avut pb. mari cu somnul,in 1997 ptr. 2-3 luni si anul acesta.Prima data a mers mama mea la un preot cunoscut in zona si dupa trecerea perioadei de stres datorita examenelor mi-am revenit,incet ,incet .Am consultat inclusiv un psiholog ce mi-a dat un diagnostic foarte grav, inceput de schizofrenie si medicamente pe care le-am luat ptr. o f. scurta perioada fara efect.
Anul acesta cand pb. au reaparut am luat iarasi un medicament ptr. somn ,Frontin timp de 10 zile si am mers eu la biserica,am inceput sa ma rog ,sa ma spovedesc si fara sa se rezolve pb. prin care trec pot dormi. Inteleg perfect cum e cand nu poti dormi.
Asa ca mergi la biserica ,roagate .
Doamne ajuta!

[anamaria.lupu]

În prealabil postat de Catisma

Asa este, trebuie să găsesc pe cineva. Asta încerc să fac...
M-am spovedit, m-am împărtăsit, am luat toate „măsurile” care se iau în situatia asta, de la bun început. De asta spuneam că „am trecut pe ortodoxie” la modul serios.

În ultimele două nopti am dormit mai bine. Săptămâna trecută am fost răcită si n-am mai putut să merg la molifte (în prezent, merg la molifte si masluri toată săptămâna). S-o fi înrăutătit situatia si din cauza asta. Un alt aspect mai e si faptul că ori de câte ori nu poate dormi, maică-mea stă si citeste toată noaptea - si atunci, de regulă, dorm.

Deci, vineri după-amiază am reusit să merg iarăsi la o moliftă, iar noaptea, maică-mea a citit rugăciuni. Am dormit absolut fără nici un necaz de nici un fel, nici cât musca (desi m-am culcat târziu, dar în faza actuală sâcâielile astea sunt asa de rele, că nu mă lasă să dorm niciodată - nici măcar dimineata).

Am să mai revin, că e târziu.

Doamne-ajută.

Chiar la asta ma gandeam si eu ,ca daca rugaciunile tale pt tine insati nu functioneaza,sa ne rugam noi pt tine.Dumnezeu ,Sfintii si ingerul tau pazitor sa te ocroteasca si sa alunge toate relele din jurul tau,pe toti vrajmasii! Stii ce gand mi-a mai venit? sa mergi la manastire sa iti citeasca un calugar ceva,dezlegarile facute de calugari sunt mult mai puternice decat cele facute de preoti (dupa cum prea bine stii presupun).Asta a fost primul meu gand cand ti-am citit postarea:sa mergi si sa stai cateva zile chiar la o manastire,te rog,incearca.Si am auzit ca daca mergi la mormantul parintelui ARsenie Boca ,la manastirea Prislop are o mare putere si se vindeca oamenii.TE rog mergi si tine-ne la curent cu ce s-a intamplat.Doamne ajuta!
PS:sa ne spui numele tau de botez sa ne rugam pt tine!

[mehe_i]

În prealabil postat de Doriana

Catisma, parera mea e ca trebuie sa gasesti un preot cu har care sa se roage pentru tine, caci ai toate semnele unor atacuri demonice. Gandeste-te de cand au aparut si aminteste-ti toate pacatele pe care le-ai facut , mai ales cele facute inainte cu cativa ani de la debutul acestor tulburari. Marturiseste aceste pacate la spovedanie parintelui si apoi sa se roage pentru tine. E singura solutie pe care o vad.

Toti preotii au acelasi har.

[anita]

[quote=Catisma;248290][quote=Jane Says;247995]Dar zgaltaielile acelea nu sunt de fapt nistre tresariri din somn?

Nu, nu sunt niste tresăriri în somn. Tresăririle sunt tresăriri, iar zgâltâielile sunt altceva. Sunt miscări mai ample, uneori atât de ample, încât te doare fruntea de la lovitură si te trezesti din cel mai adânc somn. Uneori miscarea e atât de puternică, încât îti deplasezi mâna sau piciorul pe distante anormal de mari pentru o „tresărire”, sau îti sar în sus, sau îti clăntăne efectiv dintii - scurt - în urma socului miscării.

Multumesc pentru bunăvointă, dar nu explicati fenomene prin care n-ati trecut, că nu ajută cu nimic, din păcate...

Pentru a vă exemplifica cel mai bine, rugati pe cineva să vă scuture de umăr sau să vă lovească în timp ce dormiti.

Încă o dată, sunt aici pentru sfaturi de ordin duhovnicesc, nu pentru medicamente. Acelea sunt pur fizice - în stadiul în care sunt în prezent - si o să mă interesez si de ele, că n-am încotro, sunt om si sunt făcută si din carne.

Doamne-ajută.

Draga mea ,
Din ce spui tu poate fi vorba de farmece ,deoarece aceste fenomene ar trebui sa dispara odata cu mersul la biserica si spovedanie deasa.
Daca farmecele sunt facute in mod repetat raul persista.
Parintele meu duhovnic spunea ca prin spovedanie deasa ,el recomanda odata la 40 de zile , farmecele nu mai au putere.
La fel ,poti odata pe an sa faci o spovedanie generala dupa un indreptar.
Sfantul Maslu e foarte bun deasemeni.
Ar trebui sa te gandesti cam de la cine vin aceste rautati si sa incerci sa te rogi pentru acea persoana.
Este bine si la manastire sa mergi ,poate gasesti o manastire mai aproape de orasul tau.
Ai facut bine ca te-ai dus la baiatul par.Argatu ,cred ca la cel de la Slobozia Ciorasti ,de langa Focsani.
Doamne ajuta !

[second_choice]

@ catisma: sunt o persoana incercata de astfel de lucruri si iti vorbesc din perspectiva unui om cu o puternica credinta, insa in acelasi timp fara a fi habotnica si nici extremista.

Personal eu as ramane deschisa la un ansamblu de factori si cred ca ar trebui privite si din alte perspective. Pastilele nu sunt o solutie - aici exista o teorie cf careia pastilele din prescriptii psihiatrice iti blocheaza canalul de comunicare cu divinitatea. In urma experientelor mele, deocamdata aceasta teorie sta in picioare. Nu detaliem acum. Personal, nu cred ca problema este de ordin psihiatric.

Intr-adevar - din pct de vedere al credintei, pe masura ce avansezi si te apropii de Dumnezeu, incercarile devin mai grele. Insa nu cred ca din perspectiva asta trebuie sa privesti.

Ci din aceea ca in egala masura si comunicarea cu divinitatea devine mai buna.

Din aceasta perspectiva, cred ca trebuie sa identifici in viata ta pe ce fel de limita te aflii, pentru ca este f posibil ca aceste trairi sa fie semnale puternice ca undeva nu mergi pe o cale buna pentru tine, ba din contra pe una in care iti pui viata in pericol.

Cred ca perspectiva din care trebuie sa privesti si analizezi aceste trairi si intamplari- este aceea ca ele sunt de bine si nu de rau. Ca sunt semnale de care trebuie sa tii cont. Ceva te avertizeaza. Ceva , undeva in viata ta e fortat sau directia pe care tot apuci nu este cea buna pentru tine sau nu este in acord cu tine sau nu este in acord cu planul divin din care faci parte.

Nu cred ca a merge extrem in a clasa astfel de experiente ca fiind demonice sau psihiatrice, este sanatos si nici echilibrat.

Noi nu suntem Dumnezeu si intelegerea si priceperea unor lucruri si trairi ne sunt limitate. Tocmai de aceea esenta credintei este increderea in divinitate. Sa crezi e pasul 1, sa te increzi - aici e marea incercare si marele pas.

Daca real te increzi mai mult decat crezi (si aici este o mare nuanta) - eu cred ca aceste experiente iti sunt date drept semnale, atentionari. Divinitatea comunica cu tine inspre binele tau.

Ceva, undeva...repeti invariabil precum un pattern si trebuie schimbata perspectiva de abordare. Mai mult decat sigur este ceva din samburii tai, tine de un fundamental mai greu de constientizat si identificat. Sau de un adevar din tine la care te temi sa privesti pana la capat. E o lupta cu sinele ajunsa la un nivel necunoscut pana acum pt tine. O parte din tine trebuie sa castige. O bucata din tine, manifestata sub forma tendintelor este pe punctul critic de-a te trage inapoi, o bucata noua si redresata in urma intoarcerii la credinta se lupta sa reuseasca sa treaca intr-un soi de "dincolo".

Va castiga cea care nu se va indoi. Vei trece acest prag in masura in care iti vei incorda intreaga fiinta inspre binele tau. Fiinta ta nu este lasata sa cada in "adormire". Fiind deja epuizata, trebuie sa reanalizezi niste lucruri si sa vezi unde te-ai opintit si ce te trage inapoi, ce adevar din tine nu ai abordat inca pana la capat.

Trebuie real sa-ti doresti binele si asta va insemna ca un pattern pana acum uzitat - devenit probabil deja reflex sa fie reconversionat. Poate fi o teama puternica aparuta pe traseu undeva in viata ta. Caz in care trebuie sa identifici ce iti provoaca aceasta teama si sa iti aduci aminte odata crezand in Dumnezeu , nu exista nimic pe lume asta de care sa te temi si care sa te poata atinge. Nu putem smulge bucati din noi, insa putem controla ce pana acum ne-a controlat si ne-a ghidat alegerile si viata. Putem schimba gramajele.

Desigur, in timp ce iti faci aceasta recapitulare si cauti cu atentie sa identifici ce anume tendinta ai ca din nou in viata ta sa alegi, sa repeti , care iti este teama pe care nu o poti identifica sau o confunzi cu altceva- roaga-te si roaga-te pt intarirea credintei si primirea acelui tip de discernamant menit sa te ajute sa separi nuantele.

In ciuda a tot ce se intampla - relaxeaza-ti fiinta si poti face asta crezand cu toata taria in planul divin pentru tine. Cu alte cuvinte : increde-te pana la capat in divinitate si lasa-te pur si simplu in palmele ei fara urma de teama. Undeva te indoiesti. Undeva ceva iti provoaca o f mare teama.

Adu-ti aminte: in mainile Domnului, nu avem de ce ne teme. Nici de pamantesti, nici de nepamantesti, nici de vazute si nici de nevazute, nici de stiute si nici de nestiute.

Stiu ce traiesti, insa mai stiu ca poate fi depasit. Odata apropiati de Dumnezeu capatam un soi de trufie prin tot felul de trairi pe care le avem in acest proces si aici cadem intr-o capcana. O capcana care ne aduce invariabil intr-un punct de indoiala in credinta noastra.

Vei depasi ceea ce traiesti. Conditia e una singura: fa pasul de la a crede la a te increde. Fara teama. Nu exista nimic in acest univers de care sa te temi. E totul o iluzie. Insa zilnic suntem supusi efortului de-a reusi mai bine in acest pas de la a crede la a ne increde.

Adevarul e unul singur si ala asa cum bine spune si in Scriptura, ne-a fost lasat de Dumnezeu in rarunchii inimilor noastre, acolo unde nici o intelepciune si nici o stiinta nu poate ajunge decat noi insine increzandu-ne pana la capat, fara indoiala, fara teama si fara ezitare.


Iti doresc numai bine! Vei depasi acest moment critic! Nu te indoi !

Domnul fie cu tine si cu noi toti!

În prealabil postat de second_choice

@ catisma: sunt o persoana incercata de astfel de lucruri si iti vorbesc din perspectiva unui om cu o puternica credinta, insa in acelasi timp fara a fi habotnica si nici extremista.

Personal eu as ramane deschisa la un ansamblu de factori si cred ca ar trebui privite si din alte perspective. Pastilele nu sunt o solutie - aici exista o teorie cf careia pastilele din prescriptii psihiatrice iti blocheaza canalul de comunicare cu divinitatea. In urma experientelor mele, deocamdata aceasta teorie sta in picioare. Nu detaliem acum. Personal, nu cred ca problema este de ordin psihiatric.

Intr-adevar - din pct de vedere al credintei, pe masura ce avansezi si te apropii de Dumnezeu, incercarile devin mai grele. Insa nu cred ca din perspectiva asta trebuie sa privesti.

Ci din aceea ca in egala masura si comunicarea cu divinitatea devine mai buna.

Din aceasta perspectiva, cred ca trebuie sa identifici in viata ta pe ce fel de limita te aflii, pentru ca este f posibil ca aceste trairi sa fie semnale puternice ca undeva nu mergi pe o cale buna pentru tine, ba din contra pe una in care iti pui viata in pericol.

Cred ca perspectiva din care trebuie sa privesti si analizezi aceste trairi si intamplari- este aceea ca ele sunt de bine si nu de rau. Ca sunt semnale de care trebuie sa tii cont. Ceva te avertizeaza. Ceva , undeva in viata ta e fortat sau directia pe care tot apuci nu este cea buna pentru tine sau nu este in acord cu tine sau nu este in acord cu planul divin din care faci parte.

Nu cred ca a merge extrem in a clasa astfel de experiente ca fiind demonice sau psihiatrice, este sanatos si nici echilibrat.

Noi nu suntem Dumnezeu si intelegerea si priceperea unor lucruri si trairi ne sunt limitate. Tocmai de aceea esenta credintei este increderea in divinitate. Sa crezi e pasul 1, sa te increzi - aici e marea incercare si marele pas.

Daca real te increzi mai mult decat crezi (si aici este o mare nuanta) - eu cred ca aceste experiente iti sunt date drept semnale, atentionari. Divinitatea comunica cu tine inspre binele tau.

Ceva, undeva...repeti invariabil precum un pattern si trebuie schimbata perspectiva de abordare. Mai mult decat sigur este ceva din samburii tai, tine de un fundamental mai greu de constientizat si identificat. Sau de un adevar din tine la care te temi sa privesti pana la capat. E o lupta cu sinele ajunsa la un nivel necunoscut pana acum pt tine. O parte din tine trebuie sa castige. O bucata din tine, manifestata sub forma tendintelor este pe punctul critic de-a te trage inapoi, o bucata noua si redresata in urma intoarcerii la credinta se lupta sa reuseasca sa treaca intr-un soi de "dincolo".

Va castiga cea care nu se va indoi. Vei trece acest prag in masura in care iti vei incorda intreaga fiinta inspre binele tau. Fiinta ta nu este lasata sa cada in "adormire". Fiind deja epuizata, trebuie sa reanalizezi niste lucruri si sa vezi unde te-ai opintit si ce te trage inapoi, ce adevar din tine nu ai abordat inca pana la capat.

Trebuie real sa-ti doresti binele si asta va insemna ca un pattern pana acum uzitat - devenit probabil deja reflex sa fie reconversionat. Poate fi o teama puternica aparuta pe traseu undeva in viata ta. Caz in care trebuie sa identifici ce iti provoaca aceasta teama si sa iti aduci aminte odata crezand in Dumnezeu , nu exista nimic pe lume asta de care sa te temi si care sa te poata atinge. Nu putem smulge bucati din noi, insa putem controla ce pana acum ne-a controlat si ne-a ghidat alegerile si viata. Putem schimba gramajele.

Desigur, in timp ce iti faci aceasta recapitulare si cauti cu atentie sa identifici ce anume tendinta ai ca din nou in viata ta sa alegi, sa repeti , care iti este teama pe care nu o poti identifica sau o confunzi cu altceva- roaga-te si roaga-te pt intarirea credintei si primirea acelui tip de discernamant menit sa te ajute sa separi nuantele.

In ciuda a tot ce se intampla - relaxeaza-ti fiinta si poti face asta crezand cu toata taria in planul divin pentru tine. Cu alte cuvinte : increde-te pana la capat in divinitate si lasa-te pur si simplu in palmele ei fara urma de teama. Undeva te indoiesti. Undeva ceva iti provoaca o f mare teama.

Adu-ti aminte: in mainile Domnului, nu avem de ce ne teme. Nici de pamantesti, nici de nepamantesti, nici de vazute si nici de nevazute, nici de stiute si nici de nestiute.

Stiu ce traiesti, insa mai stiu ca poate fi depasit. Odata apropiati de Dumnezeu capatam un soi de trufie prin tot felul de trairi pe care le avem in acest proces si aici cadem intr-o capcana. O capcana care ne aduce invariabil intr-un punct de indoiala in credinta noastra.

Vei depasi ceea ce traiesti. Conditia e una singura: fa pasul de la a crede la a te increde. Fara teama. Nu exista nimic in acest univers de care sa te temi. E totul o iluzie. Insa zilnic suntem supusi efortului de-a reusi mai bine in acest pas de la a crede la a ne increde.

Adevarul e unul singur si ala asa cum bine spune si in Scriptura, ne-a fost lasat de Dumnezeu in rarunchii inimilor noastre, acolo unde nici o intelepciune si nici o stiinta nu poate ajunge decat noi insine increzandu-ne pana la capat, fara indoiala, fara teama si fara ezitare.


Iti doresc numai bine! Vei depasi acest moment critic! Nu te indoi !

Domnul fie cu tine si cu noi toti!

Mi-a placut foarte mult ce ai scris.

[un.simplu.gand]

Imi pare foarte rau pentru ce se intampla cu tine!Eu ti-as recomanda un duhovnic foarte bun care a ajutat multa lume in probleme de acest gen.Sunt foarte sigur ca it iva rezolva problema depinde foarte mult de credinta ta.Daca te intereseaza trimite-mi un mesaj pe privat.

[costel]

Draga Catisma ne vom ruga si noi pentru tine. Nu cred ca marii duhovnici cand s-au lovit de astfel de cazuri au spus - eu voi lucra cu tine timp de cateva saptamani, apoi trebuie sa mergi la psihiatru. Cereau de la Dumnezeu sa-Si reverse peste persoana bolnava darurile Sale, ca ea sa plece de la ei vindecata. Si s-au facut multe minuni de acest fel. Nu trebuie sa deznadajduiesti, crede, si va veni si ziua cand soarele va cunoaste doar rasaritul, nu si apusul.

Nu vreau sa fiu inteles gresit, si anume ca as fi impotriva doctorilor. Dumnezeu face minuni si prin acestia. Dar cel mai bine este sa smulgi raul din radacina. Consider ca un psihiatru nu patrunde atat de adanc in om, ca un duhovnic. Poate rupe buruiana, dar nu o scoate din radacina. Este punctul meu de vedere.

E adevarat ca e mai usor sa iei un pumn de pastile, decat sa stai precum slabanogul de la scaldatoarea Vitezda cu credinta ca vei fi vindecat. El nu a stat un an si apoi a plecat. A stat acolo ani cu credinta ca va fi vindecat si asta in conditiile in care nu avea pe nimeni sa-l arunce in scaldatoare. Si a fost vindecat, nu prin aruncarea de cineva in apa tulburata de inger, ci de Hristos. A venit personal la el. Asta face cu fiecare dintre noi, atunci cand crede cu adevarat.