casatorie

În prealabil postat de paulika

ca oricum o sa continuam studiile,si nimic nu se va schimba,ca avem vreme de copii si altele...

Paulika, io sunt om batrin si inteleg mai greu pe tinerii din ziua de azi, asa ca te rog sa ai putina rabdare cu mine, sa imi spui mai pe larg: ce sa inteleg prin "ca avem vreme de copii si altele..."?
Te referi cumva la mijloace de contraceptie? La avort? La hotarirea voastra in ce priveste cand si citi copii vor veni?
Paulika, hai sa zicem ca tu chiar ai postat o problema reala aici.
Iti spun si parerea mea pe baza experientei mele reale de viata:
M-am casatorit (doar la Starea Civila) cand aveam 23 de ani. Am convenit cu fosta mea sotie sa le-o facem parintilor. Ei n-ar fi acceptat, era clar, din varii motive.
Oroarea a fost asa: la casatoria mea nu au fost nici mama (tata murise) nici parintii sotiei.
Totul a decurs minunat. Plesneam de incantare. Eram cei mai tari!
A doua zi am batut-o pe aleasa inimii mele. Am fost socat (nu mai putin ea).
Dupa o luna deja vecinii stiau ca ne bateam ca chiorii.
Am dus-o asa ... 8 ani!
Ea s-a refugiat in munca (e unul din cei mai buni medici din Franta si a format majoritatea medicilor din Romania care lucreaza cu chestiile alea sofisticate - RMN, computer-tomograf, ecografe etc.), eu in alcool si agatat...
Am divortat dupa ce eu am semnat certificatul de nastere ca tata al unui copil din flori. Evident cu o alta femeie.
Si cat ne "iubeam" si ce frumos aranjam noi lucrurile...
Nu, Paulika, ce va ispiteste pe voi nu-i a buna. Bateti tare ispita si faceti pace cu parintii, cu duhovnicul, cu Dumnezeu. Faceti rabdare, daca asa cere situatia.
Se va vedea prin testul rabdarii cum e cu dragostea.
Eu am invatat ca dragostea e bazata pe rabdare: cu tine, apoi cu cel si cei din jurul tau.
Consider ca aventura mea din tinerete cu fosta mea sotie arata cel mai bine in ce hal de decadere ne-am aflat. Parintii nostri nu ne-au iertat niciodata. Un copil aveau! O bucurie mare asteptau.
Poate ca Dumnezeu Cel Multmilostiv ne va ierta. In ce va priveste, acum ca stiti cum stau lucrurile (multi de pe forum au aratat cum e de fapt bine sa faceti), nu va jucati cu lucruri care nu sunt din categoria "jocuri".

Imi cer iertare daca ti-am ranit sentimentele... As suporta mai usor sa stiu ca ti-am inghiontit doar graba...

[paulika]

Ne-am hotarat sa nu ne grabim,sa asteptam...parintii sunt de acord cu relatia noastra,si ei vor sa ne casatorim,dar ei zic,ca nu acum..ci cand vom termina scoala!!!Oricum nu cred ca are rost sa ne grabim,ca "Graba strica treaba",.si mai bine avem pe toata lumea de partea noastra decat sa fim singuri!!Cand am zis ca avem vreme sa facem copii,nu m-am referit la avort sau alte alea....Nu stiu,eu ma gandeam sa ne logodim si copii vor veni dupa casatorie.Si in legatura cu avortul sunt total impotriva lui!!!Nu as face asa ceva niciodata,eu am zis mereu cati copii da Domnul!!!Nu vreau sa zic ca vreau doi sau trei copii,cati da Domnul!!!

[Eugen7]

În prealabil postat de paulika

Ne-am hotarat sa nu ne grabim,sa asteptam...parintii sunt de acord cu relatia noastra,si ei vor sa ne casatorim,dar ei zic,ca nu acum..ci cand vom termina scoala!!!

Vorbiti si cu preotii duhovnici. Mai important este sa ascultam de Hristos de Biserica Lui decat de parintii biologici.

Nu amanati prea mult nici casatoria, daca si voia lui Dumnezeu este sa va casatoriti. Scoala o terminati curand (pana in 24-25 de ani). Sa va ajute Dumnezeu sa va pastrati curatenia trupeasca pana va veti uni in Sfanta Taina a casatoriei... atlfel este greu, e ca si cum pornesti la drum cu o masina lovita, care in loc sa mearga normal abia se taraste.

În prealabil postat de ioan cezar

Paulika, io sunt om batrin si inteleg mai greu pe tinerii din ziua de azi, asa ca te rog sa ai putina rabdare cu mine, sa imi spui mai pe larg: ce sa inteleg prin "ca avem vreme de copii si altele..."?
Te referi cumva la mijloace de contraceptie? La avort? La hotarirea voastra in ce priveste cand si citi copii vor veni?
Paulika, hai sa zicem ca tu chiar ai postat o problema reala aici.
Iti spun si parerea mea pe baza experientei mele reale de viata:
M-am casatorit (doar la Starea Civila) cand aveam 23 de ani. Am convenit cu fosta mea sotie sa le-o facem parintilor. Ei n-ar fi acceptat, era clar, din varii motive.
Oroarea a fost asa: la casatoria mea nu au fost nici mama (tata murise) nici parintii sotiei.
Totul a decurs minunat. Plesneam de incantare. Eram cei mai tari!
A doua zi am batut-o pe aleasa inimii mele. Am fost socat (nu mai putin ea).
Dupa o luna deja vecinii stiau ca ne bateam ca chiorii.
Am dus-o asa ... 8 ani!
Ea s-a refugiat in munca (e unul din cei mai buni medici din Franta si a format majoritatea medicilor din Romania care lucreaza cu chestiile alea sofisticate - RMN, computer-tomograf, ecografe etc.), eu in alcool si agatat...
Am divortat dupa ce eu am semnat certificatul de nastere ca tata al unui copil din flori. Evident cu o alta femeie.
Si cat ne "iubeam" si ce frumos aranjam noi lucrurile...
Nu, Paulika, ce va ispiteste pe voi nu-i a buna. Bateti tare ispita si faceti pace cu parintii, cu duhovnicul, cu Dumnezeu. Faceti rabdare, daca asa cere situatia.
Se va vedea prin testul rabdarii cum e cu dragostea.
Eu am invatat ca dragostea e bazata pe rabdare: cu tine, apoi cu cel si cei din jurul tau.
Consider ca aventura mea din tinerete cu fosta mea sotie arata cel mai bine in ce hal de decadere ne-am aflat. Parintii nostri nu ne-au iertat niciodata. Un copil aveau! O bucurie mare asteptau.
Poate ca Dumnezeu Cel Multmilostiv ne va ierta. In ce va priveste, acum ca stiti cum stau lucrurile (multi de pe forum au aratat cum e de fapt bine sa faceti), nu va jucati cu lucruri care nu sunt din categoria "jocuri".

Imi cer iertare daca ti-am ranit sentimentele... As suporta mai usor sa stiu ca ti-am inghiontit doar graba...

Draga Cezar, ai descris tabloul tipic al casatoriilor pe furis la 20 de ani si a consecintelor acestora..Din pacate, din propria ta experienta..Dar ce nu te-a omorat, cu siguranta, in timp, te-a facut mai puternic.
Ma bucur din suflet,ca acum esti bine!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de ioan cezar

Paulika, io sunt om batrin si inteleg mai greu pe tinerii din ziua de azi, asa ca te rog sa ai putina rabdare cu mine, sa imi spui mai pe larg: ce sa inteleg prin "ca avem vreme de copii si altele..."?
Te referi cumva la mijloace de contraceptie? La avort? La hotarirea voastra in ce priveste cand si citi copii vor veni?
Paulika, hai sa zicem ca tu chiar ai postat o problema reala aici.
Iti spun si parerea mea pe baza experientei mele reale de viata:
M-am casatorit (doar la Starea Civila) cand aveam 23 de ani. Am convenit cu fosta mea sotie sa le-o facem parintilor. Ei n-ar fi acceptat, era clar, din varii motive.
Oroarea a fost asa: la casatoria mea nu au fost nici mama (tata murise) nici parintii sotiei.
Totul a decurs minunat. Plesneam de incantare. Eram cei mai tari!
A doua zi am batut-o pe aleasa inimii mele. Am fost socat (nu mai putin ea).
Dupa o luna deja vecinii stiau ca ne bateam ca chiorii.
Am dus-o asa ... 8 ani!
Ea s-a refugiat in munca (e unul din cei mai buni medici din Franta si a format majoritatea medicilor din Romania care lucreaza cu chestiile alea sofisticate - RMN, computer-tomograf, ecografe etc.), eu in alcool si agatat...
Am divortat dupa ce eu am semnat certificatul de nastere ca tata al unui copil din flori. Evident cu o alta femeie.
Si cat ne "iubeam" si ce frumos aranjam noi lucrurile...
Nu, Paulika, ce va ispiteste pe voi nu-i a buna. Bateti tare ispita si faceti pace cu parintii, cu duhovnicul, cu Dumnezeu. Faceti rabdare, daca asa cere situatia.
Se va vedea prin testul rabdarii cum e cu dragostea.
Eu am invatat ca dragostea e bazata pe rabdare: cu tine, apoi cu cel si cei din jurul tau.
Consider ca aventura mea din tinerete cu fosta mea sotie arata cel mai bine in ce hal de decadere ne-am aflat. Parintii nostri nu ne-au iertat niciodata. Un copil aveau! O bucurie mare asteptau.
Poate ca Dumnezeu Cel Multmilostiv ne va ierta. In ce va priveste, acum ca stiti cum stau lucrurile (multi de pe forum au aratat cum e de fapt bine sa faceti), nu va jucati cu lucruri care nu sunt din categoria "jocuri".

Imi cer iertare daca ti-am ranit sentimentele... As suporta mai usor sa stiu ca ti-am inghiontit doar graba...

Neindoindu-ne nicicum de bunacredinta a acestui user /frate observam ca in cuvinte putine a spus un lucru esential : binecuvintarea parintilor este lucru esential in viata tinerilor .
Cei ce vor cu adevarat sa se lamureasca odata pt. totdeauna despre ce sunt si ce rost au parintii in viata orisicui , dupa ce participa la viata bisericii cu adevarat , sa mearga si sa studieze pt. vreo 5 ani, capitolul ,,Ecleziast" din VT.

Aici pe forum, cum de multe ori am aratat , se sustin lucruri contrare invataturii sfintilor parinti sub aspectul intelectualist si elitist .
Cunoastem f. bine parerea cum ca parintii nu au drept de decizie in 2 alegeri ale copiilor : in ceea ce priveste alegerea profesiei si a viitorului sot .
Dar interpretarea pur stintifica (dupa legile moralei laice sau si mai mult , a legilor scrise ale societatii , sau in virtutea unui drept nebunesc de inalienabil de decizie a persoanei in deplinatatea facultatilor mintale) a drepturilor individului nu duce decit la drame suportate tocmai de cei care ignora dreptatea , si nu dreptul, lui D.zeu.
Parintii au drepturile harazite lor de D.zeu si nu de societate ! Cei ce indrasnesc sa le incalce nu au decit , al lor este ,,fericirea" de dupa !

[Carmen FUNIERU]

Dacă binecuvântarea părinţilor care v-au crescut nu o puteţi cere, atunci căutaţi cât mai repede sfatul şi binecuvântarea unui părinte duhovnic. Puteţi merge să întrebaţi chiar şi la o mânăstire. Deşi călugării par a fi departe de problemele oamenilor din lume, dar însuşi Dumnezeu îi luminează pentru viaţa lor curată. Eu am rămas surprinsă de înţelepciunea sfaturilor lor.