Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

În prealabil postat de Marimira

Vladimir Tismaneanu a mintit in iterviul cu Inspectorul de Imigratie ca si in formele de intrare declarand ca nu a fost membru al Partidului Cominist si nu a scris sau a fost avocatul schimbarii prin violenta a sistemului american.
Iata dovada contrarie.
(Fragment )
Vladimir Tismăneanu (n. 4 iulie 1951, Braşov), este un politolog american născut în România. Specialist în teoria sistemelor politice şi politici comparate. Până în 1981, propagandist al Comitetului Central al UTC, colaborator la “Amfiteatru”, “Viaţa Studenţească”, “Convingeri comuniste”. În prezent, profesor de ştiinţe politice şi director al “Centrului de Studii ale Societăţilor post-comuniste” la University of Maryland, Statele Unite. Viaţa Vladimir Tismăneanu este fiul activiştilor comunişti Leonte Tismăneanu şi Hermina Marcusohn; tatāl originar din Basarabia, iar mama din Botoşani. Tatal sau este arestat la Bucureşti în 1935 pentru activitate subversivă. Ambii părinţi au participat în războiul civil din Spania, tatăl ca voluntar în Brigazile Internaţionale (unde îşi pierde un braţ) iar mama sa ca soră medicală. În 1939 se refugiază în URSS unde produc emisiunea in limba româna a Radio Moscova, Leonte redactor iar Hermina crainică. Cei doi se stabilesc în România în martie 1948 şi sunt naturalizaţi Tismăneanu [1] Leonte devine profesor universitar, şeful catedrei de marxism-leninism al Universităţii din Bucureşti şi director adjunct al Editurii PMR (Editura Politică). Hermina devine conferenţiar universitar la Facultatea de Medicină Bucureşti şi şef de cadre în Ministerul Sănătăţii. [1],[2].
Vladimir Tismăneanu a urmat cursurile Liceului 24 (actualul Jean Monnet) din cartierul Primăverii, unde a fost coleg de clasa cu fiul dictatorului Ceauşescu.[3]. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, specializarea Sociologie în anul 1974 ca şef de promoţie. Lucrarea sa de licenţă, “Noua Stângă şi Şcoala de la Frankfurt” (Editura Politică, 1976), de orientare neo-marxistă, este considerată într-un articol din ziarul Washington Post drept un “rechizitoriu vitriolic la adresa valorilor occidentale”. [4]. In aceasta lucrare, Tismăneanu ajunge la urmatoarea concluzie: “Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranziţii bruşte şi prin studii metafizice. Singura modalitate de a depăşi acest statu-quo este revoluţia socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de partidul politic revoluţionar, va avea rolul principal.” Teza de doctorat (Universitatea Bucureşti, 1980) are titlul “Revolutie şi Raţiune Critică. Teoria politică a Şcolii de la Frankfurt şi radicalismul de stânga contemporan”.
Între 1974 şi 1981, a lucrat ca sociolog în cadrul Laboratorului de sociologie urbană al Institutului de Proiectări pentru Construcţii Tipizate. În acea perioadă a fost lector cu propaganda la Comitetul central al UTC si a publicat, de pe pozitii marxist-leniniste, diverse materiale in sprijinul regimului comunist în reviste precum “Amfiteatru”, “Convingeri comuniste”[5], “Viaţa Studenţească”[6] “Revista de Filosofie”, “Contemporanul”, “Viitorul Social”[7], “Tînărul leninist” [8].
În 1981 a participăt la redactarea “Micului dicţionar social-politic pentru tineretul comunist "
T

Sunt binevenite aceste precizari pentru a sti exact cine-l vede pe Paunescu mai negru decat pe necuratul. Poate aflam si de ce...

[o_tzaranca]

În prealabil postat de antoniap

Sunt binevenite aceste precizari pentru a sti exact cine-l vede pe Paunescu mai negru decat pe necuratul. Poate aflam si de ce...

intre andrei cornea (cel la tvr),tismaneanu si ungureanu exista un element comun...sunt evrei.

[claudiu-marius]

Adrian Păunescu (12 noiembrie 1997)


În veci ortodocşi

De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei,
aceasta e credinţa mea creştină,
am învăţat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.

Atunci am înţeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinţei mele ortodoxe.

Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat
credinţa lor pe nici un fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificaţi,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.

În anii dogmei, mi-am păstrat şi eu
în fiece istorică furtună,
credinţa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toţi ai mei, Biserică străbună.

Şi m-am opus căderii în neant
şi celor care dărâmau altare
şi clopote-n Ardeal am construit
şi calendare pentru fiecare.

Şi 'Noul Testament de la Bălgrad'
eu l-am crezut aducător de leacuri
şi m-am zbătut că să apară iar,
la Alba, dup-aproape patru veacuri.

Şi-am fost convins că nici un leninism
credinţa ortodoxă n-o ajută
ci, dimpotrivă, ateismul crunt
ar vrea să o transforme-n surdomută.

Dar dintr-o data ce mi-e dat să simt?
A început la Bucureşti să crească
un demonism bogat şi indecent,
ce-ameninţă credinţa strămoşească.

Nevolnicii lovesc pe ortodocşi,
îi tot mânjesc şi culpabilizează,
îi fac răspunzători de bolşevism,
îi umplu de lehamite şi groază.

E clipa când mă simt dator să spun
că nu ne poate frânge vijelia,
că nu sunt bunuri pe acest pământ,
ca să ne cumpere Ortodoxia.

Noi nu putem să devenim mormoni
sau, altceva, conform unei reţete,
noi suntem ortodocşi definitiv
oricât ar vrea cu droguri să ne-mbete.

Eu n-am crezut că, într-o zi, s-aud,
această fărădelege epocală:
'Ortodoxia naşte comunism!'
Deci, să fugim de ea ca de o boală.

Dar nu există-n lume avantaj
cu care ar putea să ne îmbie
catolici, evanghelici, protestanţi,
să ne retragem din Ortodoxie.

Precum nici noi pe nimeni nu silim
să fie ortodox când nu o simte,
noi suntem pe vecie ortodocşi,
cu leagăne, cu vieţi şi cu morminte.

Că nu ne poate nimeni mitui
s-o părăsim pe mamă în etate
din tragicul motiv că pe pământ
există alte mame mai bogate.

Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,
când ni-i credinţa însăşi în pericol,
îi salutăm pe ceilalţi fraţi creştini,
că harul de-a iubi nu e ridicol.

Şi îi iubim pe toţi aceşti creştini
ce, dincolo de orice paradoxe,
la rândul lor, respectă şi iubesc,
pe credincioşii turlei ortodoxe.

Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un complot,
o comedie pare tragedia,
e în pericol cultul ortodox,
se deromanizează România.

Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,
când sumbre acuzaţii se adună,
ia-n mână crucea de la Est,
ai grijă de biserica străbună.

Şi dă-ne dreptul de-a ne apăra
chiar dacă de la fraţi asediul vine,
permite-ne să fim în veci creştini,
ca ortodocşi urmându-Te pe Tine.

În prealabil postat de zaharia_2009

Impuneti-va ca in tot timpul liber sa va ginditi la Dumnezeu, din ce in ce mai mult, sa cugetati, sa va bucurati, sa va plingeti pacatele, sa va marturisiti lipsa se rivna si de sirguinta adevarata, sa va ,,piriti" lipsa de statornicie in gindul si lucrul bun ; impuneti-va sa respirasti Hristos, sa mincati Hristos , sa doriti Hristos , sa cintati Hristos, sa adormiti cu Hristos ... sa va ocupati inima , sufletul si mintea numai cu Hristos !
De ce tocmai asa ? Deoarece doar El este Calea , Adevarul si Viata !
Nu-i dati Lui doar minute sau ore din zi , nu-i dati Lui doar anumite zile din saptamina si doar anumite slujbe ale bisericii , nu il faceti partas pe El doar la bucatele, la frinturi pt. ca cu aceiasi masura cu care masurati voi vi se v-a masura si voua , iar El va v-a bucura doar cu bucati sau freagmente din miluire si mintuire si nici decum dupa dorintele voastre !
Sa nu va temeti ca facind astfel lumea va v-a face HABOTNICI si v-a ride de rivna voastra caci inaintea voastra au fost altii care s-au numit chiar nebuni pt. Hristos fara a fi nebuni de-adevaratelea . Habotnici va v-a face satan care uraste tot lucrul bun si rivna cea pt. Hristos . Invatati sa ii descoperiti lucrarea si prezenta puturoasa si sa nu-i mai cadeti in plasa !

Iar cind din mila lui D.zeu (caci numai astfel veti obtine sporirea rivnei si a dragostei !) veti avea timpul liber ocupat de Hristos incepeti ca si ,,timpul neliber" sa-l daruiti tot lui Hristos deprinzind sa rostesti rugaciunea inimii neintrerupt. Astfel ajungi la limanul cel bun si sa alungi de la tine toata inselarea prin care te vezi deja a fi ajuns ,,cineva" cit de mic dar , ,,cineva" ! Abia dupa toate acestea sa te intrebi frate intru duhul , ce cistig ai reusit sa faci ?

Socotiti deci, voi surorilor si fratilor cum voiti acest indemn si aceasta propunere a mea ! Uneori ma intreb : daca as fi scris toate acestea in versuri , ati fi fost mai silitori intr-ale duhului ?

Din toata inima iti multumesc, frate Zaharia, pentru acest mesaj. Aproape ca nu-mi cred ochilor cand vad atata schimbare in strafundul sufletului tau.
Marturisesc ca am fost tentat sa trec superficial peste el, asteptandu-ma ca si altadata la acele lungi teorii fara substanta. De data asta am descoperit blandetea vorbelor tale, fluidul intelepciunii, liantul de legatura intre bietul om prins in capcana propriilor sale hatisuri si Dumnezeu... Ne risipim in orgolii si drepturi la replica, vorbim despre kitsch ca si cum am fi fost investiti de cineva sa ne spunem parerea in acest sens. Ne ascundem in fata unui monitor si vorbim de arta inteleasa dupa puterea noastra de perceptie; suntem bolnavi de ignoranta, de grija fata de capra vecinului, de impresia ca avem pareri pertinente, si dreptul omului liber de a-i judeca pe ceilalti... Dar libertatea inseamna sa nu-i ingradesti nimanui... libertatea... Libertatea este sa-ti (re)cunosti limitele, iar daca nu vrei sa-i accepti meritele celuilalt, macar nu te cocota in corcodus sa strigi ca-s khitsc-uri, cand nimeni nu stie sa fi scris in viata ta doua versuri mai de duh... Ne pomenim facand valuri pe mormantul unui roman care a scos in strada mii de oameni sa-l conduca pe ultimul drum, si alte cateva milioane care-au urmarit cu lacrimi in ochi pe posturile de televiziune. Aratati-mi o alta persoana daca ar fi sa moara maine si care sa aiba atata putere in Romania, astazi... Am vazut pareri si pareri, am citit pe Cristian Tudor Popescu, caruia nimeni nu-i poate reprosa partinirea politica sau lipsa de cultura... Si totusi... unii sunt mai catolici decat papa si doresc neaparat sa puna sub microscop cateva boabe de neghina in hambarul de grau... Doar in Romania se poate intampla asa... In loc sa ne apreciem contemporanii asa cum face orice popor civilizat, cautam tot felul de gogorite, le extindem la nivel macro, sau inventam altele ca sa para mai credibil... Si pentru ce, cand nimeni nu ne da si nu ne ia, dar ne inversuneaza unii impotriva altora, in timp ce din exterior suntem considerati o natie de circari de duzina, fara caracter si fara principii?!... Am uitat si de Dumnezeu si de respect fata de noi insine, desi avem pretentia sa fim respectati si sa ni se acorde preferential drepturi nemeritate...
Vai de mamaliga noastra... Suntem un popor de plans, in cadere libera...
Eu... mi-am asumat obligatia de a-l pomeni pe Adrian Paunescu timp de un an de zile in pomelnicul celor adormiti. Si am constatat ca multi procedeaza la fel... Daca toti cei care au participat fizic sau cu sufletul la inmormantarea lui au spus un "Dumnezeu sa-l ierte", cred ca va conta un pic la judecata ce va sa fie in curand. Cat despre cei care si-au propus sa nu-l ierte... Dumnezeu sa aiba mila de ei si sa le aduca intelepciunea in cele din urma!...

Multumesc inca o data pentru indemnul tau la schimbare si vreau sa cred ca te vom redescoperi mereu mai aproape de sufletul omului!...

[Samy02]

Acum cativa ani am avut sansa sa-l vad si mai ales sa-l ascult recitand pe domnul Adrian Paunescu. Daca imi amintesc bine era tot toamna, nu mai stiu anul , in Focsani.....era destul de multa lume, am sta pret de cateva ore si mi-a placut mult....a spus multe poezii , s-a cantat....nu m-am putut abtine si am cumparat repede o floare pe care i-am daruit-o ....mi-a zambit , mi-a multumit si m-a pupat......am plecat din piata Unirii cu sentimentul ca am mai invatat un pic din limba si literatura romana....ptr mine omul de rand, poeziile domnului Adrian Paunescu inseamna sa invat sa vorbesc cat mai corect romaneste......si mai recunosc cu tristete, ca avand internet nu am cumparat niciodata o carte cu poezii....sper sa reusesc intr-o zi.....imi sunt dragi , sunt frumoase.....

[Marimira]

În loc să fim o ţară numai fraţi,
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.

Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim acelaşi tragic simţământ,
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi,
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?

Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.

Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.

Şi-acum se-aude clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie şi de grindeni
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.

Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
27 mai 1997, Bucureşti - Urziceni – Tecuci

[Paduraru]

Ca un om care are drumuri zilnice între casă şi pădure (la Paşti şi la Crăciun şi pe la Biserică), întreb următoarele:
1) Rugă pentru părinţi sau Mor duşmanii mei?
2) Dor de Eminescu sau Shoot yourself?
3) Niciodată sau Of, duşmanii mei?
4) Cenaclul Flacăra sau Paraziţii?
5) Adrian Păunescu sau Nicolae Guţă?

Aştept răspunsuri!!!!

[costel]

S-au spus si bune si rele despre Adrian Paunescu. Cred ca noi trebuie sa fim precum albinele, dupa cum spunea un sfant parinte, sa luam din floare doar ce este necesar. Si as mai adauga un lucru - in ochii unui om curat, toate lucrurile sunt curate.

[Paduraru]

Cenaclul Flacăra a reuşit să scoată din monotonia cotidiană tinerii generaţiei în blugi.
Generaţia în blugi care s-a întâlnit "la o cană cu vin", care ştiau că dicolo de greutăţile vieţii învinge "totuşi, iubirea" şi le era "dor de Eminescu". Frumos ne-a îndemnat ca "niciodată să nu uităm de cei mai trişti ca noi". Dar noi, acum după moartea lui tot "suntem răi şi aroganţi".

[Paduraru]

Doamne, odihneşte în pace sufletul adormitului robului Tău, Adrian, şi-l aşează pe el în ceata drepţilor Tăi!!!