Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[Ekaterina]

Demetrius, daca erai atent la prima postare, ai fi observat ca textul este pus in ghilimele, preluat de pe blogul lui Laurentiu Dumitru (cu sursa cu tot) :-)))

Toate bune iti doresc!

[Demetrius]

În prealabil postat de Ekaterina

Demetrius, daca erai atent la prima postare, ai fi observat ca textul este pus in ghilimele, preluat de pe blogul lui Laurentiu Dumitru (cu sursa cu tot) :-)))

Toate bune iti doresc!

Eu îți urez de asemenea toate cele bune, dovadă și acest mesaj.
Ai dreptate, dacă eram atent observam ghilimelele, dar și așa observ că tu ai postat nu un link, ci chiar tot textul, ba mai mult, ai pus și titlul(care nu-i în ghilimele chiar dacă-i tot de la el) și ceea ce-ți aparține ție exclusiv este că tu ai inițiat un nou topic pe tema lui; altfel spus, postându-l fără comentarii personale explicative, tu devi întru totul susținătoarea ideilor lui, sau ideile lui te reprezintă și pe tine.

În prealabil postat de dobrin7m

Demetrius, cuvintele nu apartin Ekaterinei ci Par. ieromonah dr. Petru Pruteanu care a facut comentariile la aceste fotografii. Greseala gramaticala pe care tu o sesizezi...

Nu am sesizat nici o greșeală gramaticală, ci pe baza analizei gramaticale am dovedit că se dă de gol.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Demetrius

E

Nu am sesizat nici o greșeală gramaticală, ci pe baza analizei gramaticale am dovedit că se dă de gol.

Demetrius, eu ti-am spus asa:
"Iar cuvintele "ar fi corect ca eu sa ma bucur de asta..." au fost spuse ca un fel de repros pentru noi ortodocsii ca nu ne bucuram uneori daca altora le este bine. A vrut sa fie un pic mustrator pentru noi , asa cum trebuie sa fie preotii nostri fata de noi cei care atat de des gresim.

Parintele are acest obicei de a mustra pe fiii sai duhovnicesti, mai voalat, nu direct, punandu-se pe sine in locul lor, din smerenie."


Omul a spus-o ca si cum noi spunem asta, si a vrut sa ne certe pe noi cei care nu ne bucuram.

[Demetrius]

În prealabil postat de dobrin7m

Demetrius, eu ti-am spus asa:
"Iar cuvintele "ar fi corect ca eu sa ma bucur de asta..." au fost spuse ca un fel de repros pentru noi ortodocsii ca nu ne bucuram uneori daca altora le este bine. A vrut sa fie un pic mustrator pentru noi , asa cum trebuie sa fie preotii nostri fata de noi cei care atat de des gresim.

Parintele are acest obicei de a mustra pe fiii sai duhovnicesti, mai voalat, nu direct, punandu-se pe sine in locul lor, din smerenie."


Omul a spus-o ca si cum noi spunem asta, si a vrut sa ne certe pe noi cei care nu ne bucuram.

Dacă părintele spune așa, mai voalat, un fel de reproș(și care nu se referă la el însuși), atunci te rog să-mi arăți unde spune părintele contrariul, cum că el s-ar bucura, adică sfatul de urmat, învățătura sa pentru cei care nu se bucură și pentru care el este răspunzător.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Demetrius

Dar nu te bucuri.

Ai afirmat: ”Ar fi corect...”
Condiționalul optativ se folosește(la conjugarea verbelor) pentru un enunț dependent de o condiție ca fiind probabilă, dar nu sigură, însă ce e sigur e că tu nu te bucuri, după cum se vede și din formularea titlului în care ai pus multă părere de sine și...

Demetrius, cuvintele nu apartin Ekaterinei ci Par. ieromonah dr. Petru Pruteanu care a facut comentariile la aceste fotografii. Greseala gramaticala pe care tu o sesizezi este pentru ca dansul este de dincolo de Prut, vorbeste o moldoveneasca pura, cunoaste rusa, greaca si uneori gramatical face mici greseli de acord.

daca se bucura dumnealui sau nu daca catolicii sunt mantuiti asta nu poti dumneata sa o stii , mai ales ca nu cunosti acest om, nici modul dansului de gandire. Insa eu , pentru ca il cunosc pe dansul iti spun ca se bucura pentru fiecare om daca se mantuie indiferent de confesiune.
Iar cuvintele "ar fi corect ca eu sa ma bucur de asta..." au fost spuse ca un fel de repros pentru noi ortodocsii ca nu ne bucuram uneori daca altora le este bine. A vrut sa fie un pic mustrator pentru noi , asa cum trebuie sa fie preotii nostri fata de noi cei care atat de des gresim.

Parintele are acest obicei de a mustra pe fiii sai duhovnicesti, mai voalat, nu direct, punandu-se pe sine in locul lor, din smerenie.

[dobrin7m]

iata exemplu concret de greseala in judecata atunci cand nu cunosti un om, doar citind cele spuse de el , fara sa ii cunosti felul de a fi. usor cazi in mari greseli, judecand stramb si facandu-te pe tine judecator de oameni.
Se intampla frecvent in mediul virtual, insa asa cum se intampla aici pe forum , arareori am vazut. Nici in viata de zi cu zi, intre oameni, parca nu se judeca asa omul cu om ca aici intre crestini. Poate si pentru faptul ca e ascuns in spatele unui calculator, crezandu-se oarecum, pe dupa o perdea, intangibil. dar uita ceva extrem de esential : ca Dumnezeu vede tot!

[dobrin7m]

in relatiile directe, oamenii devin mai umani, pentru ca interactioneaza si fizic, vizual, pe cand aici doar verbal. De aceea poate in lume omul se judeca unul pe altul un pic mai greu decat virtual. Insa aceasta boala a judecarii aproapelui e ca o plaga urata, care nu se mai vindeca. Judecam , judecam, fara oprire, pe toti cei care nu sunt ca noi, nu gandesc ca noi, si ce e mai grav este ca criteriul de judecare, de comparare, este propriul nostru "eu". noua ni se pare ca ce gandim noi e bine, ce stim noi e corect, experientele noastre sunt cele mai supreme, mai adevarate, si toate acestea devin tipare pentru judecata. Putini sunt cei care reusesc sa treaca dincolo de propriile lui trairi si experiente, e nevoie de Dumnezeu ca sa poti cu adevarat sa treci dincolo din tabloul vietii tale in tabloul vietii celui de langa tine.

[dobrin7m]

absolut toti cei de aici care s-au implicat direct in acest thread, inclusiv eu, suntem inselati.
Vicleanul ne-a inselat pe toti.

"Ucenicul: Mai sunt si alte feluri de inselare ?

Staretul: Toate felurile, in parte ale amagirii de sine, si amagirii de catre demoni se leaga de cele doua feluri, de capetenie pe care le-am pomenit mai sus, si vin fie din lucrarea gresita a mintii, fie din lucrarea gresita a inimii. Raspandita este mai ales lucrarea "parerii". Nu fara temei s-a facut de catre unii legatura intre starea de amagire de sine si inselare, si intocmi*rea sufleteasca a acelor monahi care, lepadand deprinderea rugaciunii lui Iisus si indeobste lucrarea mintii, se multumesc doar cu rugaciunea cea din afara, adica doar cu a lua parte nelipsit la slujbele bi*sericesti si a plini fara stirbire pravila de chilie, care este alcatuita doar din cantari de psalmi si rugaciuni facute cu gura si cu glasul. Acestia nu pot scapa de "parere", dupa cum lamureste staretul Vasile de la Po*iana Marului in inainte-cuvantarea la cartea Sfantului Grigorie Sinaitul, intemeindu-se cu precadere pe scrierile Preacuviosilor Grigore (cel pomenit mai sus) si Simeon, Noul Teolog. Semnul ca "parerea" s-a furisat in nevoitori se face aratat atunci cand acestia incep sa creada despre sine ca vietuiesc intru luare-aminte si adesea ii dispretuiesc pe ceilalti din trufie, vorbind lucruri urate despre ei; se socotesc vrednici, dupa pa*rerea lor, de a fi pastori ai oilor si calauzitori ai lor, asemanandu-se prin aceasta orbului care se apuca sa arate calea altor orbi (Despre cel de-al doilea fel al luarii-aminte si rugaciunii) Sf, Ignatie Briancianinov - Despre inselare

Fericit este cel care isi da seama ca se afla in inselare si de asemenea isi da seama de ce fel de inselare este cuprins.