Prietenia

Din proprie experienta am inteles un lucru. A primi/ajuta/mangaia pe unul mai mult decat pe altul inseamna a nedreptati semenul. A primi langa tine pe unul care iti imparatseste ideiile dar a refuza pe unul pe care il socotesti dusman NU este crestineste. E drept fiecare avva are ucenicul sau iubit, insa ACEASTA iubire se tine in taina pentru a nu nedreptatit pe celalat si chiar pentru a nu-l obliga (pe celalat) sa iti raspunda cu aceeasi intensitate/caldura . Prietenie dezinteresata cum mai spuneam undeva. Ori ea nu poate ramane dezinteresata decat atunci cand simti nevoia sa te rogi pentru el desi te uraste, desi nu i-ai mai vorbit de 1 an sau 2 sau 10, desi te considera un prieten fals. Este exact ca in familie. Daca ai 2 copii cauti sa ii iubesti la fel, sa ii mustri la fel, sa ii premiezi la fel. Mai mult legaturile speciale ( ca tot vorbeam mai sus si de aceste legaturi intre femei/barbat) daca nu sunt in Hristos si nu au ca radacina pe Hristos duc la inselare si moarte. Imi spunea cineva mai demult ca isi doreste o prietenie ca a Sf. Apostol Pavel cu Tit. Insa, uitam ca noi NU avem viata /trairea Sfantului Apostol.. uitand aceasta..vine caderea. Ati pune increderea in om e o mare greseala!! Sa nu ne inselam, una e prietenia, una e incredrea, alta e Comuninea in Hristos. Poate ca merita sa vorbim despre fiecare in parte...