Nedumeriri fata de spovedanie

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de costel

"Sa nu destainui gandurile oricui ti-ar iesi in cale, ci sa le vestesti batranilor duhovnicesti care au darul deosebirii, si nu celor ce nu-s decat albiti de vreme. Caci multi, uitandu-se la varsta, si-au marturisit gandurile lor, dar, in loc sa primeasca tamaduire, au cazut in deznadejde pentru neiscusinta batranilor".

Sacramentele au consecinţe:
-asupra Graţiei Sfinţitoare
-asupra graţiilor actuale (=harurilor lucrătoare, în terminologie răsăriteană).

Efectele asupra Graţiei Sfinţitoare sunt independente de vrednicia ministrului, după cum a clarificat Biserica cu ocazia controversei donatiste.
Pe de altă parte, efectele asupra graţiilor actuale depind de ministrul care săvârşeşte Taina sau Ierurgia respectivă. De credincioşia lui. De vrednicia lui.


Efectul asupra Graţiei Sfinţitoare a spovezii (ca şi a botezului) este de restabilire a Graţiei Sfinţitoare. Deci, orice spovadă bună (=care întruneşte atât condiţiile de validitate a actului, cât şi condiţiile de pregătire din partea penitentului) duce la restabilirea Graţiei Sfinţitoare indiferent cât de nepriceput, nevrednic ori chiar cu sufletul căzut este preotul. Dubiul nejustificat în această privinţă este păcat grav.

Dar Sacramentele mai sunt, cum am arătat deja, purtătoare de alt fel de graţii: sunt graţiile sacramentale. Spre exemplu, spovedindu-mă după fiecare păcat aşa cum se cuvine, nu numai că sunt iertat "şi de şaptezeci de ori câte şapte", adică sunt din nou în stare de Graţie Sfinţitoare de fiecare dată, dar şi mai "armat", mai puţin predispus spre păcat (dacă nu spre păcat în general, cel puţin spre păcatele din specia spovedită). Această proprietate a Sacramentului Penitenţial de a lucra pentru viitor, făcându-mă mai puţin predispus spre păcat o numim graţia sacramentală a spovezii.

Ei bine, altitudinea spirituală a preotului influenţează această graţie sacramentală. Dumnezeu mă iartă chiar dacă mă spovedesc la ruşinea Corpului Sacerdotal. Dar întărirea capacităţii de luptă a sufletului meu nu va fi egală în aceast caz cu situaţia în care m-aş spovedi la un sfânt în viaţă.