am o mare ciuda si neliniste poate ma puteti ajuta cu un sfat

În prealabil postat de o copila

Draga Anajanette,

Atacurile de panica sunt singurele tale probleme de sanatate? Cum ti-au aparut? Ce a fost ceea ce le-a provocat?
Eu zic ca, fiind tanara, nu trebuie sa te lasi. Ai multe resurse pentru a-ti reveni. Si nu te indopa cu medicamente.
Am vazut ca esti din Bucuresti, si intr-adevar, traiul in Bucuresti este o provocare. Eu una n-as reusi acolo sa traiesc. Am avut ocazia sa stau cateva zile dar abia am asteptat sa revin acasa. In strainatate am fost si eu, sper sa nu iti provoc ciuda, e frumos, dar cum zicea cineva pe aici, tot mai bine e acasa. cred ca cu totii visam la o vacanta in insule, e paradisiac, dar cred ca au si o fata mai putin placuta. Am niste prieteni care au fost, unii ziceau ca te izbeste saracia oamenilor, poate fi chiar deprimant sa vezi cum altii arunca cu bani si unii sunt saraci lipiti. Alti prieteni imi mai ziceau ca s-au plictisit enorm, pentru ca pe insula nu vezi altceva decat ocean, faci plaja, si mai mult de 2-3 zile nu iti vine sa stai. Nu s emerita sa bati mii de km pt asta.
Trebuie sa mai existe si altceva ce sa iti placa , nu doar calatoriile. Stiu eu, sa dansezi, te poti inscrie la un curs de dans, sa faci sport, la o sala, te poti oferi voluntar diferitor organizatii, si asa poti afla si bucuria de a ajuta pe altii.
Dar poate cel mai important lucru este sa te angajezi, intr-o colectivitate iti poti descoperi preocupari diverse.
Ca sa nu-ti mai fie ciuda pe altii care se plimba prin lume, gandeste-te ca poate nu sunt pe deplin fericiti, chiar daca tu asa ii consideri, poate si lor le lipseste ceva in viata.

Iti doresc numai bine!

foarte frumos sfat, iti multumesc din inima

[o copila]

În prealabil postat de Callyope

Acesta mi se pare un sfat foarte bun mai adaug ca ar trebui sa iti cauti ceva de munca, chiar daca este greu mai ales acum in perioada de criza.
Dar un loc de munca iti ocupa timpul, faci ceva util , mai inveti ceva, mai vezi alti oameni, iti faci cunostinte noi si castigi si niste bani.
Si mersul la manastire pentru cateva zile mi se pare un sfat bun. Cei care ati fost , ce manastiri v-au placut in mod deosebit?

Eu am fost in cateva pelerinaje organizate de o parohie, apropo Anajanette, cauta la parohii, mai organizeaza pelerinaje si nu costa mult, ai ocazia sa umbli prin Romania, sa vezi locuri frumoase si manastiri.
Mie personal mi-a placut Manastirea de la Rohia-Maramures, e cam departe de Bucuresti intr-adevar, dar acolo am simtit eu ceva.
Am fost si la Cernica, si acolo e frumos.....si Dobrogea, neaparat de vizitat, Mst. Cocos, Dervent.

În prealabil postat de MariS_

Draga annajanette,
incerc sa-ti dau niste sfaturi in plus fata de cele pe care le-ai primit
deja. Sa incerci sa ai in fiecare zi un scop, un tel pe care sa-l urmezi
in ziua respectiva. Iti dau cateva exemple: azi vreau sa explorez lumea
porumbeilor, sa vad cum traiesc ei, cum se hranesc, cum zboara, cum
se aduna, cum ganguresc intre ei, etc, etc. Ma duc in centrul orasului
(in Timisoara se aduna prin centru ei) si ii privesc, le dau si ceva de
mancare, etc. Sau vreau sa vad lumea animalelor, atunci caut o gradina
zoo, sau cum curge linistit un rau, cu pietrele din jur, cu pomii ce-l
strajuiesc, etc. Sau azi vreau sa inteleg un capitol din Biblie, sa invat
o rugaciune, un psalm, etc. Intelegi ideea? Sa nu traiesti la intamplare.
Sa ai intotdeauna scopuri si teluri pe care sa le urmaresti constant. Asta
iti ia tot timpul si nu-ti da voie sa gandesti pesimist. Exploreaza lumea
creata de Dumnezeu, oriunde in jurul tau, nu e nevoie pentru asta sa
pleci departe, sa cheltui o groaza de bani si timp. Si multa, multa
odihna. Cand te simti obosita, odihneste-te, roaga-te, relaxeaza-te.
Incet, incet vei simti ca prinzi forte noi, ca ai alt tonus si alta stare
sufleteasca. Dumnezeu sa-ti ajute.
Har, smerenie si jertfa de sine.

da, este un sfat exelent, Dzeu sa te ajute si pe tine si pe toti ceilalti care mi-au raspuns.

[Jamaica]

În prealabil postat de annajanette

din cz unor probleme de sanatate,(depresie) am 32 ani, nu mai suport zgomotul , petrecerile, lume multa aglomeratie. Inainte de aceasta depresia , eram sufletul petrecerilor., plina de viata, etc..acum tanjesc dupa plecari in strainatate gen BORA BORA, CARAIBE,MALDIVE, pe langa faptul ca nu mi le permit si nu cred ca le voi vedea vreodata (desi sunt paradisiace, eu fiind o mare iubitoare de natura, apa, ceva exotic dar muuuuuuuuuuulta liniste,) ma incearca o gelozie pe cei care sunt sanatosi si u putin efort financiar se pot duce unde vor.
De ce oi simti asa ceva? si cum pot face sa nu mai simt ciuda asta, care imi provoaca multa durere sufleteasca.

multumesc
p.s imi plac mult calatoriile si nu am fost decat o sg data in Grecia si prin tara am fost f putin, iar acum din cz atacurilor de panica care dureaza de 5 ani nu mai curaj sa ma duc nicaieri, job nu am ptr ca inca nu pot lucra si simt ca innebunesc de plictiseala.

join the club !

[speranta]

În prealabil postat de annajanette

din cz unor probleme de sanatate,(depresie) am 32 ani, nu mai suport zgomotul , petrecerile, lume multa aglomeratie. Inainte de aceasta depresia , eram sufletul petrecerilor., plina de viata, etc..acum tanjesc dupa plecari in strainatate gen BORA BORA, CARAIBE,MALDIVE, pe langa faptul ca nu mi le permit si nu cred ca le voi vedea vreodata (desi sunt paradisiace, eu fiind o mare iubitoare de natura, apa, ceva exotic dar muuuuuuuuuuulta liniste,) ma incearca o gelozie pe cei care sunt sanatosi si u putin efort financiar se pot duce unde vor.
De ce oi simti asa ceva? si cum pot face sa nu mai simt ciuda asta, care imi provoaca multa durere sufleteasca.

multumesc
p.s imi plac mult calatoriile si nu am fost decat o sg data in Grecia si prin tara am fost f putin, iar acum din cz atacurilor de panica care dureaza de 5 ani nu mai curaj sa ma duc nicaieri, job nu am ptr ca inca nu pot lucra si simt ca innebunesc de plictiseala.

nu e ceva rau ...exact ca tine am fost si eu... si sunt, toti oamenii sunt predispusi la asa ceva,necazuri am avut multe si asta ma face sa cam renunt la zburdalnicia de odinioara... ma simt bine in linistea mea...acum privesc totul cu zambet si ma retrag usor a fi nevazuta...ma multumesc cu cat am si cu cat pot sa fac...incearca si tu...medicamente nu am luat mai mult de o luna, caci am observat ca nu imi fac bine(xanax),nu mai scoteam capul din perna,nu ma ridicau medicamentele... important e sa simti ca poti renunta la tot ce nu poti avea fara sa te doara...gandeste ca ti se pregateste o cale spre mantuire...fi pozitiva...si nu lasa mandria sa te domine....iubeste...si sa faci ceva care sa iti placa eu de exemplu mi-am gasit dragostea pentru o gradina de trandafiri...cand mie rau ma duc acolo si nu numai cand mie rau ci si cand mie bine,sap in gradina si curat si fac curatenie(gradina nu e a mea, e a bisericii)...mi se umple sufletul de fericire...eu am copilul bolnav si oriunde ma duc il iau cu mine chiar si in acea gradina...ne simtim bine...multe putem face chiar de nu plecam departe,intradevar banii sunt putini dar nu trebuie sa invidiem pe nimeni...Dumnezeu ne-a dat si noua lumina in ochi sa vedem totul cu dragoste...chiar si o frunzulita....

În prealabil postat de speranta

nu e ceva rau ...exact ca tine am fost si eu... si sunt, toti oamenii sunt predispusi la asa ceva,necazuri am avut multe si asta ma face sa cam renunt la zburdalnicia de odinioara... ma simt bine in linistea mea...acum privesc totul cu zambet si ma retrag usor a fi nevazuta...ma multumesc cu cat am si cu cat pot sa fac...incearca si tu...medicamente nu am luat mai mult de o luna, caci am observat ca nu imi fac bine(xanax),nu mai scoteam capul din perna,nu ma ridicau medicamentele... important e sa simti ca poti renunta la tot ce nu poti avea fara sa te doara...gandeste ca ti se pregateste o cale spre mantuire...fi pozitiva...si nu lasa mandria sa te domine....iubeste...si sa faci ceva care sa iti placa eu de exemplu mi-am gasit dragostea pentru o gradina de trandafiri...cand mie rau ma duc acolo si nu numai cand mie rau ci si cand mie bine,sap in gradina si curat si fac curatenie(gradina nu e a mea, e a bisericii)...mi se umple sufletul de fericire...eu am copilul bolnav si oriunde ma duc il iau cu mine chiar si in acea gradina...ne simtim bine...multe putem face chiar de nu plecam departe,intradevar banii sunt putini dar nu trebuie sa invidiem pe nimeni...Dumnezeu ne-a dat si noua lumina in ochi sa vedem totul cu dragoste...chiar si o frunzulita....

eu daca as avea sanatate , banii stiu sa ii fac

[speranta]

În prealabil postat de annajanette

eu daca as avea sanatate , banii stiu sa ii fac

esti pensionata pe caz de boala ?...

[Yasmina]

Draga AnnaJeanne,
si mie imi place foarte mult natura si chiar mi-as dori sa calatoresc prin multe tari sa vad cat mai multe,dar eu sunt fericita oriunde prin natura iar cand locuiam in centrul Bucurestiului,eram fericita si cand mergeam intr-un parc sau la tara la bunici...
Ar fi minunat sa ai un cerc de prieteni cu care sa poti iesi in mici aventuri ,pe langa Bucuresti sau rude mai indepartate pe care sa le vizitezi si incet-incet sa poti depasi starea asta singura sau ajutata de altii.
Gandeste-te ca in momentul de fata nu ai putea sa te bucuri de Maldive la maxim,deoarece cand ceva nu este in regula cu noi nu suntem fericiti oriunde ne-am afla...

Iti doresc si tie un an nou fericit si sa ai sanse sa-ti gasesti un loc de munca-exact cosmarul asta al somatului ma urmareste si pe mine acum

[delia31]

În prealabil postat de annajanette

din cz unor probleme de sanatate,(depresie) am 32 ani, nu mai suport zgomotul , petrecerile, lume multa aglomeratie. Inainte de aceasta depresia , eram sufletul petrecerilor., plina de viata, etc..acum tanjesc dupa plecari in strainatate gen BORA BORA, CARAIBE,MALDIVE, pe langa faptul ca nu mi le permit si nu cred ca le voi vedea vreodata (desi sunt paradisiace, eu fiind o mare iubitoare de natura, apa, ceva exotic dar muuuuuuuuuuulta liniste,) ma incearca o gelozie pe cei care sunt sanatosi si u putin efort financiar se pot duce unde vor.
De ce oi simti asa ceva? si cum pot face sa nu mai simt ciuda asta, care imi provoaca multa durere sufleteasca.

multumesc
p.s imi plac mult calatoriile si nu am fost decat o sg data in Grecia si prin tara am fost f putin, iar acum din cz atacurilor de panica care dureaza de 5 ani nu mai curaj sa ma duc nicaieri, job nu am ptr ca inca nu pot lucra si simt ca innebunesc de plictiseala.

annajanette draga

pe langa tot ce s-a zis inainte, poate iti foloseste si ce-ti zic eu aici ca sa-ti intelegi starea si sa nu te lasi coplesita de ea.

in special, glykys a subliniat ceva esential - ai nevoie de prieteni de suflet, nu te autoclaustra in stari de astea ca sa nu degenereze.


tu vorbesti de mai multe stari in postarea ta: depresie, invidie, plictiseala (lentoare, imobilitate sufleteasca, akedie), sociofobie, fonofobie (daca ce ai zis tu se refera la o teama patologica de zgomote).

toate astea fac un cocktail otravitor, asa ca incearca impreuna cu duhovnicul tau sa vezi cauzele de unde provin si de acolo sa inceapa vindecarea, de la radacina.

daca nu-ti permiti si un psihoterapeut ortodox pe langa duhovnic, incearca sa citesti despre starile tale ca sa te intelegi mai bine.


diagnosticul de depresie ti l-a pus cineva specializat sau tu singura?


D.p.d.v. medical, depresia e o tulburare a starii afective, cauzata de un deficit de serotonina - un neurotransmitator cu rol de "mesager" intre celulele creierului care ajuta la reglarea dispozitiei.

D.p.d.v. al psihoterapiei ortodoxe, exista doua forme de tristete:

1.tristetea folositoare sau intristarea mantuitoare dupa Dumnezeu sau fericita intristare care-l face pe om sa se mahneasca pentru starea decazuta in care se afla, sa-si planga pacatele, sa sufere din pricina departarii de Dumnezeu.
e ceea ce se numeste pocainta si e absolut necesara omului cazut pentru a regasi calea spre Dumnezeu si a-L primi in suflet.

2. tristetea patologica sau depresia

e o stare nefireasca in care sufletul omului, nefiind vindecat de patimi si pacate se afla intr-o relatie nefireasca cu Dumnezeu.

Si deci asta tre sa urmaresti - sa vindeci relatia sufletului tau cu El ca numai cand ne tamaduieste Dumnezeu suntem intr-o relatie buna atat cu El, cu noi insine dar si cu ceilalti.


Tristetea patologica e o patima, o boala a sufletului, ca şi consecinta a relei întrebuintari a primei forme, descrisa mai sus.

In locul intristarii pentru pacate şi a mahnirii pentru instrainarea de Dumnezeu, pentru pierderea bunurilor duhovnicesti, omul deplange pierderea bunurilor materiale, sau se întristează pentru ca n-a putut sa-si implineasca vreo dorinta sau sa guste vreo placere, sau pentru ca a suferit ceva neplacut de la oameni, sau ca nu intelege rostul incercarilor.


Draga annajanette, sa ai mare grija, ca tristetea evolueaza, de la lipsa bucuriei si stari episodice de depresie cu tot cortegiul de stari launtrice apasatoare, pana la a-l face pe om sa se simta total daramat si sa vada totul in negru.

In cazurile grave de tot, persoana in cauza ajunge chiar la incapacitatea de a comunica si de a cere ajutor, la incapacitatea de a face chestii de rutina.

Dar cel mai cumplit efect pe care îl are tristetea este transformarea ei în deznadejde.
O prea mare intristare este foarte primejdioasa, e de fapt o stare la care diavolul doreste foarte mult sa ajungem, pentru ca atunci omul isi pierde cu totul nadejdea în Dumnezeu si taie legatura cu El.

Si din prea mare deznadejde si ruperea de Dumnezeu, omul nu vede alta iesire decat sinuciderea. asta-i lucrare demonica.
Sa nu fie! La nimeni. Kirie eleison!

Sa nu cumva sa te insingurezi in starea asta, sa nu te autoizolezi, cere sfatul oamenilor duhovnicesti pt. ca sufletul tau are nevoie de tamaduire prin rugaciune si cuvinte de mangaiere.

Asculta aici un capitol despre tamaduirea tristetii dintr-o lucrare de psihoterapie ortodoxa a patrologului ortodox Jean Claude Larchet in varianta audio-book http://www.crestinortodox.ro/predici...tii-99513.html.

nu uita esentialul - Sf.Impartasanie
Sf. Maslu
Paraclisul Maicii Domnului - ,,nimeni din cei ce alearga la tine Nascatoare de Dumnezeu nu iese neajutat,,. NIMENI!

mai vorbim
kirie eleison

[carmina]

As vrea sa mai adaug doar atat la vorbele frumoase pe care le-ai primit : incearca sa te implici fizic in proiecte de ajutorare a copiilor sau batranilor, in functie de dorinta inimii tale. Ajutorul pe care il vei oferi semenului tau care are nevoie de el, te poate motiva in privinta ocupatiilor zilnice, ocupa mintea si nu mai lasa loc liber gandurilor sa zboare fie chiar si spre locurile exotice pe care le visam cu totii.

Nu stiu daca ai reusit sa te impartasesti pana acum, dar daca nu ti s-a permis inca, cauta un duhovnic la o biserica de mir, care sa te ajute sa renunti la tutun macar 3 zile si sa te poti impartasi, pt. ca singura iti este greu. Stiu un caz concret in care parintele a ajutat o persoana sa se impartaseasca, facandu-o sa renunte la tigari pentru 3 zile, s-a impartasit iar apoi nu a mai dorit ea sa se intoarca la vechile metehne. Nici in ziua de azi nu mai fumeaza, iar de atunci au trecut vreo 5 ani.

Vei vedea ca dupa Sf. Impartasanie multe din viata ta se vor schimba.
Doamne, ajuta!