Citat:
În prealabil postat de Tomita
Eu cred ca am fost chemata la credinta pentru a-mi ajuta familia in primul rand, sa fiu alaturi de prietenele mele si de cei apropiati. Nu pot spune ca am fost la nivelul "asteptat" sau al "posibilitatilor" dar am incercat.
Si ca sa ma bucur foarte mult ca traiesc...poate asa pe altii ii molipsesc.
|
Draga prietena,putinele tale cuvinte,nemestesugite,dar spuse din inima cu multa sinceritate, au o valoare de nebanuit de catre noi in fata Dumnezeului nostru!
Nu putem fi toti Sf.Ioan Botezatorul,parintele Galeriu sau Cleopa.Suntem si trebuie sa fim noi insine cu harul pe care EL ni l-a dat,si descoperindu-ne harul fiecare sa lucram cu el si in folosul semenilor nostri pentru lauda si marirea lui Dumnezeu!Aceasta faci domnia ta si spun eu,un neputincios in ale credintei,faci bine.
Daca vei vedea ca apropiatii te abordeaza cu respect si decenta inseamna ca esti pe drumul cel bun,si mai mult,trebuie sa continui cu si mai multa tragere de inima.
Multe as putea scrie dar ma tem ca nu cumva un guraliv,un inchipuit,iar daca cumva am si facut-o imi cer iertare!Viata mea a avut in ea de toate:zbatere neputincioasa,suisuri si coborasuri,bucurii si tristeti,din toate cate ceva,dar toate spre indreptarea mea pentru a fi azi ceea ce sunt si de care tot sunt nemultumit!
In concluzie:Oricat te-ai stradui de mult sa fi precum Teofil Paraian (ca exemplu),nu poti fi mai mult decat a dorit Dumnezeul nostru.A dori cu tot dinadinsul sa fim mai mult decat aceasta putem sa ne smintim, si aceasta inseamna sa pierdem totul,sa ne pierdem mantuirea.
Pazeste-ma,Doamne,ca spre Tine am nadajduit.