Ne cunoaste Dumnezeu gandurile?

[bluester]

asa cum am mai spus... adunarea adventista poarta pecetea ellenei white si nicidecum pe cea a Lui Hristos.

[Lucian008]

În prealabil postat de osutafaraunu

Serios? Arăt eu ca o persoană ce o idolatrizează pe Ellen White?

• mă închin la icoana ei?
• o numesc şi mă raportez la ea ca la o sfântă?
• îi postez cu profundă evlavie citatele pe acest forum?

Şi atunci de ce o tot invocaţi, căci eu nu postez decât citate şi idei biblice?

Interpretate de cine?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Lucian008

Interpretate de cine?

De ea (Biblia) însăşi.

[Lucian008]

În prealabil postat de osutafaraunu

De ea (Biblia) însăşi.

Si cum se face ca fiecare confesiune neoprotescanta sustine acelasi lucru, dar are interpretari diferite?
Concluzia este una singura: Biblia nu se interpreteaza singura ci fie o interpreteaza oamenii (in cazul neoprotestantilor) si acestia impun, prin diferite modalitati interpretarea si altora si asa se mai naste o denominatiune, iar in cazul adventistilor este vorba despre Ellen White, fie este inspirata de Duhul Sfant in Biserica si asa se pastreza de la infiintarea ei, acum 2000 de ani.

[costel]

În prealabil postat de Lucian008

Si cum se face ca fiecare confesiune neoprotescanta sustine acelasi lucru, dar are interpretari diferite?

Probabil ca Sfanta Scriptura a ajuns la ei precum manualele alternative, de aici interpretarile care se contrazic, desi interpretarile sunt date de Biblie dupa cum spun ei.

Asa se intampla cand interpretam Scriptura dupa capul nostru si nu dupa cum ne-a descoperit si ne descopera Dumnezeu.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Lucian008

Si cum se face ca fiecare confesiune neoprotescanta sustine acelasi lucru, dar are interpretari diferite?

În linii mari, confesiunile neoprotestante au o interpretare unitară a Sfintelor Scripturi. Ceea ce este interesant, e că tocmai în aceste doctrine comune lor, se deosebesc de Biserica Ortodoxă şi în general de tot ce este nebiblic. Să dau doar câteva exemple edificatoare:

1. Biblia ca unica sursă a credinţei şi practicii creştine (nu şi Tradiţia).
2. Mântuirea este prin har, prin credinţă (nu prin fapte).
3. Botezul efectuat în urma învăţării şi acceptării personale a acestei învăţături a lui Hristos (nu înainte, în pruncie).
4. Actul închinării în har şi adevăr (nu în forme, ceremonii şi lucruri materiale).

Mai sunt şi altele, dar am dat doar patru exemple din care-ţi poţi da seama care confesiuni au o abordare biblică a credinţei lor şi care confesiune este nebiblică, ea doar lăudându-se că interpretează corect Scriptura.

În prealabil postat de osutafaraunu

De ea (Biblia) însăşi.

Cu tot respectul cuvenit si cu speranta ca nu va par nepoliticos, permiteti-mi va rog o simpla opinie: Biblia nu se poate interpreta pe ea insasi. Asa cum o partitura nu se poate interpreta pe ea insasi, asa cum un poem sau un text dramatic au nevoie de un interpret, adica un om insufletit in carne si oase.

E drept, pe de alta parte, ca intre anumite/diverse parti ale textului biblic exista o multime de corelatii, date ca atare de autorii cartilor si de Autorul Ceresc. E drept acest lucru, insa una este corelatia, legatura, confirmarea intre locuri diferite, amplificarea si nuantarea etc., profetia chiar, relatia dintre tip si antitip (cum spune exegeza moderna), alta este interpretarea propriu-zisa. Aceasta o numim si talcuire sau incercarea de a gasi un folos duhovnicesc, nu doar un posibil sens semantic, un rost pentru imbunatatirea vietii noastre intru Hristos.
Erminia Duhului, pe de alta parte, este asa cum probabil stiti deja, un demers in care partenerul uman nu este exclus nicidecum de Dumnezeu. Dimpotriva, omul este chemat la o intreaga miscare sufleteasca si practica prin intalnirea cu cuvantul Scripturii.

Mai multe as putea sa spun, daca doriti, de-as avea la indemana o carte dintre cele care analizeaza profund, zic eu, cu rabdare si multa pricepere, fara discutii polemice inutile, problematica intepretarii. Adica o carte de exegeza si hermineutica biblica din multele existente, apusene si rasaritene.

Toate cele bune va doresc!
Dumnezeu sa ne miluiasca!

[Lucian008]

În prealabil postat de osutafaraunu

În linii mari, confesiunile neoprotestante au o interpretare unitară a Sfintelor Scripturi. Ceea ce este interesant, e că tocmai în aceste doctrine comune lor, se deosebesc de Biserica Ortodoxă şi în general de tot ce este nebiblic. Să dau doar câteva exemple edificatoare:

1. Biblia ca unica sursă a credinţei şi practicii creştine (nu şi Tradiţia).
2. Mântuirea este prin har, prin credinţă (nu prin fapte).
3. Botezul efectuat în urma învăţării şi acceptării personale a acestei învăţături a lui Hristos (nu înainte, în pruncie).
4. Actul închinării în har şi adevăr (nu în forme, ceremonii şi lucruri materiale).

Mai sunt şi altele, dar am dat doar patru exemple din care-ţi poţi da seama care confesiuni au o abordare biblică a credinţei lor şi care confesiune este nebiblică, ea doar lăudându-se că interpretează corect Scriptura.

Argumentarea e sublima, dar lipseste cu desavarsire.
Ce facem cu restul de diferente? De ce nu sunt toti protestantii o singura biserica? Ups, nu prea avem raspuns.

Si ca sa nu aplic aceeasi strategie si totusi sa raspund la postare: Diferentele dintre BO si protestanti (dar comune toturor confesiunilor protestante) sunt consecinta fireasca a faptului ca toti au avut aceeasi sursa si s-au desprins din BC in ratacirea reformei. Ca argument aduc si punctele comune ale protestantilor cu BC, si diferite de BO, pentru ca de acolo s-au desprins.

[bluester]

În prealabil postat de osutafaraunu

De ea (Biblia) însăşi.

Biblia nu se poate interpreta singura... asta doar daca n-ai halucinatii.
In cadrul adventismului , biblia este interpretata dupa ideile ellenei white.

În prealabil postat de bluester

Biblia nu se poate interpreta singura... asta doar daca n-ai halucinatii.
In cadrul adventismului , biblia este interpretata dupa ideile ellenei white.

Se referea, probabil, la "Sola Scriptura", la "un loc lamureste alt loc".
Aici este evidentiat totusi un anume adevar, eu asa cred. O trasatura caracteristica, ba chiar esentiala, fara de care Biblia nu ar fi Biblia.
Anume, ca Scriptura este ca un imens castel, sa spun asa, in care fiecare sala comunica cu celelalte, un sistem in care totul se leaga cu totul. La fel cum e creierul, organismul uman, cu miliarde de conexiuni si de influente reciproce.
Mie chiar asa mi se pare - ca exista mereu conexiuni intre pasajele biblice, lucru evidentiat si de multele trimiteri din subsolul fiecarei pagini.
Un continut biblic, oricare ar fi, este ca o statie de cale ferata, un nod mai bine zis, in care se intersecteaza nenumarate alte drumuri, variate directii... Ca urmare, pentru a intelege, la un anumit nivel, Scriptura, este imperios necesasr sa se parcurga relatiile dintre carti, capitole, pericope, versete... Sensul unei afirmatii este pus in evidenta, cel putin pana la un punct, prin versetele conexe (care sunt mai multe decat cele trecute in subsolul paginii).

In acest sens, afirmatia ca Biblia se interpreteaza singura are rostul ei. Precum are si limite, totusi, asa cum incercam sa arat in postarea precedenta.

Termenul de interpretare (a unui text) nu se rezuma la caracteristicile textului, desi nu poate face desigur abstractie de ele, ci suscita intotdeauna impactul asupra cititorului, ecoul asupra personalitatii si vietii acestuia, precum si marturiile altor cititori, a altor traitori (iar aici noi avem marturiile care fac parte din Sfanta Traditie).