Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea

[Doriana]

Catisma, parera mea e ca trebuie sa gasesti un preot cu har care sa se roage pentru tine, caci ai toate semnele unor atacuri demonice. Gandeste-te de cand au aparut si aminteste-ti toate pacatele pe care le-ai facut , mai ales cele facute inainte cu cativa ani de la debutul acestor tulburari. Marturiseste aceste pacate la spovedanie parintelui si apoi sa se roage pentru tine. E singura solutie pe care o vad.

[Jane Says]

Catisma nu trebuia sa te superi pentru ce ti-am sugerat. Poate te vei bucura sa aflii ca am ales specialitatea aceasta la indemnul duhovnicului meu, asa cum la fel te vei bucura sa stii ca exista oameni pe care insisi duhovnicii lor ii trimit uneori la medic. Si nu sunt specialist inca.

[Catisma]

În prealabil postat de Doriana

Catisma, parera mea e ca trebuie sa gasesti un preot cu har care sa se roage pentru tine, caci ai toate semnele unor atacuri demonice. Gandeste-te de cand au aparut si aminteste-ti toate pacatele pe care le-ai facut , mai ales cele facute inainte cu cativa ani de la debutul acestor tulburari. Marturiseste aceste pacate la spovedanie parintelui si apoi sa se roage pentru tine. E singura solutie pe care o vad.

Asa este, trebuie să găsesc pe cineva. Asta încerc să fac...
M-am spovedit, m-am împărtăsit, am luat toate „măsurile” care se iau în situatia asta, de la bun început. De asta spuneam că „am trecut pe ortodoxie” la modul serios.

În ultimele două nopti am dormit mai bine. Săptămâna trecută am fost răcită si n-am mai putut să merg la molifte (în prezent, merg la molifte si masluri toată săptămâna). S-o fi înrăutătit situatia si din cauza asta. Un alt aspect mai e si faptul că ori de câte ori nu poate dormi, maică-mea stă si citeste toată noaptea - si atunci, de regulă, dorm.

Deci, vineri după-amiază am reusit să merg iarăsi la o moliftă, iar noaptea, maică-mea a citit rugăciuni. Am dormit absolut fără nici un necaz de nici un fel, nici cât musca (desi m-am culcat târziu, dar în faza actuală sâcâielile astea sunt asa de rele, că nu mă lasă să dorm niciodată - nici măcar dimineata).

Am să mai revin, că e târziu.

Doamne-ajută.

[chilla]

De-a lungul vietii am avut parte de multe intimplari pe care ,daca le spuneam , fie nu eram crezuta, fie eram trimisa la doctor, asa ca eu te cred, si chiar fapte apropiate am intimpinat, de aceea imi permit sa-ti spun sa-ti pui o Sf.Cruce la cap acolo unde dormi,si chiar mai multe, si pe linga post si rugaciune vei razbate, si nu uita , cu cit te rogi mai mult cu atit esti mai incercata de duhurile rele, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te opresti, trebuie doar sa razbati, si cind mai simti miscarile , fa cruce cu limba in gura daca nu poti altfel.
Doamne-ajută.[/quote]

[anisoara]

Si eu am avut pb. mari cu somnul,in 1997 ptr. 2-3 luni si anul acesta.Prima data a mers mama mea la un preot cunoscut in zona si dupa trecerea perioadei de stres datorita examenelor mi-am revenit,incet ,incet .Am consultat inclusiv un psiholog ce mi-a dat un diagnostic foarte grav, inceput de schizofrenie si medicamente pe care le-am luat ptr. o f. scurta perioada fara efect.
Anul acesta cand pb. au reaparut am luat iarasi un medicament ptr. somn ,Frontin timp de 10 zile si am mers eu la biserica,am inceput sa ma rog ,sa ma spovedesc si fara sa se rezolve pb. prin care trec pot dormi. Inteleg perfect cum e cand nu poti dormi.
Asa ca mergi la biserica ,roagate .
Doamne ajuta!

[CosboCan]

Cred ca Dumnezeu te iubeste foarte mult. Fara indoiala, Dumnezeu iti cunoaste inteligenta si calitatea si nu vrea sa te piarda. Prin duhurile pierzarii, te trage de maneca.

Sa presupunem ca nu ai fi avut neplacerile respective. Viata ta ar fi curs "normal", clienti, traduceri, clienti, traduceri, cu oarece intercalari si potentari in spatiul familial. In traducere, o irosire in "normal" al unui suflet ales. Dumnezeu insa te vrea.

Asa este corect sa privesti starea ta de fapt. Da-i sens si urmeaza-i sensul.
O abordare de genul "am pacatuit si trebuie doar sa platesc", chiar daca nu-i de ignorat, e absolut limitativa. Supliciile prin care treci se adreseaza subtil inteligentei rafinate si capabile sa perceapa sensul.

Ai parcurs deja un drum, ai inteles calea si metoda. Acum insa te invarti in cerc si asta te epuizeaza. Moliftele si rugaciunile in exces, fara duhovnic incercat iti pot dauna. Oricata viteza ai imprima unui punct, dupa 360 de grade te afli de unde ai plecat. Iar mama ta o sa cada, epuizata la randul ei. Asta-i cerc diavolesc, nu ortodoxie!

Aduna-te, iti spun ca ai o forta uriasa. Trebuie sa ajungi la o manastire, ma gandesc Dervent (spre exemplu). Du-te pentru trei zile, o saptamana, impreuna cu mama ta si ramaneti acolo. Parintii vor sti ce sa faca pentru voi.

Vezi ca diavolul va face orice sa nu faci pasul asta!

Iata iesirea din cerc si sensul. Vei desoperi cu acerasta ocazie nu un nou drum - ci continuarea drumului tau duhovnicesc, in care iti urez numai bine.

[Catisma]

Vă multumesc tuturor pentru postările recente. Chilla - îti multumesc mult si îti primesc cu toată inima mesajul si sfatul date din suflet. Second_choice, analiza ta mi se pare extrem de fină si pertinentă într-o măsură foarte mare si sunt de acord cu tine: undeva, trebuie să schimb ceva.

Atâta doar... nu-mi e teamă. Toată ideea s-ar rezuma la: „înteleg, dar vreau să scap”. Însă săptămâna trecută a fost tare proastă si am simtit nevoia să „strig după ajutor”. Ce poti să faci, la capătul a două luni... Cu tot necazul, însă, sunt perfect constientă că exact la deznădejde nu trebuie să ajung si ăsta e un lucru care nu m-a părăsit nici un moment; a fost greu uneori, în ultima vreme, dar nu se pune problema...

La fel si CosboCan, un alt comentariu profund; îti multumesc mult. Si eu simt că Dumnezeu vrea să schimb ceva. Spui că fără aceste neplăceri, viata mea ar fi continuat „normal”, cu toate ale ei - as adăuga eu, inclusiv cu păcate!

Mamei evit să-i mai spun necazurile mele, pentru că stiu că stă noaptea si citeste. Dar după săptămâna asta dificilă, tot am ajuns să vorbim... Neputând lăsa casa singură, nu cred că putem merge undeva împreună pentru mai mult timp, din păcate, însă tot ce pot să fac este să o implic si pe ea în rugăciune (nu noaptea; sper să fac cumva, să nu mai stea). Anul trecut s-a spovedit pentru prima oară, iar de anul ăsta, odată cu necazurile mele (în forma lor mai nouă), a început, practic, să citească rugăciuni seara - un lucru pe care nu-l făcea până acum. Ne-o fi trăgând Dumnezeu spre El si asa... (Mama tine parastasele/pomenile din familie foarte temeinic, însă în aspectele mai „ritualice” nu s-a implicat niciodată până acum).

Repet, am permisiunea duhovnicului să întreb si să cer si sfatul altor părinti... Nu numai că mă tin de cartea Părintelui Argatu, însă am vorbit si cu fiul părintelui. Dânsul mi-a mai dat câteva sfaturi utile - apropo de post, de pildă (citit Acatistul Sf. Ciprian si Iustina doar în zilele de post, sau mersul la Maslu la fel, pe nemâncate) - si a comentat că aceste necazuri au venit în timp si vor trebui să plece tot în timp; nu mă pot astepta la o rezolvare imediată. Cuvinte simple, care pentru oameni ca mine au toate, greutate. Am înteles si le-am retinut...

Nu mai e nevoie să spun că nu am fost scutită de ispite, de când au început lucrurile astea. Vreau să spun, de-a lungul tuturor anilor de când au început episoadele astea... Că doar viata merge înainte, si în războiul ei nevăzut, si în cel văzut... Nu stiu dacă am făcut eu corelatia corectă între modul meu de viată si ele (în afară de un nivel global, care, e adevărat, a îndepărtat multe rele evidente, dar probabil nu le-a smuls din rădăcină sau a lăsat altele, mai „mici”, care continuă, iată, să conteze, si încă mult - să-si scoată capul la suprafată exact când mă astept mai putin, conform unui „calendar” care ne scapă nouă).

Asadar, Second_choice si CosboCan, ati sesizat corect... Aseară, stând de vorbă cu mama, a reiesit un aspect la care nu mă gândisem - un păcat recent (pe care l-am spovedit) ale cărui implicatii nu le sesizasem. Unii ar spune că nu e un păcat mare, însă sunt constientă că am păcătuit.

Asa gândind, uitându-mă retrospectiv, mi-am dat seama că nimic din ce am făcut nu a rămas „netaxat”, si încă cu asupră de măsură, de fiecare dată.

Asa că pot să spun că am ajuns la concluzia că aceste chinuiri ale mele, mai rare sau mai dese, mai grozave sau mai enervante, asa cum au fost ele, de toate culorile, sunt si un soi de barometru pentru mine. Pentru că, bag sama, am necazuri de fiecare dată când mă „abat”. Vă multumesc încă o dată, second_choice si CosboCan, pentru că prin ce mi-ati spus mi-ati confirmat niste gânduri care, iată, mi-au venit si mie, recent, iar dacă nu-mi veneau, mi-ati fi pus în lumină niste lucruri la care nu mă gândisem.

Evident, toti păcătuim, dar nu ne bântuie pe toti nu stiu cine, noaptea. La mine, asa cum „declar” din titlu, cred că sunt vrăji. (Nici acum n-am ajuns la episodul respectiv; dar nici nu stiu dacă mai contează foarte mult povestea aceea). Iar aceste vrăji, la ora respectivă, pe mine m-au găsit total descoperită, în sensul că nu fusesem în viata mea la biserică si nu aveam nici cea mai mică tangentă cu ea*.

Doamne-ajută si vă multumesc încă o dată, tuturor... Numai bine.

_______________________________________________
*În afară de rolul de simplu spectator, ca al atâtor copilasi crescuti în Epoca de Aur, al unor „datini” ale mamelor/bunicilor, în anumite momente ale anului (parastase, pomeni etc).

[Catisma]

Repet, sunt de acord cu foarte multe lucruri pe care le-ati scris, dar n-am vrut să le mai subliniez, ca să nu încarc mult cu mesaje repetitive.

...Dar tot as vrea să adaug: în tot chinul ăsta, simt că e ceva „de bine”, second_choice... Cum spuneam altundeva, pe mine, lucrurile astea, într-un mod care poate părea paradoxal, la nivel mental/de credintă, m-au întărit. Desi sunt obosită si mă amărăsc lucrurile astea foarte mult, credinta si frumusetea ortodoxiei sunt parcă si mai luminoase. Sunt două planuri... Unul nu-l afectează pe celălalt; dimpotrivă.

[anamaria.lupu]

În prealabil postat de Catisma

Asa este, trebuie să găsesc pe cineva. Asta încerc să fac...
M-am spovedit, m-am împărtăsit, am luat toate „măsurile” care se iau în situatia asta, de la bun început. De asta spuneam că „am trecut pe ortodoxie” la modul serios.

În ultimele două nopti am dormit mai bine. Săptămâna trecută am fost răcită si n-am mai putut să merg la molifte (în prezent, merg la molifte si masluri toată săptămâna). S-o fi înrăutătit situatia si din cauza asta. Un alt aspect mai e si faptul că ori de câte ori nu poate dormi, maică-mea stă si citeste toată noaptea - si atunci, de regulă, dorm.

Deci, vineri după-amiază am reusit să merg iarăsi la o moliftă, iar noaptea, maică-mea a citit rugăciuni. Am dormit absolut fără nici un necaz de nici un fel, nici cât musca (desi m-am culcat târziu, dar în faza actuală sâcâielile astea sunt asa de rele, că nu mă lasă să dorm niciodată - nici măcar dimineata).

Am să mai revin, că e târziu.

Doamne-ajută.

Chiar la asta ma gandeam si eu ,ca daca rugaciunile tale pt tine insati nu functioneaza,sa ne rugam noi pt tine.Dumnezeu ,Sfintii si ingerul tau pazitor sa te ocroteasca si sa alunge toate relele din jurul tau,pe toti vrajmasii! Stii ce gand mi-a mai venit? sa mergi la manastire sa iti citeasca un calugar ceva,dezlegarile facute de calugari sunt mult mai puternice decat cele facute de preoti (dupa cum prea bine stii presupun).Asta a fost primul meu gand cand ti-am citit postarea:sa mergi si sa stai cateva zile chiar la o manastire,te rog,incearca.Si am auzit ca daca mergi la mormantul parintelui ARsenie Boca ,la manastirea Prislop are o mare putere si se vindeca oamenii.TE rog mergi si tine-ne la curent cu ce s-a intamplat.Doamne ajuta!
PS:sa ne spui numele tau de botez sa ne rugam pt tine!

[Catisma]

În prealabil postat de anamaria.lupu

Chiar la asta ma gandeam si eu ,ca daca rugaciunile tale pt tine insati nu functioneaza,sa ne rugam noi pt tine.Dumnezeu ,Sfintii si ingerul tau pazitor sa te ocroteasca si sa alunge toate relele din jurul tau,pe toti vrajmasii! Stii ce gand mi-a mai venit? sa mergi la manastire sa iti citeasca un calugar ceva,dezlegarile facute de calugari sunt mult mai puternice decat cele facute de preoti (dupa cum prea bine stii presupun).Asta a fost primul meu gand cand ti-am citit postarea:sa mergi si sa stai cateva zile chiar la o manastire,te rog,incearca.Si am auzit ca daca mergi la mormantul parintelui ARsenie Boca ,la manastirea Prislop are o mare putere si se vindeca oamenii.TE rog mergi si tine-ne la curent cu ce s-a intamplat.Doamne ajuta!
PS:sa ne spui numele tau de botez sa ne rugam pt tine!

Multumesc mult, Ana. Am să încerc să merg si la Prislop, îl apreciez mult pe Părintele Arsenie Boca. Am făcut mai multe lucruri vara asta. Când o să găsesc momentul potrivit, am să intru si am să mai povestesc, cu sigurantă. Pentru oameni ca voi mai tin topicul ăsta.

Doamne-ajută si îti multumesc mult, am să-ti trimit numele de botez pe privat.