gand la bunul meu inceput

[Nietzsche]

În prealabil postat de apacurgatoare7

Tu spui sa imi inving voia proprie, iar eu caut sa mi-o impun pentru ca traiesc printre oameni care vor sa faci doar ca ei, sa te adaptezi la ei, sa traiesti, sa gandesti precum ei, sa simti ca ei, sa te multumesti cu lucruri ca si ei. Altfel esti gresit, ceva nu este in regula cu tine. Vorbesc despre cativa oameni care circumstantele ii fac sa-i am aproape si ma afecteaza lucrul acesta. Simt ca acceptand mereu deciziilor lor, imi fac prezentul si viitorul dupa imaginea lor, dupa voia lor, ca ma pierd pe mine.
Imi pot las voia in stand by, o las deoparte ca sa fie armonie, liniste, dar nu pot la infinit. Si mai ales ca am convingerea ca oamenii care imi impun voia lor nu merg in directia pe care o vreau eu.
Pot face ascultare de un om ok, de un duhovnic care ma invata, dar nu imi impune, imi permite sa aleg.

A, da doamnă, ați dibuit piatra filozofală! Bravo, să fie intr-un ceas bun! Societatea asta e, sa faci voia altora care au putere indirect, dar tot sclavie e. O sclavie mascată, frumos îmbrăcată, unde opțiunea de alegere este iluzia libertății. :))
Ratații religioși la care faceți apel nu au cum sa va ajute pentru ca și ei sunt sclavi, eu însă pot dar nu vreau, pentru ca o asemenea pastilă costă foarte mult, e un elicsir vital și aproape imposibil de obținut. Mult succes și spor în descoperirea religiei!