De ce mintim?

[ClaudiuT]

Mintim din prea multa smerenie, ne e frica sa ne smerim, adica sa ne aratam asa cum suntem.
Esti pacatos, arata-te pacatos; esti sfant, arata-te sfant.

Har si Pace de la Domnul!

[windorin]

În prealabil postat de IonutS

Daca mintim pentru a ne ajuta aproapele cum este interpretata minciuna ?

Personal, ma aflu intr'o oarecare dilema.

1. Un parinte mi'a spus, odata: "Adevarului nu I se da slava prin minciuna."

2. Un avva din Pateric (posibil sa fie Antonie cel Mare) a mintit astfel. Un talhar, fugind alti talhari ce cautau sa'l omoare, a venit la chilia parintelui. Parintele l'a primit si l'a ascuns sun un cos. Venind talharii si intreband pe parinte despre acela, parintele a zis ca nu l'a vazut, ori ca l'a vazut trecand in nu stiu ce directie. Astfel, printr'o minciuna s'a ferit o crima. Acel talhar scapat s'a pocait si s'a facut calugar (daca nu ma insel).

[zoridezi]

În prealabil postat de windorin

Personal, ma aflu intr'o oarecare dilema.

1. Un parinte mi'a spus, odata: "Adevarului nu I se da slava prin minciuna."

2. Un avva din Pateric (posibil sa fie Antonie cel Mare) a mintit astfel. Un talhar, fugind alti talhari ce cautau sa'l omoare, a venit la chilia parintelui. Parintele l'a primit si l'a ascuns sun un cos. Venind talharii si intreband pe parinte despre acela, parintele a zis ca nu l'a vazut, ori ca l'a vazut trecand in nu stiu ce directie. Astfel, printr'o minciuna s'a ferit o crima. Acel talhar scapat s'a pocait si s'a facut calugar (daca nu ma insel).

Nici eu nu am inteles de ce uneori minciuna e ingaduita, dar ma gandesc ca Antonie cel Mare stia ca talharul se va mantui daca il va scapa de ceilalti talhari.. daca l-ar fi omorat, nu s-ar mai fi mantuit (doar era talhar).
Salvandu-l din bucluc, i-a salvat si sufletul... dar daca noi am fi fost in locul sfantului, nu cred ca am fi procedat bine... probabil ca intentia noastra ar fi fost alta, nu sa cautam mantuirea sufletului talharului.
Pana la urma ce folos mai este daca omul isi salveaza trupul iar sufletul si-l pierde?
Totusi nu e cineva pe aici care sa aduca lamuriri cu privire la acest subiect? E bine sau nu sa mintim pentru folosul aproapelui nostru, fie el si materialnic?

[windorin]

În prealabil postat de zoridezi

E bine sau nu sa mintim pentru folosul aproapelui nostru, fie el si materialnic?

Asta e o problema pe care inca mi'o pun si eu.
Se intampla sa mint, pentru a evita o cicaleala sau o bataie la cap.

Imi vine sa trasez o granita intre "ascunderea adevarului" si "minciuna". Ascunderea adevarului avand in mintea mea un accent bun, fiind facuta cu dragoste, spre a evita o tristete, o suparare mare sau chiar o moarte (ca in cazul de mai sus). Minciuna insa este caracterizata de un accent rau, de cele mai multe ori, ea avand loc in numele mandriei, egoismului sau rusinii de a spune un anumit adevar.

[LapetiteMoc]

Personal, am o problemă cu minciuna. De la primele cuvinte rostite îl simt pe cel care minte (că e la telefon, sau față în față) și nu ascult mai departe... Zilnic dezamăgiri de felul acesta.
Vouă nu vi se întâmplă?

[axios]

si teama de sinceritate duce la minciuna. unii dintre noi simt ca devin ridicoli atunci cand sunt sinceri. de aceea se ascund dupa fraze pompoase, cuvinte mestesugite, eventual un accent de "om cult"...
ne ferim sa spunem lucrurilor pe nume, lucram in domenii mincinoase si preluam de acolo obiceiul si-l ducem si acasa... ganditi-va la cei care lucreaza cu publicul. ei sunt obligati sa minta in fiecare zi. altfel risca sa fie dati afara. mai ales cei din vanzari care au "target" lunar.
mai rau este ca acest obicei intra in sange si se transforma in mod de viata, atunci cand vezi ce bine iti merge si cat de usor rezolvi problemele mintind...
lipsa sinceritatii se vede si in viata de cuplu. atunci cand cei doi vin cu o inflatie de lipsa de modestie cand isi prezinta propria marfa iar dupa ceva timp ies la iveala adevarurile... si acelea, culmea, in urma unor excese de sinceritate, cand el isi da arama pe fata si i-o spune ca de la usa cortului sau partenera isi aduce aminte de obiceiurile proaste de cand flirtul era pentru ea ca si respiratia...
mintim din lasitate. ne e teama ca lumea sa ne judece asa cum suntem. mai ales ca nu te poti baza pe obiectivitatea judecatii. mintim cu scop. mai mult sau mai putin nobil... insa, mintim... e ca un preludiu in fata lumii. sa te cunoasca incet-incet si nu din prima, in toata "splendoarea" ta... :))

...Maniestarea simţului de proprietate a părerii că ceva din cele pe care Dumnezeu în marea sa bunătate ni le-a dat spre folosinţă şi pe care ni le însuşin considerându-le ale noastre;ne determină să minţim.
Minţim atât de des încât nu mai deosebim minciuna de adevăr.Minţim din egoism,pentru a supraveţui într-o lume falsă şi strâmbă.
Minţim uneori şi la scaunul spovedaniei îmbrăcând păcatul în haine frumoase sau dând vina pe alţii pentru cele pe care le-am făcut.
Vrem să fim pe placul lumii,vrem să fim"în rândul oamenilor"...şi câte alte motive nu avem pentru a minţi!

În prealabil postat de windorin

Personal, ma aflu intr'o oarecare dilema.

1. Un parinte mi'a spus, odata: "Adevarului nu I se da slava prin minciuna."

2. Un avva din Pateric (posibil sa fie Antonie cel Mare) a mintit astfel. Un talhar, fugind alti talhari ce cautau sa'l omoare, a venit la chilia parintelui. Parintele l'a primit si l'a ascuns sun un cos. Venind talharii si intreband pe parinte despre acela, parintele a zis ca nu l'a vazut, ori ca l'a vazut trecand in nu stiu ce directie. Astfel, printr'o minciuna s'a ferit o crima. Acel talhar scapat s'a pocait si s'a facut calugar (daca nu ma insel).

Prin minciuna in favoarea altuia, il aperi nu numai pe cel, care se va converti, dar si pe ucigasul, care cauta adapost de cei, care vor sa-l pedepseasca. Am gasit in Pateric o apoftegma in acest sens si concluzia era: ca sa stea drepti in fata lui Dumnezeu, cand il va judeca. Deci, pentru a lasa judecata lui Dumnezeu.

Parerea mea este, ca in rest minciuna e folosita ca iesire facila dintr-o imprejurare, in care ne este frica de urmarile faptei noastre. Acest mod de a solutiona o situatie denota lipsa de maturitate, lipsa de responsabilitate. Un credincios stie, ca mai bine sufera putin in viata aceasta, decat sa ia cu el faptele rele, care au ca urmare trimiterea noastra in iad. Cum sa minti si sa dai vina pe altul, cand mult mai simplu e sa recunosti greseala si sa suporti consecintele?
Cel putin asa vad eu lucrurile acum, la maturitate. Alta dadeam si eu vina pe altul, doar sa scap, dar era o decizie luata din frica. Dar cum acum stiu ca nu trebuie sa-mi fie frica decat de Dumnezeu, prefer sa-mi asum greseala; in fapt e f usor de facut acest lucru si constiinta nu sufera. Cu timpul te inveti sa faci numai fapte care nu au urmari negative.

[sia]

2. Un avva din Pateric (posibil sa fie Antonie cel Mare) a mintit astfel. Un talhar, fugind alti talhari ce cautau sa'l omoare, a venit la chilia parintelui. Parintele l'a primit si l'a ascuns sun un cos. Venind talharii si intreband pe parinte despre acela, parintele a zis ca nu l'a vazut, ori ca l'a vazut trecand in nu stiu ce directie. Astfel, printr'o minciuna s'a ferit o crima. Acel talhar scapat s'a pocait si s'a facut calugar (daca nu ma insel).




“Să nu mărturiseşti strâmb[COLOR=purple] împotriva[/COLOR] aproapelui tău”. (adica sa nu minti )

avva din Pateric nu a marturisit stramb IMPOTRIVA talharului pe care l-a ascuns. Nu a ,,mintit ,, spre folosul lui ,din contra daca cautau sub cos, rau putea sa fie si de avva nu doar de fugar.
Asa ca i-a salvat pe toti ;pe unul de la moarte si pe ceilalti sa ucida

Exista un proverb care se potriveste acestei povestiri :
Minciuna care face bine valoreaza mai mult decat adevarul care face rau -proverb persan

N-am uitat ce ne spune Domnul ca DA sa fie Da si NU sa fie NU dar in cazul acesta ..cred ca si Iisus iarta.

Iisus face chiar mai mult decat sa ne ierte, atunci cand mintim pentru a salva o viata, ne ramane chiar dator. Atunci cand nu facem uz de liberul nostru arbitru, se spune ca Il "invingem" pe Dumnezeu (expresia imi suna si mie ciudat, dar asa am citit) si cu bucurie se lasa "invins", dandu-ne in schimb cununi si viata vesnica.