De ce mintim?

[costel]

"Hulita de unii, negata de altii, invocata in imprejurari dintre cele mai felurite, minciuna are o prezenta cotidiana. Se minte la tot pasul din motive dintre cele mai diferite: din dorinta de a ataca pe cineva, pentru disculpare, pentru punerea in valoare, pentru ascunderea timiditatii, din nevoia de protectie, pentru a face placere, pentru a ascunde un adevar dureros, pentru a apara pe cineva sau a ne apara de cineva, pentru a rezista presiunilor si normelor comunitatii. Mintim pentru ca sa rezistam. Ii mintim pe altii si ne mintim pe noi insine. Ne autoiluzionam ca nu am gresit, ca suntem buni, drepti si frumosi, ca suntem sau nu suntem in pericol, ca iubim si/sau nu suntem iubiti indeajuns. Mintim in mod constient si, cateodata, inconstient. Mintim candid, cu vadita seninatate si inocenta, mintim voit, cu sarg, cu nerusinare. Mintim vinovati sau nevinovati. Mintim pe fata sau mintim pe ascuns. Mintim prin exagerare, adaugare, inventare, dar mintim si prin diminuare, omisiune, tacere. Mintim falsificand sau mintim... adeverind." Constantin Cucos

[C.tin]

[COLOR="Purple"]Daca minti ca sa nu-ti divulgi faptele bune, e una...
Daca iti acoperi cu minciuna, uraciunile, atunci e alta...[/COLOR]

[silverstar]

În prealabil postat de C.tin

[COLOR=purple]Daca minti ca sa nu-ti divulgi faptele bune, e una...[/COLOR]
[COLOR=purple]Daca iti acoperi cu minciuna, uraciunile, atunci e alta...[/COLOR]

[COLOR=green]De ce un om de onoare sa nu-si asume atat responsabilitatea faptelor bune cat si a celor nedemne? De ce cineva sa minta ca sa-si ascunda faptele bune daca, intr-adevar, le-a facut? O alta forma de ipocrizie? [/COLOR]
[COLOR=green]Despre faptele bune sa vorbeasca altii daca le-a sesizat, nu cred ca trebuie umbrite de minciuna, de ipocrizie...[/COLOR]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]De ce un om de onoare sa nu-si asume atat responsabilitatea faptelor bune cat si a celor nedemne? De ce cineva sa minta ca sa-si ascunda faptele bune daca, intr-adevar, le-a facut? O alta forma de ipocrizie? [/COLOR]
[COLOR=green]Despre faptele bune sa vorbeasca altii daca le-a sesizat, nu cred ca trebuie umbrite de minciuna, de ipocrizie...[/COLOR]

Pentrucâ imediat ce vei face fapta bună va veni ispita şi atunci e mai bine să o ascunzi sau să negi că ai făcut-o!
("Făcând fapta bună aşteaptă pentru aceasta ispitire cu suferinţă").
Dacă nu ai simţit aceasta pe propria-ţi piele încearcă!

[carmina]

mi-aduc aminte de o discutie cu o colega de serviciu despre minciuna.
la un moment dat a afirmat ca nu-i place sa minta pt. ca trebuie sa tina minte pe urma toate minciunile si nu vrea sa-si incarce memoria cu asa ceva;altfel risca sa se faca de rusine.

dupa minciuna in scop "terapeutic" ,avem de-a face si cu minciuna prin omisiune.

[costel]

Se intampla ca un om sa te faca sa zambesti. Poveste bine, desi minte. Se intampla sa ai diverse asteptari din cauza minciunii. Multe pot fi iertate, dar a spune cuiva ca-l iubesti mintind, mi se pare de neiertat.

[cristiboss56]

Minţim din cauza păcătoşeniei ce zace in noi, din laşitate, din mândrie , din făţarnicie , sau pur şi simplu din prostie. Minciuna, neavând picioare lungi, trebuie reânoită, reinventată, colorată, dojenită, detestată , iubită, hulită, indrâgită , mascată . Despre minciună nu se poate vorbi pe faţă, pentru ca , după umila mea părere , ar fi cea mai gogonată minciună si tot minciună s-ar numi, indiferent cât de sinceri sau filozofi am vrea noi să parem. Apropo , stiţi care e prima greşeala a omului ? Minciuna ce o spune cel mai bine când e mititel , in primii ani de viaţă !

[MariS_]

În prealabil postat de costel

"Hulita de unii, negata de altii, invocata in imprejurari dintre cele mai felurite, minciuna are o prezenta cotidiana. Se minte la tot pasul din motive dintre cele mai diferite: din dorinta de a ataca pe cineva, pentru disculpare, pentru punerea in valoare, pentru ascunderea timiditatii, din nevoia de protectie, pentru a face placere, pentru a ascunde un adevar dureros, pentru a apara pe cineva sau a ne apara de cineva, pentru a rezista presiunilor si normelor comunitatii. Mintim pentru ca sa rezistam. Ii mintim pe altii si ne mintim pe noi insine. Ne autoiluzionam ca nu am gresit, ca suntem buni, drepti si frumosi, ca suntem sau nu suntem in pericol, ca iubim si/sau nu suntem iubiti indeajuns. Mintim in mod constient si, cateodata, inconstient. Mintim candid, cu vadita seninatate si inocenta, mintim voit, cu sarg, cu nerusinare. Mintim vinovati sau nevinovati. Mintim pe fata sau mintim pe ascuns. Mintim prin exagerare, adaugare, inventare, dar mintim si prin diminuare, omisiune, tacere. Mintim falsificand sau mintim... adeverind." Constantin Cucos

Eu as face distinctie intre minciuna si greseala. Si una si cealalta sunt departare de adevar, dar in timp ce greseala e neintentionata, minciuna e una intentionata. Decat sa spui "am mintit neintentionat" e mai corect spus "am gresit". Noi, oamenii, nu putem spune NUMAI adevarul pentru ca doar Adevarul poate spune totdeauna adevarul. Nefiind in Adevar nu putem sa nu mintim. Problema, insa, se pune in ce scop mintim? Mintim pentru noi, sa ne fie noua bine sau mintim in scop de-a face bine? Culmea e, da, ca se poate face bine si mintind si exemple au fost date destule, nu le mai enumar. Atentie, aceasta e insa exceptia, nu regula. Regula e, pe cat poti, sa te straduiesti sa spui adevarul. Omul lumesc, insa, e tarat in minciuna de insasi modul de functionare al societatii. Cand vrei o slujba trebuie sa te lauzi (zi minciunele) ca stii de toate, cand te critica seful trebuie sa gasesti scuze (minciunele), cand vrei sa fi ales, votat, promovat, trebuie sa faci promisiuni (gogonate), cand vrei sa faci reclama trebuie sa spui ca produsul tau e cel mai, cel mai, etc, etc. Societatea lui THE BEST.
The Best cere minciuna, are nevoie de minciuna, traieste si se hraneste cu minciuna. The best e bestial, iar societatea il adora.
Omul va scapa de minciuna doar cand are in el Adevarul. Iar Adevarul are nevoie sa se scalde in Iubire, adica in Har. Doar cel daruit cu Har poate spune adevarul, dar nici macar el tot timpul. Ar fi infailibil. Or nu exista om infailibil, fie el si sfant. Sfantul nu minte, e adevarat, dar poate gresi. Rar, chiar foarte rar, dar e posibil. Doar Dumnezeu nu minte si nu greseste niciodata.
Har, smerenie si jertfa de sine.