Nedumeriri fata de spovedanie

[fallen]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sacramentele au consecinţe:
-asupra Graţiei Sfinţitoare
-asupra graţiilor actuale (=harurilor lucrătoare, în terminologie răsăriteană).

Efectele asupra Graţiei Sfinţitoare sunt independente de vrednicia ministrului, după cum a clarificat Biserica cu ocazia controversei donatiste.
Pe de altă parte, efectele asupra graţiilor actuale depind de ministrul care săvârşeşte Taina sau Ierurgia respectivă. De credincioşia lui. De vrednicia lui.


Efectul asupra Graţiei Sfinţitoare a spovezii (ca şi a botezului) este de restabilire a Graţiei Sfinţitoare. Deci, orice spovadă bună (=care întruneşte atât condiţiile de validitate a actului, cât şi condiţiile de pregătire din partea penitentului) duce la restabilirea Graţiei Sfinţitoare indiferent cât de nepriceput, nevrednic ori chiar cu sufletul căzut este preotul. Dubiul nejustificat în această privinţă este păcat grav.

Dar Sacramentele mai sunt, cum am arătat deja, purtătoare de alt fel de graţii: sunt graţiile sacramentale. Spre exemplu, spovedindu-mă după fiecare păcat aşa cum se cuvine, nu numai că sunt iertat "şi de şaptezeci de ori câte şapte", adică sunt din nou în stare de Graţie Sfinţitoare de fiecare dată, dar şi mai "armat", mai puţin predispus spre păcat (dacă nu spre păcat în general, cel puţin spre păcatele din specia spovedită). Această proprietate a Sacramentului Penitenţial de a lucra pentru viitor, făcându-mă mai puţin predispus spre păcat o numim graţia sacramentală a spovezii.

Ei bine, altitudinea spirituală a preotului influenţează această graţie sacramentală. Dumnezeu mă iartă chiar dacă mă spovedesc la ruşinea Corpului Sacerdotal. Dar întărirea capacităţii de luptă a sufletului meu nu va fi egală în aceast caz cu situaţia în care m-aş spovedi la un sfânt în viaţă.

E vorba cum s-a mai spus parca pe undeva de "harul lucrator". Adica acea capacitate a preotului de a te determina sa nu mai pacatuiesti in viitor, sa renunti macar la acele pacate care te-au robit pana acum. Bineinteles ca daca vezi un preot sau un doctor fumand, de exemplu, cand el iti spun eca nu e bine sa fumezi, nu prea iti vine sa ii dai crezare, sau chiar daca ii dai, te gandesti "trebuie sa fie tare greu ,daca nici el care stie cel mai bine cat de rau face, nu se poate opri". E clar ca trebuie sa fie un exemplu de traire duhovniceasca, zicala "fa ce zice popa nu ce face popa" nu e intodeauna prea convingatoare.
Insa mai poate depinde si de abilitatile duhovnicului de a explica si de a se face inteles de catre fiecare enorias in parte, in functie de caracterul sau chiar educatia fiecaruia, nu mai zic si varsta. De multe ori nu e de ajuns sa-i spui cuiva ca "e pacat" si ca "se supara Dumnezeu", trebuie explicatii logice, pertinente, dar pe intelesul fiecaruia.
De-asta ma intreb daca nu cumva e posibil ca "harul lucrator" sa nu functioneze la fel de bine sau de mult la fiecare enorias, mai laes ca unii oamnei sunt predispusi spre neascultare si contrazicere, unii chiar spre minciuna, unii zic ca fac si nu fac, altii zic ca nu fac dar pana la urma fac.

În prealabil postat de fallen

E vorba cum s-a mai spus parca pe undeva de "harul lucrator". Adica acea capacitate a preotului de a te determina sa nu mai pacatuiesti in viitor, sa renunti macar la acele pacate care te-au robit pana acum. Bineinteles ca daca vezi un preot sau un doctor fumand, de exemplu, cand el iti spun eca nu e bine sa fumezi, nu prea iti vine sa ii dai crezare, sau chiar daca ii dai, te gandesti "trebuie sa fie tare greu ,daca nici el care stie cel mai bine cat de rau face, nu se poate opri". E clar ca trebuie sa fie un exemplu de traire duhovniceasca, zicala "fa ce zice popa nu ce face popa" nu e intodeauna prea convingatoare.
Insa mai poate depinde si de abilitatile duhovnicului de a explica si de a se face inteles de catre fiecare enorias in parte, in functie de caracterul sau chiar educatia fiecaruia, nu mai zic si varsta. De multe ori nu e de ajuns sa-i spui cuiva ca "e pacat" si ca "se supara Dumnezeu", trebuie explicatii logice, pertinente, dar pe intelesul fiecaruia.
De-asta ma intreb daca nu cumva e posibil ca "harul lucrator" sa nu functioneze la fel de bine sau de mult la fiecare enorias, mai laes ca unii oamnei sunt predispusi spre neascultare si contrazicere, unii chiar spre minciuna, unii zic ca fac si nu fac, altii zic ca nu fac dar pana la urma fac.

Dacă îmi permiteţi, sper să nu spun prostii: părerea mea este că cel care ne ajută să lepădăm păcatul este Dumnezeu, căci unde sunt păcate sporeşte şi harul vindecător de la Domnul. Nu contest că şi duhovnicii sunt diferiţi, eu însămi alegându-mi pe unul care am considerat că "mi se potriveşte". Nu aş putea spune, în general, că a dus muncă de lămurire cu mine despre cum să mă opresc din anumite păcate, ci prin îndelunga sa răbdare m-a iertat de fiecare dată, dându-mi canon, şi neoprindu-mă de la Sfânta Împărtăşanie decât de puţine ori şi pe termen f scurt. De asemenea, de mare folos îmi sunt predicile dumnealui şi faptul că atunci când am probleme sau nelămuriri pot să îl întreb şi primesc un sfat de urmat.

Acum nu ştiu cum se transpun aceste fapte în cuvinte de teorie, nu ştiu despre harul lucrător şi nu credeam că Dumnezeu ne iartă în funcţie de "harismele" părintelui duhovnic. Percepţia mea (întărită şi de vorbe din popor) este că fiecare preot îşi asumă şi nişte riscuri atunci când ne iartă anumite păcate, de aceea unii pot să ducă mai multe, iar alţii mai puţine.

Rog să fiu iertată şi corectată dacă am scris prostii. Este doar percepţia mea la acest moment.

P.S. fallen, nu te contrazic. Doar că modul în care duhovnicii ne influenţează depinde atât de ei, cât şi de noi.

[klamath]

Se poate schimba preotul la care te spovedesti sau nu? Care este invatatura bisericii ortodoxe? Sunt canoane cu privire la acest aspect? Rog sa raspunda doar cei ce au cunostiinta despre acest subiect.

[DragosP]

Dacă ai motive întemeiate şi cu binecuvântarea vechiului duhovnic se poate.

[klamath]

În prealabil postat de DragosP

Dacă ai motive întemeiate şi cu binecuvântarea vechiului duhovnic se poate.

Eu n-am avut niciodata un duhovnic. M-am spovedit "pe unde am apucat", ca sa zic asa. Ce ar fi de facut in cazul asta?

[fallen]

În prealabil postat de Annyta

Dacă îmi permiteţi, sper să nu spun prostii: părerea mea este că cel care ne ajută să lepădăm păcatul este Dumnezeu, căci unde sunt păcate sporeşte şi harul vindecător de la Domnul. Nu contest că şi duhovnicii sunt diferiţi, eu însămi alegându-mi pe unul care am considerat că "mi se potriveşte". Nu aş putea spune, în general, că a dus muncă de lămurire cu mine despre cum să mă opresc din anumite păcate, ci prin îndelunga sa răbdare m-a iertat de fiecare dată, dându-mi canon, şi neoprindu-mă de la Sfânta Împărtăşanie decât de puţine ori şi pe termen f scurt. De asemenea, de mare folos îmi sunt predicile dumnealui şi faptul că atunci când am probleme sau nelămuriri pot să îl întreb şi primesc un sfat de urmat.

Acum nu ştiu cum se transpun aceste fapte în cuvinte de teorie, nu ştiu despre harul lucrător şi nu credeam că Dumnezeu ne iartă în funcţie de "harismele" părintelui duhovnic. Percepţia mea (întărită şi de vorbe din popor) este că fiecare preot îşi asumă şi nişte riscuri atunci când ne iartă anumite păcate, de aceea unii pot să ducă mai multe, iar alţii mai puţine.

Rog să fiu iertată şi corectată dacă am scris prostii. Este doar percepţia mea la acest moment.

P.S. fallen, nu te contrazic. Doar că modul în care duhovnicii ne influenţează depinde atât de ei, cât şi de noi.

Prima data cand m-am spovedit la actualul duhovnic mi-a vorbit despre sfanta Maria egipteanca, si nu era pe vremea asta, cand tocmai am praznuit-o, ci inante de Craciun...
Acum nu vreau sa ma laud, dar deja in momentul cand m-am dus eram convinsa ca pana atunci nu facusem numai lucruri bune, nu mi s-a "revelat" abia atunci...

In alta ordine de idei, mai am si eu o intrebare: e ok sa-i spui duhovnicului lucruri pe care nu ai curajul sa le marturisesti si sotului? sotul e indreptatit sa se supere daca afla ca ai marturisit unei terte persoane (duhovnicului) lucruri pe care ar fi tb sa le stiti doar voi doi?

[Dumitru73]

În prealabil postat de klamath

Eu n-am avut niciodata un duhovnic. M-am spovedit "pe unde am apucat", ca sa zic asa. Ce ar fi de facut in cazul asta?

stabileşte-te la unul bun şi cât de cât accesibil, că timp şi distanţă.

[fallen]

Stiti ce mi-e mie frica? Cei de varsta mea sau mai mari, va amintiti cum erau pe vremuri dentistii? riscai sa ramai traumatizat pe viata dc nu aveai noroc sa intilnesti unul bland, si sa-ti pierzi toti dintii doar de frica. Acum se pare ca nu mai simti nimic, oriunde te-ai duce...
Cred ca m-ati inteles ce am vrut sa zic.
Bine, acum sunt si persoane care se simt jignite de ex daca li se pun intrebari prea personale, prea intime ( in timp ce altele poate exagereaza cu detalii sordide). Sunt multe persoane de asemeni care din pacate le place sa ascunda gunoiul sub pres si sa nu-l mai dezgroape niciodata,crezand ca asa sunt in siguranta (adica sa-si uite si sa-si renege greselile, sperind ca se vor sterge de la sine).
Ca sa revin la discutia anterioara, poate sunt si duhovnici care nu au experienta sau dispozitia necesara sa faca sapaturi in constiinta cuiva, mai ales daca persoana se arata refractara, si poate niuci nu e recomandat sa o faca. Uitarea e si ea un mijloc de protectie randuit probabil tot de Dumnezeu pt cei mai slabi, in timp ce pocainta autentica poate e doar pt cei in stare sa ii faca fata; zic si eu, parerea mea, iertati-ma daca gresesc...probabil sunt subiecti carora dc le-ar arata cineva toate greselile pe care le-au facut, n-ar putea rezista si ar lua-o razna.