desfranarea in casatorie

[sfantatreime]

Dupa cum stim,Dumnezeu i-a binecuvantat pe Adam si Eva,protoparintii nostri prin curatie si a suflat Duh Sfant asupra lor,poruncindu-le sa nu manance din fructul oprit,altfel vor fi izgoniti din gradina Raiului.Ei au facut impotriva si astfel,pacatul stramosesc este mostenit in ziua de astazi...Biserica noastra recunoaste impreunarea trupeasca dintre barbat si femeie numai in scopul procreerii.Sunt barbat si recunosc uneori,atunci cand puterile intunericului contravin puterii rugaciunii,ca ma simt ispitit de femeie...Dar,sincer iti spun,ca atunci cand traim o viata sfanta,fara televizor,fara internet,cand ne petrecem acest timp priveghind si rugandu-ne la Dumnezeu si la Maica Domnului sa alunge ispitele si cursele diavolesti din sufletul nostru,simt ca patima desfraului este alungata...este foarte greu sa simti asta,numai prin post,rugaciune si priveghere constanta putem reusi,chiar si ca barbati...Roaga-te pentru barbatul tau,indeamna-l si pe el la rugaciune,ruga-ti-va impreuna,incercati sa tineti un post curat impreuna si apoi vei vedea rezultatele...Trebuie sa faceti multa si neincetata pocainta.Daca nu aveti un duhovnic,rugati-va la Dumnezeu sa va daruiasca unul,iar daca vei reusi sa tii langa tine un barbat credincios,sunt sigur ca nu iti va mai cere asta...
"Privegheati si va rugati,ca se apropie Imparatia Cerurilor."

[anna21]

@ sfantatreime
Relatia trupeasca nu este doar spre procreere ci spre adancirea iubirii celor doi, daruirea de sine reciproca si jertfelnica, dupa modelul iubirii dintre Hristos si Biserica.
Deci nu sexualitatea este pacatoasa (cum sugerezi tu), ci dorintele noastre, cautarea placerii.. a face din placere un idol in cadrul casniciei.
"Celalalt" nu-mi este dat pt a satisface dorinte primare (sau mai rafinate, tot aia..), ci sotul/sotia este o persoana creata dupa chipul lui Hristos. Iar prin iubire, devotament, fidelitate.. il slavesc chiar pe Cel care l-a creat pe sot(sotie).

(tinta finala a casniciei este mantuirea sotilor. Nu procrearea, nici iubirea de dragul iubirii, indiferent de cat de "elevata" ar fi aceasta. Iubirea in sine este un concept fara continut in lipsa lui Dumnezeu.)

Cred ca daca vezi in permanenta casnicia ca o imagine a unirii dintre Hristos si Biserica si ca o cale de ridicare a noastra catre Dumnezeu, astfel de ganduri (gen: ma ispiteste femeia - mi se pare un gand penibil pt un crestin, mai ales unul insurat!) de desfranare, ferire de copii, cautare a placerii, afirmare a senzualitatii etc.. nu au cum sa apara. Cel putin asa cred eu in momentul acesta.

[sfantatreime]

În prealabil postat de anna21

@ sfantatreime
Relatia trupeasca nu este doar spre procreere ci spre adancirea iubirii celor doi, daruirea de sine reciproca si jertfelnica, dupa modelul iubirii dintre Hristos si Biserica.
Deci nu sexualitatea este pacatoasa (cum sugerezi tu), ci dorintele noastre, cautarea placerii.. a face din placere un idol in cadrul casniciei.
"Celalalt" nu-mi este dat pt a satisface dorinte primare (sau mai rafinate, tot aia..), ci sotul/sotia este o persoana creata dupa chipul lui Hristos. Iar prin iubire, devotament, fidelitate.. il slavesc chiar pe Cel care l-a creat pe sot(sotie).

(tinta finala a casniciei este mantuirea sotilor. Nu procrearea, nici iubirea de dragul iubirii, indiferent de cat de "elevata" ar fi aceasta. Iubirea in sine este un concept fara continut in lipsa lui Dumnezeu.)

Cred ca daca vezi in permanenta casnicia ca o imagine a unirii dintre Hristos si Biserica si ca o cale de ridicare a noastra catre Dumnezeu, astfel de ganduri (gen: ma ispiteste femeia - mi se pare un gand penibil pt un crestin, mai ales unul insurat!) de desfranare, ferire de copii, cautare a placerii, afirmare a senzualitatii etc.. nu au cum sa apara. Cel putin asa cred eu in momentul acesta.

In mesaju acesta parca ai afirmat,nu?

[costel]

Pentru a evita extremele - adica sa nu consideram relatia trupeasca ca fiind un rau, dar nici sa reducem viata doar la aceasta relatie, voi da un citat al Sfantului Maxim Marturistorul:

"Nu mancarurile sunt rele, ci lacomia pantecelui; nici facerea de prunci, ci curvia; nici banii, ci iubirea de bani. Iar daca-i asa, nimic nu e rau din cele ce sunt, decat reaua intrebuintare". (Sfantul Maxim Marturisitorul)

[sfantatreime]

Ma manii cand aud ca relatia trupeasca este dupa modelul iubirii dintre Hristos si Biserica...dupa cum rataceste anna21...Voi nu v-ati mania auzind aceasta blasfemie????Am mai auzit de filosofii din astea fariseistice...la gura suntem buni,fapte nu prea avem...

[anna21]

În prealabil postat de sfantatreime

In mesaju acesta parca ai afirmat,nu?

Da, ma citez singura: "Relatia trupeasca nu este doar spre procreere ci spre adancirea iubirii celor doi, daruirea de sine reciproca si jertfelnica, dupa modelul iubirii dintre Hristos si Biserica.
Deci nu sexualitatea este pacatoasa (cum sugerezi tu), ci dorintele noastre, cautarea placerii.. a face din placere un idol in cadrul casniciei.
"Celalalt" nu-mi este dat pt a satisface dorinte primare (sau mai rafinate, tot aia..), ci sotul/sotia este o persoana creata dupa chipul lui Hristos. Iar prin iubire, devotament, fidelitate.. il slavesc chiar pe Cel care l-a creat pe sot(sotie).
(tinta finala a casniciei este mantuirea sotilor. Nu procrearea, nici iubirea de dragul iubirii, indiferent de cat de "elevata" ar fi aceasta. Iubirea in sine este un concept fara continut in lipsa lui Dumnezeu.)
Cred ca daca vezi in permanenta casnicia ca o imagine a unirii dintre Hristos si Biserica si ca o cale de ridicare a noastra catre Dumnezeu, astfel de ganduri (gen: ma ispiteste femeia - mi se pare un gand penibil pt un crestin, mai ales unul insurat!) de desfranare, ferire de copii, cautare a placerii, afirmare a senzualitatii etc.. nu au cum sa apara. Cel putin asa cred eu in momentul acesta. "

Nu afirm ca relatia trupeasca este jertfa. Am spus ca daruirea de sine este jertfelnica. Este o diferenta. (Si oricum ideea nu-mi apartine ci am citit-o in diverse locuri).

A sustine ca unirea trupeasca este doar pt. nastere de prunci este un reductionism grotesc, cred eu.
Unirea trupeasca binecuvantata este expresia iubirii celor doi soti, este devenirea unui singur trup, iar efectul firesc este nastere de prunci (ferirea de prunci este o deturnare egoista a actului sexual, este un pacat prin care omul se impotriveste vointei lui Dumnezeu).
Si da, unirea trupeasca contribuie la cresterea comuniunii sotilor. Iar apoi nasterea de copii si cresterea lor adancesc si mai mult legatura dintre soti si se "vindeca" de egoism.

"Si in casnicie (bineinteles, la alt nivel si in alt fel), datorita credintei reciproce si a iubirii reciproce, doi oameni depasesc orice dezbinare si devin o singura fiinta, o singura personalitate in doua persoane. Cei doi se raporteaza unul la celalalt ca la ceva sfant si preschimba toate relatiile lor, inclusiv cele trupesti, intr-o taina, in ceva care se inalta mai presus de pamant si se ridica la vesnicie." (Mitropolitul Antonie de Suroj)


Nu stiu de ce unele persoane necasatorite isi imagineaza ca o casnicie inseamna multe raporturi sexuale sau casatoria ar fi o justificare/perdea a concupiscentei. Nici pe departe!
In primul rand, a fi casatorit inseamna multe indatoriri. Cam tot ce faci, mai ales ca parinte, faci pentru ceilalti (sot, copii). Cu adevarat, a fi mama sau tata este o scoala in care inveti sa renunti la dorintele tale in favoarea celorlalti. Si inveti si sa iubesti, cred eu. Intai pe cei din jur, apoi pe ceilalti.
Si uneori chiar si raporturile intime intra tot in categoria obligatiilor, mai ales daca sotul necredincios asteapta rabdator sa se termine postul, si chiar se ofera sa ajute la spalatul vaselor ca sa ai timp si pt el.. Ce propui, domnule sfantatreime, sa-i spun sotului: relatiile trupesti sunt pacat si "calareala"? Eu cred ca asta ar fi pacat: sa-mi arog eu o "sfintenie" imaginara si sa-mi umilesc sotul fara motiv.


(PS: si abstinenta mi se pare o optiune buna dar doar in anumite conditii. Dar depinde de mintea cu care o faci! Daca este fara voia sotului/sotiei sau daca este din motive gresite (- de ex. daca te scarbesti de relatii conjugale care au fost curatate prin Taina Cununiei), abstinenta nu va aduce nici o crestere duhovniceasca, ci numai mandrie, probleme si puzderie de ispite, cred eu)

(PS2: Imi cer iertare ca te-am enervat. Ma astepta o zi grea cand am postat, nu prea aveam rabdare)

[un mirean]

De acord intru totul cu utilizatorul "sfantatreime".Trebuie sa vedem adevarul de credinta,chiar daca e greu...sunt,intr-adevar unii duhovnici care dau anumite dezlegari cu privire la relatiile trupesti in cadrul casatoriei,in cazul in care de exemplu,barbatul este stapanit de aceasta patima si pentru a nu savasi adulter il dezleaga sa aiba relatii cu sotia sa,insa nicidecum, cum am auzit pe-aici,de viata sexuala crestina sau de relatie trupeasca dupa modelul Hristos si Biserica...asa ceva nu a pus Dumnezeu pentru mantuirea noastra...Hristos s-a jertfit pentru Biserica... trebuie traire duhovniceasca jertfelnica,desavarsita,neindoielnica,fapte de credinta adevarata,intr-adevar...adica eu consider(la nivelul de traire la care ma aflu acum)casatoria ca Biserica,ceva sfant,plin de iubire,dar nu iubire la mod sexual,ci iubire adancita prin trairea sotilor in Biserica,prin sfintenie... in definitiv asta e crucea noastra...altfel nu ne mantuim,nu?

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Da, ma citez singura: "Relatia trupeasca nu este doar spre procreere ci spre adancirea iubirii celor doi, daruirea de sine reciproca si jertfelnica, dupa modelul iubirii dintre Hristos si Biserica.
Deci nu sexualitatea este pacatoasa (cum sugerezi tu), ci dorintele noastre, cautarea placerii.. a face din placere un idol in cadrul casniciei.
"Celalalt" nu-mi este dat pt a satisface dorinte primare (sau mai rafinate, tot aia..), ci sotul/sotia este o persoana creata dupa chipul lui Hristos. Iar prin iubire, devotament, fidelitate.. il slavesc chiar pe Cel care l-a creat pe sot(sotie).
(tinta finala a casniciei este mantuirea sotilor. Nu procrearea, nici iubirea de dragul iubirii, indiferent de cat de "elevata" ar fi aceasta. Iubirea in sine este un concept fara continut in lipsa lui Dumnezeu.)
Cred ca daca vezi in permanenta casnicia ca o imagine a unirii dintre Hristos si Biserica si ca o cale de ridicare a noastra catre Dumnezeu, astfel de ganduri (gen: ma ispiteste femeia - mi se pare un gand penibil pt un crestin, mai ales unul insurat!) de desfranare, ferire de copii, cautare a placerii, afirmare a senzualitatii etc.. nu au cum sa apara. Cel putin asa cred eu in momentul acesta. "

Nu afirm ca relatia trupeasca este jertfa. Am spus ca daruirea de sine este jertfelnica. Este o diferenta. (Si oricum ideea nu-mi apartine ci am citit-o in diverse locuri).

A sustine ca unirea trupeasca este doar pt. nastere de prunci este un reductionism grotesc, cred eu.
Unirea trupeasca binecuvantata este expresia iubirii celor doi soti, este devenirea unui singur trup, iar efectul firesc este nastere de prunci (ferirea de prunci este o deturnare egoista a actului sexual, este un pacat prin care omul se impotriveste vointei lui Dumnezeu).
Si da, unirea trupeasca contribuie la cresterea comuniunii sotilor. Iar apoi nasterea de copii si cresterea lor adancesc si mai mult legatura dintre soti si se "vindeca" de egoism.

"Si in casnicie (bineinteles, la alt nivel si in alt fel), datorita credintei reciproce si a iubirii reciproce, doi oameni depasesc orice dezbinare si devin o singura fiinta, o singura personalitate in doua persoane. Cei doi se raporteaza unul la celalalt ca la ceva sfant si preschimba toate relatiile lor, inclusiv cele trupesti, intr-o taina, in ceva care se inalta mai presus de pamant si se ridica la vesnicie." (Mitropolitul Antonie de Suroj)


Nu stiu de ce unele persoane necasatorite isi imagineaza ca o casnicie inseamna multe raporturi sexuale sau casatoria ar fi o justificare/perdea a concupiscentei. Nici pe departe!
In primul rand, a fi casatorit inseamna multe indatoriri. Cam tot ce faci, mai ales ca parinte, faci pentru ceilalti (sot, copii). Cu adevarat, a fi mama sau tata este o scoala in care inveti sa renunti la dorintele tale in favoarea celorlalti. Si inveti si sa iubesti, cred eu. Intai pe cei din jur, apoi pe ceilalti.
Si uneori chiar si raporturile intime intra tot in categoria obligatiilor, mai ales daca sotul necredincios asteapta rabdator sa se termine postul, si chiar se ofera sa ajute la spalatul vaselor ca sa ai timp si pt el.. Ce propui, domnule sfantatreime, sa-i spun sotului: relatiile trupesti sunt pacat si "calareala"? Eu cred ca asta ar fi pacat: sa-mi arog eu o "sfintenie" imaginara si sa-mi umilesc sotul fara motiv.


(PS: si abstinenta mi se pare o optiune buna dar doar in anumite conditii. Dar depinde de mintea cu care o faci! Daca este fara voia sotului/sotiei sau daca este din motive gresite (- de ex. daca te scarbesti de relatii conjugale care au fost curatate prin Taina Cununiei), abstinenta nu va aduce nici o crestere duhovniceasca, ci numai mandrie, probleme si puzderie de ispite, cred eu)

(PS2: Imi cer iertare ca te-am enervat. Ma astepta o zi grea cand am postat, nu prea aveam rabdare)

Constat draga anna ca parerile noastre s-au apropiat cu timpul, sau poate nu te-am inteles eu bine mai demult, contextul facand sa parem ca ne contrazicem. Sunt de acord cu ce scrii aici in afara de ceea ce spui despre ferire la modul categoric = ca ar fi intotdeauna pacat. Eu cred ca din tot ce scrii in rest (de ex. la sfarsit) reiese tocmai ca pot fi situatii in care a te feri sa ai prea multi copii, nu neaparat prin abstinenta totala, nu este de loc pacat. Dar in fine. Nu putem fi chiar mereu de acord ;-)

[ionut12]

In ziua de azi putine familii traiesc precum crestinii
mai rau e ca se fac multe avorturi si abandonuri
ba mai rau sunt bogati care se feresc sa faca copii ca sa nu cheltuie prea mult
dar la alte chestii care nu folosesc dau milioane
ex: Fete baruri distractiii jocuri etc
ca sa inchei orice familie fara duhovnic mereu vor avea certurisi necazuri

[lilisor_an]

În prealabil postat de jonzy30

Ma poate lamuri si pe mine ce insemana desfranarea in casatorie? De asemenea ii rog pe cei casatoriti sa-mi raspunda din propria experienta practica cum se impaca faptul ca orice metoda anticonceptionala este pacat (inclusiv " grija" practicata din antichitate )cu realitatea din casnicie si cu viata de zi cu zi a fiecaruia dintre noi
Sa nu ma intelegeti gresit si sa nu ma judecati prea aspru sunt impotriva metodelor anticonceptionale dar e destul de greu cred sa-i spui sotului tau : avem doua variante abstinenta sau copii
multumesc!

buna imi cer scuze de deranj.in primul rand nu te judeca nimeni pentru ca daca am face acest lucru ne-am lua drept de judecatori drept pe care il are doar ISUS HRISTOS,FIUL PREA IUBIT SI SCUMP AL LUI DUMNEZEU.Biblia spune;nu judeca si nu vei fi judecat.in al doilea rand nu cred (asta e parerea mea)ca e ceva rau daca folosesti anticonceptionale.cred ca daca DUMNEZEU vrea tu si sotul tau o sa aveti un copil la momentul potrivit.avand in vedere ca sunteti oameni credinciosi ati putea posti amandoi si sa va rugati ca DUMNEZEU sa va intareasca si dragostea voastra sa sporeasca tot mai mult cu fiecare zi.caci fara dragoste nimic nu e posibil.o zi buna iti doresc.