Un copil conceput in post

Oare copilul se naste doar pentru ca folosim o anumita "tehnologie", sau pentru ca Dumnezeu ne daruieste acel copil? "După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: "Am dobândit om de la Dumnezeu". (Facerea 4,1)
Cred, deci, ca pentru Dumnezeu, de la Care vrem copil, putem sa tinem postul Pastelui, ca dupa aceea in afara postului, Dumnezeu sa ne indeplineasca dorinta.
Sa nu uitam, perioada fertila este in fiecare luna, nu numai in luna in care tinem post.

Mirean , [i]cu tot respectul... [/b]
Aici s-a discutat aspectul moral al problemei, nu tehnologia...

[anita]

Asa este ,copiii sunt un dar al lui Dumnezeu ,sa nu uitam cum a ramas insarcinata sfanta Ana ,sau Elisabeta.
Sunt destule cazuri cand in urma analizelor ambii soti erau apti sa aiba copii si totusi nu aveau.

[wp]

În prealabil postat de ancalpop

Mie mi se pare exagerare cam tot ceea ce ai spus. Sunt de acord ca postul este infranare dar ceea ce se intampla in patul conjugal nu priveste pe nimeni nici macar pe duhovnic.Cred ca trebuia sa incep altfel: Anita a gresit cand a intrebat asta? Voi considerati ca este pacat ce se intampla in patul conjugal? Cine spune asta? Sunt canoane? Voi cum procedati il intrebati detalii pe duhovnic?! Si mai ales fraza "tu nu poti sa dai viata daca Dumnezeu nu vrea indiferent ce ai face", dar tu de unde stii ca Dumnezeu nu vrea? Cei care si-au facut copii dupa lungi tratamente sunt facuti fara voia Lui? E aiurea ce reiese nu? Ei si atunci cum stim ca vrea ? Adica daca nu ramane femeia gravida nu merge la medic ca te pomenesti ca o fi pacat? Si n-ai tu de unde sti cata infranare face sotul ei? Ai exagerat cu afirmatiile la adresa unui om pe care nu-l cunosti, recunosti? Sau asta, nu-i pacat in post, nu? Iar din ce afirmi mai jos se intelege ca omul nu mai trebuie sa mearga la medic? La ce mai sunt si astia atunci nu stiu? Auzi mai sa-ti fie teama de ochii lumii daca ramai gravida in post? Ca ce ? N-am inteles? Doar nu crezi, draga mea, ca acel copil ar fi condamnat? Am mai auzit ceva. Bietii de ei sunt condamnati inainte de a se naste! Oare tu asa mare sfatoasa ai copii?

Dragă ancalpop,

Ceea ce se întâmplă în patul conjugal, nu este treaba nimănui şi aici ai dreptate.
Însă este treaba Domnului şi în privinţa asta poţi vedea o mulţime de exemple în Sf. Scriptură. Dacă este treaba Lui, iar noi ne vrem creştini ortodocşi nu numai cu vorba ci şi cu fapta, atunci trebuie să ne rânduim viaţa pe toate planurile, după rănduiala Biserici. Iar Biserica spune astfel;
"Femeia fiind în timpul periodului, adică în zilele necurătiei ei, să nu se împreune cu bărbatul si nici în biserică nu poate să intre, însă ia anaforă si aghiazmă, ori să sărute sfintele icoane, mai înainte de opt zile, adică mai înainte de a fi trecut periodul ei. Dacă femeia, după opt zile nu s-a facut bine, atunci mai prelungeste timpul până s-a facut deplin sănătoasă. In duminici si sărbători, miercuri si vineri si în cele patru sfînte posturi de peste an, sotul ei si sotia să se păstreze în curătie ( Pentru duminici si sărbători sotul si sotia să nu aibă împreunare de vineri orele 24 si până duminică orele 17. Cei căsătoriti dorind să se împărtăsească la praznice, sărbători duminica, sau în oricare alt timp să aibă 7 zile. fără împreunare înainte si trei zile după împărtăsanie. Cei tineri. însă, de curând căsătoriti, pot să se împărtăsească cu trei zile de curătie mai înainte de a se împărtăsi, si o zi după aceea.)" - Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie si canonisirea lor după Sfîntele Canoane (Molitfelnicul Mare de Chisinău, ed.1820, pag.501-527.)


Poate sună dur, în contextul în care, duhul lumii, prezintă desfrânarea ca o virtute, dar asta este.. Iar desfrânare, poate exista cu vârf şi îndesat şi în cadrul căsătoriei. Însă El, s-a adresat nu lumii, ci celor din lume care vor să-l asculte, întărindu-i cu îndemnul "îndrăzniţi, eu am biruit lumea".
Şi mai ţin să spun că, nu teoretizez, ci vorbesc din perspectiva unuia care a desfrânat în toate felurile posibile - în cadrul căsătoriei - care a zămislit copil în post, copil pe care, Domnul l-a luat la El la nici 5 ani împliniţi, printr-o suferinţă cumplită şi de la care am învăţat, spre ruşinea mea, că există Dumnezeu - deşi, nici în ziua de azi, nu ştiu de unde ştia anumite lucruri - pentru că, divinitatea şi biserica nu era în sfera preocupărilor noastre.

Nu vreau prin asta, să sperii pe cineva spunând că, toţi cei care fac ca mine vor păţi la fel, pentru că, Dumnezeu lucrează diferit cu fiecare. Însă nu este uşor, să vezi cu ochii tăi ce înseamnă afirmaţia din Scriptură „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii”...
Dumnezeu să te aibă în pază şi să te lumineze.

[Mirean]

În prealabil postat de ancah

Mirean , [i]cu tot respectul... [/b]
Aici s-a discutat aspectul moral al problemei, nu tehnologia...

Nu am pus in discutie "tehnologia", asta este ceea ce ai inteles tu.
Si nu este nimic moral sau imoral in a face un copil. Raspunsurile referitoare la perioada conceperii le dai, in primul rand, in fata propriei constiinte si, daca esti crestin practicant, in fata Domnului, prin duhovnic.

Ancah, ar trebui sa stii ca pruncii vin din dragostea sotilor, indiferent de "tehnologie".

Mirean: "credeti ca este potrivit sa primiti sfaturi de "planning" familial de pe un forum"

Oare "planning"-ul nu are mai degraba legatura cu actiunea, decat cu rugaciunea la Dumnezeu? :)
In privinta moralitatii, pot sa-ti spun cum gandesc eu: eu consider ca este imoral a face copii in postul Pastelui, cand gandul nostru trebuie sa fie la Iisus Hristos, Care Si-a dat viata pentru pacatele noastre. Iar copilul se naste din pacat "Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacatem-a nascut maica mea" (Ps. 50), nu asa se spune?
Asta in cazul in care persoana e constienta de importanta postului, asa ca initiatoarea acestui topic. Daca sotii nu dau importanta acestui aspect, atunci nici nu vor intreba, daca se cade sau nu sa faca copil in Postul Pastelui.

[ancalpop]

În prealabil postat de wp

Dragă ancalpop,

Ceea ce se întâmplă în patul conjugal, nu este treaba nimănui şi aici ai dreptate.
Însă este treaba Domnului şi în privinţa asta poţi vedea o mulţime de exemple în Sf. Scriptură. Dacă este treaba Lui, iar noi ne vrem creştini ortodocşi nu numai cu vorba ci şi cu fapta, atunci trebuie să ne rânduim viaţa pe toate planurile, după rănduiala Biserici. Iar Biserica spune astfel;
"Femeia fiind în timpul periodului, adică în zilele necurătiei ei, să nu se împreune cu bărbatul si nici în biserică nu poate să intre, însă ia anaforă si aghiazmă, ori să sărute sfintele icoane, mai înainte de opt zile, adică mai înainte de a fi trecut periodul ei. Dacă femeia, după opt zile nu s-a facut bine, atunci mai prelungeste timpul până s-a facut deplin sănătoasă. In duminici si sărbători, miercuri si vineri si în cele patru sfînte posturi de peste an, sotul ei si sotia să se păstreze în curătie ( Pentru duminici si sărbători sotul si sotia să nu aibă împreunare de vineri orele 24 si până duminică orele 17. Cei căsătoriti dorind să se împărtăsească la praznice, sărbători duminica, sau în oricare alt timp să aibă 7 zile. fără împreunare înainte si trei zile după împărtăsanie. Cei tineri. însă, de curând căsătoriti, pot să se împărtăsească cu trei zile de curătie mai înainte de a se împărtăsi, si o zi după aceea.)" - Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie si canonisirea lor după Sfîntele Canoane (Molitfelnicul Mare de Chisinău, ed.1820, pag.501-527.)


Poate sună dur, în contextul în care, duhul lumii, prezintă desfrânarea ca o virtute, dar asta este.. Iar desfrânare, poate exista cu vârf şi îndesat şi în cadrul căsătoriei. Însă El, s-a adresat nu lumii, ci celor din lume care vor să-l asculte, întărindu-i cu îndemnul "îndrăzniţi, eu am biruit lumea".
Şi mai ţin să spun că, nu teoretizez, ci vorbesc din perspectiva unuia care a desfrânat în toate felurile posibile - în cadrul căsătoriei - care a zămislit copil în post, copil pe care, Domnul l-a luat la El la nici 5 ani împliniţi, printr-o suferinţă cumplită şi de la care am învăţat, spre ruşinea mea, că există Dumnezeu - deşi, nici în ziua de azi, nu ştiu de unde ştia anumite lucruri - pentru că, divinitatea şi biserica nu era în sfera preocupărilor noastre.

Nu vreau prin asta, să sperii pe cineva spunând că, toţi cei care fac ca mine vor păţi la fel, pentru că, Dumnezeu lucrează diferit cu fiecare. Însă nu este uşor, să vezi cu ochii tăi ce înseamnă afirmaţia din Scriptură „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii”...
Dumnezeu să te aibă în pază şi să te lumineze.

Draga wp, Imi pare sincer rau pt ceea ce s-a intamplat copilului tau, dar n-ai de unde sa stii motivul pt care l-a luat Dumnezeu si eu nu cred ca pt ca a fost zamislit in post. Iarta-ma ca mi-am permis sa scriu despre acest subiect, imi dau seama ce greu poate fi si nu vreau sa te superi pt asta.

Referitor la ceea ce spuneai despre necuratia femeii, sunt preoti, monahi care impartasesc in acele zile si crede-ma sunt ortodocsi cu adevarat. Daca este chiar asa cum spui tu de ce nu se aplica peste tot. Cred ca ar trebui sa tinem cont si de conditiile care erau in vremea cand au fost facute aceste recomandari si pt care motiv au fost facute (sa nu uitam ca primii crestini se impartaseau zilnic si sigur erau si femei printre ei).
Iar in ceea ce priveste abstinenta am scris mai sus ce cred despre asta si nu vreau sa ma repet (nici in aceasta privinta nu sunt toti preotii de acord si iarasi se pot lua exemplu primii crestini).
Nu vreau sa se inteleaga ca eu prezint desfranarea ca pe o virtute. In primul rand oamenii de aceea se casatoresc ca sa nu desfraneze. Eu nu cred ca relatia mea cu sotul meu este desfranare.
Probabil este greu sa gasim calea de mijloc. Eu zic sa avem grija totusi si de influentele pietiste care din pacate si-au facut cam mult loc in Biserica Ortodoxa.
Retetele pe care le dau unii fie ei si preoti pt mantuire sunt niste exagerari din exces de zel.

Ii rog pe cei pe care ii irita afimatiile mele sa nu se agate de cate un cuvant si nici sa scoata din context doar de dragul de a jigni.

[Mirean]

În prealabil postat de ancah

Mirean: "credeti ca este potrivit sa primiti sfaturi de "planning" familial de pe un forum"

Oare "planning"-ul nu are mai degraba legatura cu actiunea, decat cu rugaciunea la Dumnezeu? :)
In privinta moralitatii, pot sa-ti spun cum gandesc eu: eu consider ca este imoral a face copii in postul Pastelui, cand gandul nostru trebuie sa fie la Iisus Hristos, Care Si-a dat viata pentru pacatele noastre. Iar copilul se naste din pacat "Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacatem-a nascut maica mea" (Ps. 50), nu asa se spune?
Asta in cazul in care persoana e constienta de importanta postului, asa ca initiatoarea acestui topic. Daca sotii nu dau importanta acestui aspect, atunci nici nu vor intreba, daca se cade sau nu sa faca copil in Postul Pastelui.

Era vorba pur si simplu de discretie. Ca sa nu spun de pretioasa "intimitate". Spuneam ca deciziile de acest fel se iau in cuplu, nicidecum cu recomandari ale forumului. Casatoria este o Taina, asa cum tainic ar trebui sa ramana tot ce se petrece in interiorul ei.

Nu puneam problema conceptiei unui copil in post, ci daca sfaturi in acest sens se primesc de la forumisti...

Ps. 50 - psalm de pocainta. Oare de ce?

[Mirean]

În prealabil postat de trianul

Sunt sotie de preot si de doua luni urmez un tratament pentru a avea un copil, iar zilele fertile in aceasta luna sunt 22.23.24.25 martie (vineri, sambata,duminica si luni, iar daca sotul meu este preot nu stiu daca este bine sa facem acest copil. Va rog sa ma ajutati!

Va multumesc!

Cred ca ar trebui sa faceti copii, indiferent de moment! Asa cum exista excepeptii de hrana, in post, pentru cei cu diferite suferinte asa exista exceptii si pentru cei care doresc copii, dar din cauza problemelor de sanatate nu pot avea cu usurinta.

Intreruperea postului, pentru crestini adevarati, este o jertfa mai mare decat tinerea lui.

[anita]

În prealabil postat de ancalpop

Poate sună dur, în contextul în care, duhul lumii, prezintă desfrânarea ca o virtute, dar asta este.. Iar desfrânare, poate exista cu vârf şi îndesat şi în cadrul căsătoriei. Însă El, s-a adresat nu lumii, ci celor din lume care vor să-l asculte, întărindu-i cu îndemnul "îndrăzniţi, eu am biruit lumea".
Şi mai ţin să spun că, nu teoretizez, ci vorbesc din perspectiva unuia care a desfrânat în toate felurile posibile - în cadrul căsătoriei - care a zămislit copil în post, copil pe care, Domnul l-a luat la El la nici 5 ani împliniţi, printr-o suferinţă cumplită şi de la care am învăţat, spre ruşinea mea, că există Dumnezeu - deşi, nici în ziua de azi, nu ştiu de unde ştia anumite lucruri - pentru că, divinitatea şi biserica nu era în sfera preocupărilor noastre.

Nu vreau prin asta, să sperii pe cineva spunând că, toţi cei care fac ca mine vor păţi la fel, pentru că, Dumnezeu lucrează diferit cu fiecare. Însă nu este uşor, să vezi cu ochii tăi ce înseamnă afirmaţia din Scriptură „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii”...
Dumnezeu să te aibă în pază şi să te lumineze.

Draga wp, Imi pare sincer rau pt ceea ce s-a intamplat copilului tau, dar n-ai de unde sa stii motivul pt care l-a luat Dumnezeu si eu nu cred ca pt ca a fost zamislit in post. Iarta-ma ca mi-am permis sa scriu despre acest subiect, imi dau seama ce greu poate fi si nu vreau sa te superi pt asta.

Referitor la ceea ce spuneai despre necuratia femeii, sunt preoti, monahi care impartasesc in acele zile si crede-ma sunt ortodocsi cu adevarat. Daca este chiar asa cum spui tu de ce nu se aplica peste tot. Cred ca ar trebui sa tinem cont si de conditiile care erau in vremea cand au fost facute aceste recomandari si pt care motiv au fost facute (sa nu uitam ca primii crestini se impartaseau zilnic si sigur erau si femei printre ei).
Iar in ceea ce priveste abstinenta am scris mai sus ce cred despre asta si nu vreau sa ma repet (nici in aceasta privinta nu sunt toti preotii de acord si iarasi se pot lua exemplu primii crestini).
Nu vreau sa se inteleaga ca eu prezint desfranarea ca pe o virtute. In primul rand oamenii de aceea se casatoresc ca sa nu desfraneze. Eu nu cred ca relatia mea cu sotul meu este desfranare.
Probabil este greu sa gasim calea de mijloc. Eu zic sa avem grija totusi si de influentele pietiste care din pacate si-au facut cam mult loc in Biserica Ortodoxa.
Retetele pe care le dau unii fie ei si preoti pt mantuire sunt niste exagerari din exces de zel.

Ii rog pe cei pe care ii irita afimatiile mele sa nu se agate de cate un cuvant si nici sa scoata din context doar de dragul de a jigni. [/quote]

Necunoscute sunt caile Domnului ,intr-adevar.
Nu e nevoie sa cerem sfaturi ,avem carti scrise de sfinti despre viata in familie si acolo scrie cum se tine postul(cine vrea sa il tina).
Daca vrei sa iti faci voia ,nu e nevoie sa te justifici pe forum ,e ca si cum te-ai duce sa te spovedesti ,dar te prezinti cu scuzele de rigoare ,ori se stie ,la spovedanie nu se prezinta scuze ,caci Hristos vrea pocainta noastra ,nu scuzele.
Par.Arsenie Boca ,si aici dau doar un exemplu ,la man.Simbata a vazut o femeie cu un copil handicapat in carut.I-a spus ca acel copil a fost conceput in noaptea de Inviere si femeia a confirmat.
Sa nu simtim pe pielea noastra proverbul biblic:"parintii maninca agurida iar la copii se strepezesc dintii"
Dar uitasem ,in zilele noastre la ecografie se poate vedea daca un copil este handicapat si unele persoane pot renunta la sarcina.

[wp]

În prealabil postat de ancalpop

Draga wp, Imi pare sincer rau pt ceea ce s-a intamplat copilului tau, dar n-ai de unde sa stii motivul pt care l-a luat Dumnezeu si eu nu cred ca pt ca a fost zamislit in post. Iarta-ma ca mi-am permis sa scriu despre acest subiect, imi dau seama ce greu poate fi si nu vreau sa te superi pt asta.

Referitor la ceea ce spuneai despre necuratia femeii, sunt preoti, monahi care impartasesc in acele zile si crede-ma sunt ortodocsi cu adevarat. Daca este chiar asa cum spui tu de ce nu se aplica peste tot. Cred ca ar trebui sa tinem cont si de conditiile care erau in vremea cand au fost facute aceste recomandari si pt care motiv au fost facute (sa nu uitam ca primii crestini se impartaseau zilnic si sigur erau si femei printre ei).
Iar in ceea ce priveste abstinenta am scris mai sus ce cred despre asta si nu vreau sa ma repet (nici in aceasta privinta nu sunt toti preotii de acord si iarasi se pot lua exemplu primii crestini).
Nu vreau sa se inteleaga ca eu prezint desfranarea ca pe o virtute. In primul rand oamenii de aceea se casatoresc ca sa nu desfraneze. Eu nu cred ca relatia mea cu sotul meu este desfranare.
Probabil este greu sa gasim calea de mijloc. Eu zic sa avem grija totusi si de influentele pietiste care din pacate si-au facut cam mult loc in Biserica Ortodoxa.
Retetele pe care le dau unii fie ei si preoti pt mantuire sunt niste exagerari din exces de zel.

Ii rog pe cei pe care ii irita afimatiile mele sa nu se agate de cate un cuvant si nici sa scoata din context doar de dragul de a jigni.

Dragă Ancalpop,
Eu nu spun că moartea copilului a fost cauzată de faptul că a fost conceput în post.
Eu spun că fărădelegile mele au umplut paharul răbdării Lui. Ştim că păcatele se transmit de la o generaţie la alta. Că, faptul de a fi conceput copil în post era doar o picătură în acest pahar sau mai mult, nu are nici o importanţă.
Ceea ce am învăţat este că nu poţi face ceea ce vrei şi să-ţi fie şi bine. Şi am mai învăţat că, suferinţa celui mai drag al tău, te doare mai mult ca propria suferinţă.

Eu nu spun nimic despre necurăţia femeii, ci o spun canoanele. Şi canoanele spun şi despre aceia care nu le respectă, inclusiv despre preoţi.
Ce se întâmplă astăzi în Biserică nu comentez, pentru că nu are rost. Tema este prea vastă, iar lumea caută să facă upgrade la cele dumnezeieşti, adaptând canoanele după patimile fiecăruia. Şi aşa a fost de când este Biserica. Ceea ce este evident este că, mulţi păstori se abat de la cale, iar faptul că se abat nu înseamnă că ceea ce fac ei este şi în regulă, chiar dacă sunt mulţi. Însă mai sunt şi oameni cu viaţă sfântă, inclusiv duhovnici, iar aceştia pot fi recunoscuţi după roade. Ca şi ortodocşii cu adevărat ortodocşi.
Cale de mijloc la Dumnezeu nu există. La El ori este albă, ori neagră. La noi este gri. Dar pentru asta nu este de vină Dumnezeu. El este milostiv şi putem conta pe asta, dar cum nu ştim niciodată unde ne situăm, ar trebui să fim mai puţin optimişti legat de măntuirea noastră. Dar totuşi să avem nădejde. Însă nădejdea nu este acelaşi lucru cu optimismul.

Dacă uni preoţi fac pogorăminte de la canoane, pentru unul şi altul din diverse motive este altceva. Însă acolo, este un caz particular şi este judecat ca atare.Preotul îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce face.
Dacă pui însă întrebarea pe un forum, deci la modul general, răspunsul nu poate fi decât general.
Părerea mea este că, o asemenea întrebare nu trebuie pusă pe forum, ci trebuie pusă duhovnicului. Eu am intervenit pentru că, tu sugerai că ceea ce se întâmplă în patul conjugal nu este treaba duhovnicului. Tot ceea ce ţine de viaţa omului are treabă cu Dumnezeu şi implicit cu duhovnicul.

P.S. Împreunarea fizică pentru plăcere sau chiar şi pentru naşterea de prunci, este consecinţa neascultării protopărinţilor noştri de Creator. Deci rodul neascultării nu poate avea nimic sfânt în el. El a fost lăsat pentru firea noastră căzută, însă atât. Psalmistul David este destul de clar "Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea."
Să nu înţelegi că aş condamna împreunarea fizică dintre soţi şi soţie. Nu fac asta şi nici nu o pot face eu, care am abuzat în fel şi chip de ea. Ea este bună foarte - după cum spunea părintele Rafail Noica - însă pentru scopul şi cu limitele pe care Biserica le îngăduie. În rest ce facem noi fiecare, fie preoţi , fie mireni poate fi treaba noastră, dar atunci să ne şi asumăm consecinţele faptelor noastre..
Altceva nu mai am ce zice.

Doamne ajută.