Citat:
În prealabil postat de eduardd
Din proprie experienta am inteles un lucru. A primi/ajuta/mangaia pe unul mai mult decat pe altul inseamna a nedreptati semenul. A primi langa tine pe unul care iti imparatseste ideiile dar a refuza pe unul pe care il socotesti dusman NU este crestineste. E drept fiecare avva are ucenicul sau iubit, insa ACEASTA iubire se tine in taina pentru a nu nedreptatit pe celalat si chiar pentru a nu-l obliga (pe celalat) sa iti raspunda cu aceeasi intensitate/caldura . Prietenie dezinteresata cum mai spuneam undeva. Ori ea nu poate ramane dezinteresata decat atunci cand simti nevoia sa te rogi pentru el desi te uraste, desi nu i-ai mai vorbit de 1 an sau 2 sau 10, desi te considera un prieten fals. Este exact ca in familie. Daca ai 2 copii cauti sa ii iubesti la fel, sa ii mustri la fel, sa ii premiezi la fel. Mai mult legaturile speciale ( ca tot vorbeam mai sus si de aceste legaturi intre femei/barbat) daca nu sunt in Hristos si nu au ca radacina pe Hristos duc la inselare si moarte. Imi spunea cineva mai demult ca isi doreste o prietenie ca a Sf. Apostol Pavel cu Tit. Insa, uitam ca noi NU avem viata /trairea Sfantului Apostol.. uitand aceasta..vine caderea. Ati pune increderea in om e o mare greseala!! Sa nu ne inselam, una e prietenia, una e incredrea, alta e Comuninea in Hristos. Poate ca merita sa vorbim despre fiecare in parte...
|
Fericit este crestinul care in necazuri ramane linistit. Si ce este fericirea cea adevarata, daca nu dragostea ? Si ce este fericirea cea nesfarsita , daca nu dragostea cea fara margini ? Fericit cel ce se invinovateste pe sine, caci va lua iertare. Fericit cel ce alege locul cel mai de jos, caci i se va zice : " suie-te mai sus " . Fericit este sufletul care in mijlocul suferintelor ramane in pace, fara a se descuraja si fara a carti, caci gandind la cuvintele care zic : " patimirile vremii de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava si marirea ce va sa fie " , atunci cu mai multa dulceata va suferi orice necaz. Prietenia pe toate le are si bune si rele, ea face parte din viata noastra , dar adevarata fericire nu sta in prietenia de aici, asa cum ai subliniat Jenica draga, ci in a dobandi adevarata fericire intru cele vesnice si pentru asta trebui sa rabdam toata stramtoarea ce vine asupra noastra, ferindu-ne de a face rau . De am fi luminati cu adevarat de lumina cea cereasca, am dori aici, in aceasta lume, sa fim pedepsiti si chinuiti , sa fim bolnavi si in lipsa de cele trebuincioase. Am dori amaraciune, primejdii, tot felul de necazuri, sa ne supere vrajmasii si sa ne asupreasca , numai sa ne invrednicim Imparatiei lui Dumnezeu. De vrem sa ne bucuram de bunurile vesnice , trebuie sa invatam cu adevarat sa dispretuim pe cele vremelnice de aici. Draga Jenica , un om, un prieten ce ne intoarce binele facut in rau, un om , un prieten ce ne inseala increderea , sunt faramituri, nimicuri, fapte fara importanta, de avem in minte si in suflet necazurile grele prin care au trecut Apostolii, Mucenicii si toti care au voit sa mearga pe urmele lui Iisus Hristos! Cata lepadare de sine si cate chinuri trupesti au suferit ei in timpul prigoanelor de la pagani ! Prin ce ispite grele au trecut ! De cate ori i-a chinuit vrajmasul diavol ! De cate ori s-au rugat cu lacrimi fierbinti lui Dumnezeu ! Atata dulceata au gasit ei pe drumul catre Dumnezeu, incat uitau de nevoile trupului. Ei au parasit averile, maririle lumesti, rangurile, prietenii si rudele. Erau ca niste straini pe lume, dar erau prietenii de aproape ai lui Dumnezeu. Poate pana la urma si asta cu siguranta, o singura prietenie trebuie cautata, dobandita , aceea in Bunul Dumnezeu !
17.01.2009, 05:26:01
Subiecte asemănătoare
Mod linear
